?

Log in

  На выставке, развернутой сейчас в отделе «Литературы мира» Национальной библиотеки Республики Молдова, мы представляем вниманию наших читателей произведения одной из интереснейших писательниц Соединенных Штатов Америки середины прошлого века. Обложки книг из нашей коллекции служат иллюстрацией.



А в качестве вводной статьи для знакомства  с творчеством Маккаллерс, мы размещаем фрагменты очерка о ее автобиографии : Illumination & Night Glare. The Unfinished Autobiography of Carson. M’Cullers, Edited by Carlos & Dews Madison, University of Wisconsin Press, 1999.

“...Писатель и драматург. Родилась 19 февраля 1917 года. Жила в этом доме с 1945 года до конца жизни. Умерла 29 сентября 1967 года. Прославилась романами “Сердце — одинокий охотник”, 1940, и “Блики в золотистом глазу”, 1941. В этом доме она работала над романом “Гость на свадьбе”, 1946, повестью “Баллада о невеселом кабачке”, 1951, и романом “Часы без стрелок”.

Здесь же трудилась над пьесами, стихами, рассказами и автобиографическими материалами”.



За полгода до смерти, 19 февраля, в нью-йоркской гостинице “Плаза”, в кругу друзей и репортеров Карсон Маккаллерс отпраздновала свой пятидесятый день рождения и объяснила в интервью Рексу Риду, почему считает необходимым создание “Автобиографии”:

“Думаю, грядущим поколениям студентов будет важно знать, почему я делала то или другое. Но понять это важно и мне. Я в одночасье обрела прочное положение в литературе, но тогда я была слишком молода и не понимала, что со мной стряслось и какую внезапная известность налагает ответственность. Я тогда закусила удила, и в сочетании со всеми моими болезнями известность почти сокрушила меня. Может быть, если я прослежу процесс воздействия на меня успеха и передам мое понимание другим, я помогу будущим писателям воспринять успех лучше, чем это сделала я...”

Лула Карсон Смит родилась в провинциальном Колумбусе, штат Джорджия, в небогатой семье. Родители не просто любили ее, они преклонялись перед своей одаренной дочерью.

В шестнадцать лет Карсон написала первый роман — о музыканте, который добивается больших успехов, — но этот роман ее не удовлетворил, равно как и второй, созданный, по ее словам, под сильным влиянием “Сыновей и любовников” Д. Г. Лоуренса. В семнадцать на деньги, вырученные от продажи единственной драгоценности — кольца с изумрудом, Карсон уезжает в Нью-Йорк и год занимается в университете, слушая лекции по философии и писательскому мастерству. Летом она вернулась в Колумбус и познакомилась с Ривзом Маккаллерсом, за которого в 1937-м вышла замуж. Через год она представила в издательство “Хоутон Мифлин” развернутый рабочий план романа “Глухонемой”. С ней заключили договор, и в июне 1940-го роман под новым названием “Сердце — одинокий охотник” был наконец опубликован. Так в 23 года она стала литературной знаменитостью. В том же 1940 году Карсон и Ривз разъехались. Она поселилась вместе с редактором ее следующего романа, “Блики в золотистом глазу”, Джорджем Дэвисом и английским поэтом Уистеном Хью Оденом. В этом же доме вскоре обосновалась довольно большая литературно-артистическая колония: поэты, писатели, музыканты, художники, среди них — Бенджамин Бриттен, Ричард Райт, Сальвадор Дали. Особенно многое сближало Карсон с Оденом: и увлечение марксистскими идеями с последующим в них разочарованием, и усилившееся после разъезда с мужем чувство одиночества.



Тяжелые годы 1943—1951 были, однако, периодом ее наивысшего творческого подъема. Еще в 1939 году у нее возник замысел романа “Гость на свадьбе” (первоначальное название “Невеста и брат”). В 1942 году она усердно работала над ним, но... отвлеклась, чтобы написать “Балладу о невеселом кабачке”, в августе 1943-го опубликованную журналом “Харперс базар”, после чего Карсон Маккаллерс захлестывает волна наград и широкого признания ее литературных заслуг. Издатель Марта Фоли включает “Балладу” в сборник “Лучшие повести 1944 года”. В 1948-м, после публикации “Гостя на свадьбе” литературная общественность называет Карсон Маккаллерс одной из самых “выдающихся женщин Соединенных Штатов”. Она получает одну за другой две премии фонда Гуггенхайма, премию журнала “Мадемуазель”, много печатается в модных, элитарных и “просто” литературных журналах, продает Стэнли Крамеру права на экранизацию “Гостя на свадьбе”, наслаждается громким успехом одноименного спектакля, идущего на Бродвее. Однако за волной успеха вскоре последовал девятый вал неудач, бед, смертей.

…У Карсон начинаются сильные боли в парализованной левой руке. Тем не менее она продолжает работать, находя большую поддержку в дружбе с Теннесси Уильямсом. Ее постоянным и преданным другом становится врач-психиатр Мэри Мерсер. Есть и немногие “литературные” радости. Выходит прижизненное исследование ее творчества (автор Оливер Эванс). Драматург Эдвард Олби сам делает инсценировку “Баллады о невеселом кабачке”. И она вплотную приступает к работе над “Автобиографией”. Уже прикованная к постели, с трудом говорящая, с 18 апреля по 15 августа 1967 года Карсон Маккаллерс диктует друзьям, родственникам, студентам соседнего колледжа, добровольно берущим на себя обязанности секретарей, свою “Автобиографию”.



