sova

Une rétrospective des fables de Jean de La Fontaine à 400 ans de sa naissance



Cette année est marquée par une date vraiment représentative pour l’histoire de la littérature française et universelle et, notamment, il s’agit de l’anniversaire de 400 ans de la naissance du grand fabuliste Jean de La Fontaine, né le 8 juillet 1621.

Les fables de La Fontaine constituent le point culminant de son œuvre et révèlent son génie de représenter sous le masque des animaux (dans la plupart des cas) la société française – et non pas seulement – dans toute sa diversité. Grâce aux fables, La Fontaine obtient la gloire universelle, même si le genre et le sujet ne sont pas inventés par lui. Les fables existaient dès l’Antiquité et La Fontaine a emprunté un nombre considérable de ses sujets à Esope et à Phèdre. Mais le mérite du poète français consiste à avoir renouvelé le genre de la fable par sa représentation personnelle de l’image de la nature et du monde animal. Dans ce contexte, il affirmait: « Tout parle dans la nature ».

La Fontaine accorde aux animaux des qualités morales qui, étant conformes à leur aspect physique, réussissent à établir leur caractère. De cette manière, chaque animal devient le symbole d’un vice humain, par exemple: le Renard représente la ruse; le Lion – l’orgueil démesuré; le Loup – la tyrannie stupide; l’Âne – la bêtise etc. Donc, le comportement de chaque animal imite le comportement des hommes dans la société et ce n’est pas par hasard que La Fontaine écrit dans la préface du « Livre Premier des Fables »: « Je me sers d’animaux pour instruire les hommes ». Ainsi, sous le masque des animaux, le fabuliste illustre les mœurs de l’époque et les représentants de toutes les couches sociales.

En guise d’exemple, on pourrait prendre la fable « Le Coq et le Renard ». Dans ce cas-ci, le Renard représente, comme d’habitude, le symbole de la ruse, tandis que le Coq est difficile à être trompé et habile à tromper les autres. Cette fable en particulier, comme d’ailleurs la plupart des fables de La Fontaine, non pas seulement met en scène ses deux personnages, les fait parler et agir, mais aussi à l’aide du dialogue entre eux offre à chacun son individualité vivante et bien marquée: « un vieux coq adroit et matois » et « le renard adoucissant sa voix » afin de le tromper. Mais le Coq se montre plus expérimenté et intelligent et la tentative du Renard de le duper pour le manger échoue. D’ici résulte et la morale de la fable: « car c’est double plaisir de tromper le trompeur ».

À partir de cette fable, on peut aussi observer le style poétique utilisé par La Fontaine: on remarque que son langage est très souple, car il sait varier à l’infini le rythme de ses paroles conformément au caractère de chaque personnage. À la fois, il emploie souvent des locutions populaires, comme, par exemple: « descends que je t’embrasse ». À ce propos, le romancier français Anatole France (1844-1924) affirmait: « C’est chez les grands écrivains que la langue prend de l’étendue et de la force. Ils puisent dans le fonds populaire, mais ils disposent avec génie des richesses communes. Ainsi fit La Fontaine; La Fontaine aimait les mots et savait les choisir. »   

Les vers de la majorité de ses fables sont irréguliers, ils s’accommodent à toutes les combinaisons métriques et à toutes les fantaisies du rythme, qui change très souvent. Dans la fable mentionnée, la rime n’est pas très riche, elle est simple, embrassée, mais l’effet du discours est obtenu surtout grâce à la mélodicité des mots. Toutes ces particularités stylistiques contribuent à transmettre d’une manière assez suggestive le message que la raison triomphe, car le plus sage gagne la bataille avec le rusé et l’hypocrite, morale d’après laquelle il faudrait se conduire aussi dans la société contemporaine. 