Возможно, ей было известно категорическое утверждение Марка Твена (в интервью Р. Киплингу), что писатель, как бы он ни был честен, говоря о себе, обязательно “приврет”, чтобы показаться лучше, чем был и есть на самом деле. Вряд ли Карсон Маккаллерс хотела казаться лучше, чем была, но что касается неукоснительной точности — тут проблема осложняется, потому что она писала о себе в соответствии со своим представлением, какая она есть в действительности, в то же время не желая “привирать”. Она бросала своеобразный вызов канонам и условностям классического жанра англоязычной биографии, где “река” воспоминаний плавно течет от “истоков” детства к “устью” земного конца со строгой хронологической последовательностью событий и где, как правило, воздается хвала добродетелям субъекта жизнеописания. …



Последний роман, “Часы без стрелок”, она посвятила Мэри Мерсер. Ей же завещала и свой белый дом, в котором теперь ее преданный друг тщетно пытается организовать музей Карсон Маккаллерс, но спонсоров все нет. Тем более ценен памятник, сотворенный самой Карсон Маккаллерс, — ее “Автобиография”, увы... неоконченная.
М. Тугушева, член Общества Карсон Маккаллерс



China în obiectiv

HPIM2284.JPG   DSCF8173-1-2.jpg
În holul Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova se desfăşoară expoziţia de carte cu genericul “Aniversarea a 25-a de la stabilirea relaţiilor diplomatice între Republica Moldova şi Republica Populară Chineză”. Biblioteca dispune de mai mult de 1220 de cărţi publicate în China. În cadrul expoziţiei sunt prezentate peste 200 de cărţi din colecţiile bibliotecii grupate după teme:

-   Colaborare moldo-chineză pe parcursul de 25 de ani
-   China. Informaţii generale (simbolurile statului, guvernare, prezentarea ţării, minunile ale naturii, oraşe)
-   Originea civilizaţiei chineze. China antică (epoca bronzului, primele dinastii – Xia, Shang, Zhou)
-   Măreţia Chinei imperiale (dinastia Qin, renaşterea gloriei imperiale, Marele Zid, Marele Canal, Oraşul Interzis, Armata de teracotă)
-   Înţelepciune, credinţe. Filosofie chineză (mitologia chineză, confucianism, taoism, budism)
-   Impact cultural. Invenţii şi descoperiri (cele patru mari invenţii: hârtia, tiparul, busola şi praful de puşcă; navigaţia, jonca, porţelanul etc.)
-   Tradiţii şi stilul vieţii (festivaluri, bucătăria, ceaiul, medicină)
-   Arte și meserii (caligrafia, pictura, arhitectura, arte decorative)
-   Limba chineză (caracterele chinezeşti, manuale, dicţionare)
-   Literatura chineză în limba originală şi în traduceri (istoria şi critica literară, antologii, literatura antică, medievală şi contemporană)

De asemenea, este organizată o mică expoziţie a elementelor decorative conexe Festivalului Primăverii (Anul Nou Chinezesc) pregătită de către Ambasada Republicii Populare Chineze în Republica Moldova.

HPIM2289.JPG 491293_600.jpg

HPIM2283-2.jpg DSCF8206-1.jpg

  DSCF8171.JPG


DSCF8175.JPG


DSCF8177.JPG


HPIM2278-1.jpg   HPIM2277.JPG


HPIM2273.JPG

HPIM2280-2.jpg    HPIM2283-1.jpg

HPIM2281.JPG

DSCF8202.JPG

HPIM2273-1.jpg   HPIM2290-1.jpg





James Joyce – 135 ani de la naştere



James Augustine Aloysius Joyce (2 februarie 1882 – 13 ianuarie 1941), poet şi prozator irlandez, poate fi considerat unul dintre parinţii modernismului în literatura; cele mai importante titluri din creatia sa fiind romanele Ulysses (1922), Portretul artistului la tinereţe (1916), Finnegan's Wake (1939) şi volumul de povestiri Oamenii din Dublin (1914).




James Joyce s-a nascut la Rathgar (o suburbie a Dublinului) intr-o familie din clasa de mijloc, el fiind primul nascut (din doisprezece, doi dintre acestia murind de mici de febra tifoida) al familiei formate din John Stanislaus Joyce si Mary Jane Murray. In 1887 tatal sau a fost angajat la Dublin Corporation (firma ce strangea impozitele pe proprietate), intrega familie mutandu-se la Bray, un orasel situat la 19km de Dublin. Joyce a suferit toata viata de cynofobie (teama de caini) si de astrafobie (teama de tunete si fulgere). Si-a inceput studiile Clongowes Wood College (colegiu iezuit) intre 1888 si 1892, fiind nevoit sa renunte dupa ce tatal sau nu a mai putut plati taxele (lucru cauzat de pierderea locului de munca). Dupa un an in care a studiat acasa si la o alta scoala va primi un loc la un alt colegiu iezuit: Belvedere. In 1898 intra la recent infiintata University College of Dublin unde studiaza engleza, franceza si italiana. Dupa absolvire (1903) va pleca la Paris cu intentia de a studia medicina, dar dificultatile cauzate de vocabularul tehnic il vor face sa renunte; intorcandu-se acasa dupa o telegrama prin care era anuntat ca mama sa, bolnava de cancer, era pe moarte. Perioada ce a urmat decesului Joyce si-o va petrece afundat in bautura. Totusi, in iunie 1904 o va cunoaste pe Nora Barnacle, cei doi ramanand impreuna de atunci incolo, dar casatoria va avea loc abia in 1931. Anii urmatori vor marcati de peregrinari prin Europa, Joyce si Nora stabilindu-se intial la Trieste, Paris, Zurich. Cei doi au avut impreuna doi copii- George (1904-1976) si Lucia (1907-1982).   James Joyce a murit la Zurich dupa o operatie de ulcer perforat in 1941, iar Nora zece ani mai tarziu, tot la Zurich.



 

Cu un pronunțat caracter autobiografic, proza lui Joyce revine obsesiv asupra lumii irlandeze, mai ales a Dublinului, în care scriitorul și-a petrecut primii ani de viață. Portret al artistului în tinerețe surprinde conflictele interioare ale unui alter-ego al scriitorului, Stephen Dedalus, distanțarea lui de religie și descoperirea vocației literare. Romanul Ulise, considerat o capodoperă a literaturii engleze, prezintă o zi din viața evreului Leopold Bloom, pe măsură ce acesta își croiește drumul printr-un Dublin arhetipal, labirintic, haotic și eterogen, care se identifică cu propria conștiință a autorului. Joyce afirma: „[...] scriu mereu despre Dublin, pentru că dacă pătrund în inima Dublinului, pătrund în inima tuturor orașelor lumii. În particularități stă universalitatea”. James Joyce a fost un maestru al tehnicilor literare și a perfecționat mai ales monologul interior (fluxul conştiinţei) și muzicalitatea prozei. În romanul Veghea lui Finnegan, scriitorul și-a împins experimentul artistic la extrem și a creat astfel una din cele mai încifrate creații literare scrise vreodată, unde sensul se ascunde cu obstinație în spatele cuvintelor portmanteau, al importurilor lingvistice din zeci de limbi străine și al unei idioglosii simulate. Întrebat de Max Eastman, un combatant vehement al Cultului Artei Neinteligibile (the Cult of Unintelligibility), de ce a ales un stil atât de anevoios, Joyce ar fi răspuns: „Ca să le dau de lucru criticilor pentru următorii trei sute de ani”. Vladimir Nabokov spunea: „Joyce a creat modernismul, și tot Joyce l-a distrus”, iar Edmund Wilson îl numea „marele poet al unei noi etape a conștiinței umane”.
James Joyce este comemorat de comunitatea anglofonă în fiecare an la 16 iunie (Bloomsday) ziua în care a fost plasată acțiunea romanului Ulise.
Opera lui a influențat autori ca Samuel Beckett (care i-a fost discipol), William Faulkner, Eugene O’Neill, Djuna Barnes, Jorge Luis Borges sau Umberto Eco.




Cu prilejul aniversării de 135 ani de la naşterea marelui scriitor irlandez, în spaţiul expoziţional al serviciului Literaturile lumii este organizată expoziţia de carte, unde sunt prezentate mai mult de 25 de volume de opere lui Joyce şi lucrări critice.



woolf2.jpg

  În sala Literaturile lumii al Bibliotecii Naționale se desfășoară expoziția de carte cu ocazia aniversării a 135 de ani de la nașterea scriitoarei Virginia Woolf (n. 25 ianuarie 1882 - d. 28 martie 1941), reprezentantă marcantă a modernismului, creatoarea noului roman englez al secolului XX.
    În cadrul expoziţiei sunt prezentate circa 30 de publicaţii: romanele și eseurile scriitoarei în limba originalului, inclusiv cele din seria “Oxford World’s Classics”, trei monografii biografice despre viața și opera ei, scrise de Quentin Bell, Michael Whitworth și Michael Rosenthal, lucrări de critică literară, de istorie a literaturii engleze și mișcării moderniste, articole din reviste literare editate în Marea Britanie, S.U.A. și Franța.


w.jpg   d.jpg
                                                              Virginia Woolf cu tatăl său, Sir Leslie Stephen (c. 1903)

 Virginia Woolf (nume original Adeline Virginia Stephen) s-a născut la 25 ianuarie 1882 la Londra, într-o familie victoriană clasică. Fiică a biografului și criticului literar Sir Leslie Stephen, a crescut într-un mediu intelectual ales și a cunoscut personalități de seamă ale timpului. Virginia Woolf a fost educată acasă de către tatăl său și, neobișnuit pentru o fată la acea vreme, a fost încurajată să citească mult. În 1895, în urma morții mamei, a făcut prima criză de depresiune afectivă dintr-o lungă serie ce i-a urmat. După moartea tatălui său în 1904, Virginia s-a mutat împreună cu sora sa, Vanessa, într-o casă din Bloomsbury, unde s-a format cercul de intelectuali cunoscut sub numele de Bloomsbury Group. Cunoscută pentru forța gândirii sale și spiritul cu care anima conversația, Woolf s-a dăruit cu pasiune acestui cenaclu și creației literare.
 Virginia Woolf și-a început cariera de scriitoare în 1905, publicând în suplimentul literar al ziarului "The Times". În 1912 s-a căsătorit cu Leonard Woolf, funcționar și teoretician politic. Primul ei roman, The Voyage Out (Călătorie în largul mării), a fost publicat în anul 1915. A urmat apoi o serie de romane și eseuri, care i-au asigurat un mare succes la public. În 1917 a înființat împreună cu soțul său editură proprie de avangardă "Hogarth Press". Calamitățile primului război mondial i-au zdruncinat nervii. Depresiunea nervoasă care a cuprins-o odată cu bombardamentele Londrei, în cel de-al doilea război mondial au împins-o la sinucidere prin inec.

в2.jpg   ].jpg
Virginia Woolf cu soţul său, Leonard Woolf (1912)

NPG 5933; Virginia Woolf (nÈe Stephen)    w3.jpg
Portretul Virginiei Woolf, pictat de sora sa, Vanessa Bell (1912)                                           Vanessa Bell

 Considerată drept unul dintre cei mai importanți și inovativi scriitori moderni ai secolului al XX-lea, Virginia Woolf a contribuit la redefinirea artei romanului, conducându-l de la realismul de suprafață cu accent pe detaliul extern la străfundurile conștiinței și ale vieții interioare. Prin nuvelele și eseurile sale, Virginia Woolf a exercitat o puternică influență asupra reconsiderării posibilităților romanului și a rolului femeii-scritor în viața artistică. În centrul revoluției literare la care a contribuit și Virginia Woolf se află observația ei potrivit căreia în decembrie 1910, în jurul acestei date, caracterul omenesc s-a schimbat”. Poate că se referea la moartea lui Edward al VII-lea și la încheierea perioadei victoriene, precum și la vernisajul primei expoziții postimpresioniste de la Londra unde au fost prezentate unui public britanic reticent lucrările lui Matisse, Manet, Picassi, Van Gogh, Gauguin și Cezanne care prefigurau o viziune cu totul schimbată asupra realității. Romanele și eseurile Virginiei Woolf marchează explorările ei în această realitate nouă și căutarea celei mai potrivite forme de exprimare. Puțini alți scriitori s-au dovedit la fel de capabili să surprindă natura alunecoasă a vieții interioare și să susțină cu atâta fervoare importanța perspectivei feminine și a cultuvării acesteia.
 Prima sa încercare de înnoire a substanței și formei romanului a fost Jacob’s Room (Camera lui Jacob, 1922). Acest prim experiment în tehnica fluxului conțtiinței explorează viața sufletească a tânărului Jacob care, calm, își analizează trăirile pentru a le găsi un înțeles. Pe când scria Mrs. Dalloway (Doamna Dalloway, 1925), Woolf cunoștea deja romanul Ulysses de James Joyce și romanele lui Marcel Proust, autori care, prin tehnica lor, au stimulat-o în încercările ei inovatoare. Romanul To the Lighthouse (Spre far, 1927) este cea mai de seamă creație a Virginiei Woolf, în care autoarea utilizează tehnica fluxului conștiinței. The Waves (Valurile, 1931) este cel mai ambițios roman al autoarei, în care ea dorea să ilustreze întreaga viață umană, de la primele apariții ale trăirilor până la sfârșit. Dezvoltarea treptată din copilărie și până la maturitate și aproape de momentul morții este urmărită în conștința a sașe personaje, trei masculine și trei feminine. Izolați unul de celălalt, aceștia încearcă să-și definească personalitatea într-o lume care strivește eul individual și însingurează omul.
 Virginia Woolf este scriitoarea care a pus bazele unui nou mod de abordare a literaturii, concentrându-și atenția în romanele sale asupra naturii individului și a vieții sale interioare.

(Surse: Wikipedia; 100 de scritori notori ale lumii: Viața, activitate, opera. – Chișinău: EPIGRAF, 2006. – p. 202-204; Burt, Daniel S. 100 cei mai mari scriitori ai lumii. – București: Lider, 2005. – p. 288-290)

Untitled-10.jpg         Untitled-2(2).jpg

Untitled-5(2).jpg        Untitled-3(2).jpg



Untitled-7(2).jpg       w6.jpg
                                                                                                           Vita Sackville-West, modelul pentru eroina androgin Orlando,
                                                                                                                                         călătoare prin mai multe epoci istorice


Untitled-4(2).jpg       Untitled-6(2).jpg


Untitled-1(2).jpg         w5.jpg
                                                                             

Untitled-9.jpg     Untitled-8(1).jpg


Untitled-11.jpg             Untitled-12.jpg


i.jpg Virginia Woolf
Portretul Virginiei Woolf, de Roger Fry (c.1917)





Azi se implinesc 135 ani de la nașterea scriitorului englez Alexander Milne, creatorul ursulețului Winnie și prietenilor lui Purcelușul, Bufnița, Iepurile, Tigrul, cunoscuți din toată lumea prin aventurile lor amuzante.
A. A. Milne s-a născut la Londra. A participat la primul război mondial. Timp de mulți ani el a fost membru al revistei britanice de umor ”Punch”. Povestirile despre Winnie de Pluș  Milne a inceput să scrie pentru fiul său Cristopher Robin.
Înainte de publicarea cărților despre Winnie Milne era deja un dramaturg vestit, piesele căruia aveau un mare success, însă apariția primelor povestiri despre ursulețul haios l-a facut foarte popular ca autor pentru copii. Generații intregi au crescut împreună cu eroii acestor povestiri minunate. Până în ziua de azi Milne este unul din cei mai editați și iubiți scriitori pentru copii, părinți și bunei.


               

 

                       


               





O pagină specială în marea carte a poeziei turcești o ocupă figura originală, unică a poetului Nazim Hikmet Ran (1902-1963).
Poetul e expresia unui destin spectaculos. E descendentul al unei familii de vază, tatăl său, Hikmet Bey fiind fiul lui Mehmet Nazim Pașa iar mama sa Celile Hanim era nepoata lui Mehmed Ali Pașa. Bunicul matern, Mustafa Celaleddin Pașa fusese polonez la origine dar s-a convertit la islam. În timpul Imperiului Otoman, în 1869 a publicat o carte manifest, care prezenta pentru prima dată năzuințele și idealurile politice ale națiunii turce, lucrare intitulată ”Turcii vechi și noi”. Un unchi al său, Celaleddin Pașa a fost general în Armata Otomană.

În spiritul acestei familii, se naște la 1902, la Salonic, localitate aparținând pe acea vreme Turciei, Nazim Hikmet Ran. Copilaria este una liniștită. Face școala primară în Goztepe, un cartier al Constantinopolelui iar apoi urmeaza cursurile unei renumite Renumit liceu Galatasaray. Îl găsim mai târziu, proaspăt absolvent al Școlii Otomane de Marină din Heybeliada și se înrolează pentru Primul Razboi Mondial însă se îmbolnăvește grav și nefiind recuperat complet e lasat la vatră. Face o călătorie la Ankara, pentru a se alatura curentului revoluționar și îl cunoaște pe Mustafa Kemal Pașa (Atatük), cu care are câteva întrevederi și la invitația căruia scrie câteva poezii, în cinstea soldaților turci de pretutindeni. I se oferă facilitatea de a se înscrie la universitatea din Bolu însă datorită vederilor sale de stânga, comuniste, neconforme cu spiritul acelor vremuri in Turcia, este neovit să renunțe. În 1922 se încrie la Universitatea Tărilor din Est, de la Moscova. Aici studiază trăind sub influența artistică a lui Vladimir Mayakovki, Vsevolod Meyerhold și marcat de ideologia lui Lenin.


Datorită convingerilor sale politice și a faptului că era un militant activ, poetul este întemnițat în repetate rânduri. Tot dramatismul vieții nu îl va face însă să renunțe la ideile și convingerile sale. Ultima dată e arestat in 1940 iar în 1949 se află încă în arest. Personalități culturale internaționale solicită guvernului turc eliberarea sa, printre care s-au numarat Pablo Picasso și Jean Paul Sartre.

În 1950, Nazim face greva foamei și deși era în stare foarte gravă, i se refuză tratamentul în spital. Protestele sale au stârnit un val de indignare și reacții fărăr precedent. Este eliberat și pleacă din Turcia cu un vapor, trece prin România și se stabilește in Rusia. În 1963 se stinge din viață, departe de țara sa iubită.

Deși persecutat în propria țară de catre regimul politic al vremii, el este unul din cei mai îndăgiți poeți turci iar opera sa reflectă spiritul oamenilor și a locurilor în care a trăit rămânând o flacară vie în conștiința națiunii din care a facut parte.

Stilul sau literar, se distinge prin noile forme pe care le primesc poemele sale, depășind versul sylabic, reinstalând poezia în noi matrițe. Impresionat de tânăr de poeții ruși, adepți ai curentului futurist, după absolvirea facultății se întoarce în Turcia, devenind un carsimatic lider al curentului literar avangardist turc. Poemul său este realizat într-un mod inovativ, producând sugestii vizuale puternice prin armonizarea versului liber, cu sonoritatea limbii turce vorbite.

Datorită neconvenționalismului sau literar a fost de multe ori comparat cu Federico Garcia Lorca ori Pablo Neruda. Personalitatea sa unică a îmbinat sub amprenta unui stil literar de excepție, iconoclasmul și lirismul cu viziunea sa poetica și ideologică.

Multe dintre poeziile sale au fost puse pe muzică iar opera sa a fost tradusă în peste 50 de limbi.

Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care vă fac recomandarea să ne aplecam azi asupra versurilor care exprima stilul sau inconfundabil a lui Nazim Hikmet.

Uriasul cu ochi albastri
A fost odată ca niciodată
Un uriaș cu ochi albaștri
Indrăgostit de o femeie marunțică,
Ea visa să aibă o căsuță foarte mică
Cu o grădină sub fereastră
Și în grădină mult caprifoi cu florile-n lumină
Dar uriațul, cu mâinile lui de uriaș
Menite să înalțe un întreg oraș
Nu putea construi visul femeii
Adică, o căsuță foarte mică
Cu o graădină sub fereastră
Și în grădina mult caprifoi, cu florile-n lumină
Iar într-o zi, când soarele-a apus
Ea ochilor albaștri le-a spus: „Rămâneți cu bine!”
Căci a venit unul cu avere și stare
Și a dus-o pe femeia maruntică
La visul ei, adică
La o căsuța foarte mică,
Cu o grădină sub fereastră
Și în grădină mult caprifoi cu florile-n lumină
De atunci uriașul e singur pe lume
Singur de tot
Dar și-a dat seama
Că dragostea lui de uriaș
Menită să înalțe un întreg oraș,
Nu ar fi putut încăpea
Intr-o căsuță foarte mică
Cu o grădină sub fereastră,
Și în grădina mult caprifoi cu florile-n lumină
Deci a fost odată ca niciodată
Un uriaș cu ochi albaștri
Indrăgostit de o femeie maruntică,
Femeia….visa.
https://cafeneauaturceasca.wordpress.com/2013/08/14/nazim-hikmet-povestea-dramatica-a-marelui-poet-turc/

Назым Хикмет. Сказка сказок
Стоим над водой -
чинара и я.
Отражаемся в тихой воде -
чинара и я.
Блеск воды бьет нам в лица -
чинаре и мне.
Стоим над водой -
кошка, чинара и я.
Отражаемся в тихой воде -
кошка, чинара и я.
Блеск воды бьет нам в лица -
кошке, чинаре и мне.

Стоим над водой -
солнце, кошка, чинара и я.
Отражаемся в тихой воде -
солнце, кошка, чинара и я.
Блеск воды бьет нам в лица -
солнцу, кошке, чинаре и мне.
Стоим над водой -
солнце, кошка, чинара, я и наша судьба.
Отражаемся в тихой воде -
солнце, кошка, чинара, я и наша судьба.
Блеск воды бьет нам в лица -
солнцу, кошке, чинаре, мне и нашей судьбе.

Стоим над водой.
Первой кошка уйдет,
и ее отраженье исчезнет.
Потом уйду я,
и мое отраженье исчезнет.
Потом - чинара,
и ее отраженье исчезнет.
Потом уйдет вода.
Останется солнце.
Потом уйдет и оно.

Стоим над водой -
солнце, кошка, чинара, я и наша судьба.
Вода прохладная,
чинара высокая,
я стихи сочиняю,
кошка дремлет,
солнце греет.
Слава Богу, живем!
Блеск воды бьет нам в лица -
солнцу, кошке, чинаре, мне и нашей судьбе.

Cărţi din colecţie:




   





t.jpg

Cu prilejul aniversării a 125 de ani de la nașterea celebrului scriitor englez considerat părintele genului fantasy John Ronald Reuel Tolkien (3 ianuarie 1892 - 2 septembrie 1973) și împlinirii a 80 de ani de la publicarea faimosului său roman The Hobbit (1937), serviciul Literaturile lumii al Bibliotecii Naționale a organizat expoziția de carte, în cadrul căreia pasionații de lumea fanteziei tolkiniene au ocazia de a face cunoștință cu publicaţii excepționale din colecția.

În cadrul expoziției sunt prezentate operele principale de J. R. R. Tolkien în limba engleză: The Book of the Lost Tales, The Hobbit, The Lord of the Rings, ghidul literar remarcabil The Tolkien and Middle-Earth Handbook: An A-Z guide to the life, thought and writings of J. R. R. Tolkien de Colin Duriez, lucrare biografică de Teodoro Gomez Cordero despre viața și creația scriitorului, publicată în limba română la Chișinău în 2007. Sunt prezente opere engleze și scandinave medievale, care au avut o influență deosebită asupra inspirației artistice a profesorului din Oxford şi scriitorului Tolkien (Beowulf, Edda, Kalevala, sage islandeze). Veţi putea citi articole despre J. R. R. Tolkien publicate în revistele din Marea Britanie, inclusiv pe tema ecranizărilor recente a universului tolkinian.  Expoziția va dura pe parcursul lunii ianuarie.

t23.jpgt24.jpg

John Ronald Reuel Tolkien a fost un scriitor, poet, filolog și profesor universitar britanic, cunoscut cel mai bine ca autor al cărților Hobbitul, Stăpânul Inelelor și Silmarillion. Tolkien a fost profesor de limba și literatura anglo-saxonă la Universitatea Oxford între 1925 și 1945 și profesor de limba și literatura engleză la aceeași universitate, din 1945 până în 1959. A fost un Romano-Catolic devotat și prietenul lui C. S. Lewis - amândoi fiind membri ai clubului de discuție cunoscut sub numele The Inklings. În 1972 a primit titlul de Comandor al Ordinului Imperiului Britanic.

Untitled-6.jpg Untitled-7.jpg

Cea mai mare parte din opera de ficțiune a lui J.R.R. Tolkien, atât cea publicată antum (în special Hobbitul și Stăpânul Inelelor), cât și cea publicată postum prin grija fiului său, Cristopher (inclusiv Silmarillion și Copiii lui Hurin) formează un complex de povestiri, poezii, istorii, limbi fictive și eseuri literare, legate între ele, despre o lume imaginară, Arda și despre Pământul de Mijloc, un teritoriu al acesteia. Într-o anumită perioadă a vieții sale, Tolkien și-a denumit aceste scrieri sub numele de „Legendarium”.

Deși mulți alți autori au publicat lucrări fantasy înaintea lui, imensul succes al Hobbitului și Stăpânului Inelelor când au fost publicate în ediție necartonată în Statele Unite a dus la o popularizare uriașă a genului, și Tolkien este acum considerat „tatăl” genului fantasy, mai exact al subgenului „high fantasy”.  Lucrările lui Tolkien au inspirat o serie de multe alte romane și nuvele fantasy și science-fiction.

Imensa și continua popularitate a Stăpânului inelelor a produs numeroase referințe în cultura populară și a dus la fondarea a numeroase organizații de către fanii lucrărilor lui Tolkien și la publicarea a numeroase cărți despre Tolkien și lucrările sale. Stăpânul inelelor a inspirat și continuă să inspire arta, muzica, industria filmului și televiziunea, jocurile video și literatura ulterioară. Au fost realizate adaptări pentru radio, teatru și film. Producerea în 2001-2003 a aclamatei ecranizări a trilogiei a generat un nou val de interes față de Stăpânul inelelor și de celelalte lucrări ale lui Tolkien.
(Surse: Wikipedia, Societatea Tolkien din România)


Untitled-5.jpgt8.jpg

t14.jpg

Untitled-3.jpg Untitled-1.jpg


Untitled-8.jpgt13.png


t11.jpg

t17.jpgHBT_fs_200495.dng

t19.jpgt20.jpgt21.jpg
Coperta primei ediții a romanului The Hobbit (1937)

Hobbitul (The Hobbit, or There and Back Again), publicat în anul 1937 a primit multe aprecieri, fiind nominalizat pentru madalia Carnegie și primind un premiu de la New York Herald Tribune pentru cea mai bună carte de ficțiune pentru copii. Este popular și în zilele noastre și face parte din literatura clasică pentru copii.
Cu o acțiune care are loc „Între apusul zânelor și dominația oamenilor”, Hobbitul urmărește încercarea casnicului hobbit Bilbo Baggins de a căpăta o parte din comoara păzită de dragonul Smaug. Călătoria lui Bilbo îl poartă din împrejurimile rurale luminoase adânc în teritoriile întunecate. Povestea este relatată sub forma unei căutări împărțite pe episoade, majoritatea capitolelor introducând o creatură sau un tip specific de creatură din Ținuturile Sălbatice ale lui Tolkien. Acceptându-și latura romantică și aventuroasă (latura Took) și folosindu-și bunul simț, Bilbo atinge un nou nivel de maturitate, competență și înțelepciune. Punctul culminant al poveștii îl constituie Bătălia celor Cinci Armate, în care multe dintre personajele și creaturile din capitolele anterioare reapar pentru a participa la conflict.
Hobbitul reprezintă influența mai multor epopei (poeme epice), mituri și basme citite de Tolkien, inclusiv Beowulf, poem epic anglo-saxon la care Tolkien a lucrat toată viața lui.
The Hobbit : An Unexpected Journey - 2012t26.jpg

t5.jpg


t6.jpgt27.jpg



t9.jpgt22.jpg

Untitled-4.jpg Untitled-2.jpg


t33.gif




Achiziţii noi

      Biblioteca Naţională a Republicii Moldova continuă recepţionarea de la editurile din România a câte un exemplar de publicaţii din domeniul ştiinţelor umanistice tipărit pe teritoriul României, printre care sunt şi cărţi, şi seriale. O parte din ele a intrat acum în colecţia serviciului Literaturile lumii





  

                                

  



Henry Miller - 125 de ani de la naștere

mil.jpg
       În sala Literaturile lumii al Bibliotecii Naționale se desfășoară expoziția de carte cu ocazia aniversării a 125 de ani de la nașterea lui Henry Miller (n. 26 decembrie 1891 – d. 7 iunie 1980), scritor american.

       Henry Miller este cunoscut pentru ruperea de genurile literare existente, scriind un fel mix între povestire, autobiografie, critică socială, reflexie filozofică, ascensiune suprarealistă şi misticism. În acest conglomerat el descrie viaţa reală a lui Henry Miller şi care constituie totuşi o construcţie imaginativă. Cele mai seminificative opere de acest fel ale sale sunt Tropicul Cancerului, Tropicul Capricornului şi Primăvara Neagră. A scris de asemenea jurnale de călătorie şi esseuri de critică şi analiză literară.

       Miller este fiul unui cuplu german: croitorul Heinrich Miller şi Louise Marie Neiting. S-a născut în zona Yorkville din cartierul Mahattan, New York. În copilărie, a locuit timp de nouă ani pe Avenue Driggs, nr. 662 în Williamsburg, Brooklyn, cunoscut în acea perioadă (şi menţionat frecvent de acesta în operele sale) ca Al Paisprezecelea Cartier. În tinereţe, a fost activ în Partidul Socialist (idolul său de atunci era socialistul de culoare Hubert Harrison). Pentru scurt timp, un singur semestru, a frecventat cursurile City College, din New York. Deşi era un student excepţional, nu dorea să fie legat de sau să se supună sistemului de educaţie tradiţional al colegiilor.
       Prima sa soţie a fost Beatrice Sylvas Wickens, cu care s-a căsătorit în 1917. În perioada 1928-1929, Miller a petrecut mai multe luni la Paris alături de cea de-a doua soţie, June Edith Smith. În 1930, s-a mutat singur la Paris, continuând să trăiască acolo până la izbucnirea Celui De-al Doilea Război Mondial. Deşi Miller avea posibilităţi materiale foarte reduse în timpul primului an petrecut la Paris, lucrurile au început să se schimbe atunci când a cunoscut-o pe Anais Nin, care, împreună cu Hugh Guiler, l-a întreţinut pe tot parcursul anilor '30, acoperind inclusiv cheltuielile cu chiria pentru frumosul şi modernul apartament din Villa Seurat, nr. 18. Anaïs Nin i-a devenit amantă şi a finanţat prima ediţie a romanului Tropicul Cancerului în 1934.
Miller a fost portretizat de către Fred Ward în filmul din anul 1990 Henry & June şi de Rip Torn în ecranizarea din anul anul 1970 a Tropicul Cancerului.

(Sursa: Wikipedia)
mil6.jpg     mil7.jpg

mil3.jpeg

mil11.jpg mil10.jpg

mil12.jpg     mil4.jpg
                                                                                June Edith Smith


mil2.jpg
                        Anais Nin


mil13.jpg       mil5.jpg



j.jpg

      Serviciul Literaturile lumii al Bibliotecii Naționale vă invită la expoziția de carte cu ocazia aniversării a  135 de ani de la nașterea lui Juan Ramón Jiménez (n. 24 decembrie 1881 - d. 29 mai 1958), poet şi eseist spaniol, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1956 "pentru poezia lui, care, în limba spaniolă, constituie un exemplu de înaltă spiritualitate şi de puritate artistică".
      A scris o lirică de rezonanţă particulară în literatura spaniolă a secolului XX, prin necontenita căutare a cuvântului poetic definitiv şi esenţializarea emoţiilor şi sentimentelor, tinzând către forma poemului total şi către abstracta "poezie pură".
  
      Juan Ramón Jiménez s-a născut în orașul andaluz Moguer, în 1881. Vădind o vocaţie precoce, la paisprezece ani se poate mândri cu poezii publicate în câteva reviste din Andaluzia. La nouăsprezece ani vine la Madrid, unde intră în legătură cu cercurile moderniste. Ruben Dario îl elogiază pentru "suavitatea melancolică" a versurilor sale, care trezesc "dorul de imposibil", şi îi sugerează titlul unuia din primele volume: Almas de violeta (Suflete de violetă). De la aceste prime versuri până la anii maturităţii, Juan Ramón Jiménez este un exemplu strălucit de sacrificiu pe altarul poeziei, pe care o slujeşte cu o fervoare mistică. A trăit prin şi pentru poezie, dăruit cu totală devoţiune unei munci tenace de purificare continuă a operei sale:
"Pentru mine poezia a fost întotdeauna contopită intim cu întreaga mea existenţă."
       Timp de peste jumătate de secol, cât se desfăşoară munca sa neobosită de cizelare a operei ("Nici o zi fără o hârtie ruptă"), el a fost pentru mai multe generaţii de poeţi - de la modernismul începutului de veac până la şcolile de avangardă - scriitorul venerat, poetul prin excelenţă, "maestrul indiscutabil" , cum îl numea Rafael Alberti într-o frumoasă carte de amintiri.
       Într-o schiţă auto biografică publicată în revista Renacimiento, Juan Ramón Jiménez trece în revistă principalele evenimente şi stări sufleteşti care stau la originea operelor sale: " Miros de tămâie şi de flori, o fereastră deschisă spre grădină, o terasă cu trandafiri pentru nopţile cu lună se transformă în Arii triste"; o lungă şedere în munţii Guadarrama se reflectă în volumul Pastorale; apoi vine o "toamnă galantă - cu azur de aur - care prilejuieşte Jurnalul intim şi Grădini îndepărtate; aceasta e perioada în care muzica umple cea mai mare parte din viaţa mea". Urmează o epocă dificilă pentru poet, o epocă de "oboseală, frig şi gânduri de sinucidere". O gravă depresie nervoasă, care-l va însoţi cu intermitenţe toată viaţa, îl sileşte să rămână câţiva ani în sanatorii, la Madrid şi în sudul Franţei. După o călătorie prin Franța şi Italia, se retrage în 1907 în satul natal, unde scrie celebra carte Platero şi eu. În 1912 revine la Madrid unde rămâne douăzeci şi cinci de ani, trăind în intimitatea poeziei şi oarecum la marginea vieţii literare, căci viaţa lui de izolare mândră şi concentrată este în întregime subordonată operei. După propria lui apreciere, duce o existenţă "singurătate şi meditaţie", în compania "trandafirului de argint al experienţei proaspete", într-o "indiferenţă absolută pentru aspectul practic al vieţii", şi "hrănindu-se numai cu frumuseţe".

    j4.jpg      j2.jpg

În anul 1916 are loc un eveniment decisiv în viaţa sa : în urma unei călătorii în Statele Unite ale Americii, se căsătoreşte cu Zenobia Camprubi Aymar (traducătoare în spaniolă a lui Rabindranath Tagore, care-i va deveni colaboratoare nepreţuită. După izbucnirea războiului civil spaniol, ia drumul exilului şi devine profesor de literatură spaniolă la diferite universităţi din Statele Unite, Cuba, Puerto Rico. În 1956 i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatură. Moare în 1958, în Puerto Rico.

(Sursa: Wikipedia)
j6.jpg      j5.jpg

j8.jpg     j11.jpg
                                                                         Moguer, orașul natal al Juan Ramón Jiménez

j13.jpg
              Casa muzeu Juan Ramón Jiménez în Moguer

j12.jpg

j14.jpg   j15.jpg



Profile

sova
libermundi
BNRM, Serviciul Literaturile lumii

Latest Month

February 2017
S M T W T F S
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728    

Tags

Syndicate

RSS Atom


html counterсчетчик посетителей сайта



Flag Counter

Map
Powered by LiveJournal.com