En analysant la création de La Fontaine, on remarque aussi que la réalité représentée dans ses fables constitue une véritable arène où se confrontent des intérêts opposés, mais également égoïstes. Même si La Fontaine composait ses fables pour le public des salons aristocratiques, sa satire attaque notamment les couches élevées et moyennes de la société et, au contraire, ne touche pas les faibles et les opprimés, qui jouent toujours dans ses fables un rôle positif. Dans un grand nombre de ses fables, il raille cruellement les vices de la noblesse, tels que l’orgueil excessif, l’arrogance, l’insolence, en mettant en relief la bêtise de la classe supérieure et son humiliation des pauvres. Par opposition, seulement dans le peuple La Fontaine voit des âmes nobles et généreuses, fidèles et dévouées, étant capables de désintérêt et d’amitié véritable.

Pour conclure ce bref aperçu, même à 400 ans de la naissance du célèbre fabuliste, on ne pourrait point négliger l’importance de ses mérites dans le domaine de la littérature française et universelle. En s’inspirant de la sagesse des fabulistes de l’Antiquité, il introduit dans le cadre du sujet traditionnel un nombre d’éléments nouveaux observés dans la réalité de son temps, qui, d’ailleurs, restent actuels jusqu’aujourd’hui. Avec La Fontaine, la fable acquiert de la vitalité, de la fraîcheur, de la gaieté et de l’originalité, en inspirant à son tour d’autres poètes en Europe, comme, par exemple, le fabuliste roumain Alecu Donici (1806-1865) et le fabuliste russe Ivan Andreevich Krylov (1769-1844). En plus, La Fontaine apparaît comme un poète très progressif pour son temps, car vivant et composant dans le Siècle du Classicisme français, dominé par des règles et des contraintes strictes, sa création se caractérise notamment par la légèreté et la liberté. Voilà pourquoi, dans notre opinion, son œuvre sera toujours à la mode et ne vieillira jamais. 
Ana Gheorghiță, USM, asistent universitar








Ilustrații preluate din "Fables de La Fontaine, édition illustrée de 250 dessins de J.-J.Grandville, avec des notes et précédée de de la Vie de l'Auteur par Auger" (Paris, Librarie Garnier Frères), din colecția Literaturile lumii a Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova.
        



sova

Allen Ginsberg și Generația Beat



La 3 iunie 2021, se împlinesc 95 de ani de la nașterea lui Allen GINSBERG (03.06.1926 – 05.04.1997), poet și jurnalist american, autor al celebrului poem „Howl” ("Urletul", 1956), un reprezentant cheie și unul dintre fondatorii, alături de Jack Kerouac și William Burroughs, al mișcării beatnicilor (beatniks) care a avut un impact semnificativ asupra contraculturii anilor 1960.

Despre opera lui Allen Ginsberg nu se poate vorbi în afara contextului epocii. “Generația Beat” a devenit un fapt extraordinar nu numai în viața literară și artistică, ci și în cea social-politică a Statelor Unite ale Americii din anii ‘50 ai secolului XX, exercitând o influență revoluționară asupra culturii americane și mondiale.


Generația Beat, circumstanțele apariției
Generația Beat a început să se formeze în cercurile studențești ale Universității Columbia, unde la începutul anilor 1940 s-au întâlnit Kerouac, Ginsberg și Burroughs, principalii exponenți ai mișcării.
Cuvântul „beat”, una dintre semnificațiile căruia în engleză este „rupt”, “spart”, definește deplin esența acestei mișcări. Istoria “beatnicilor” a început, de fapt, când aceștia au înlocuit „generația pierdută”, care a inclus scriitori celebri, precum Ernest Hemingway, Francis Scott Fitzgerald, Erich Maria Remarque. Generația Beat s-a format din tineri rebeli, setoși de a-și exprima protestul față de sistem și conformismul ce domina în societate, în acea perioadă. Deși mulți dintre ei erau din familii destul de bogate, această stare a „fericirii imaginare” a dat naștere în rândurile generației tinere a unui sentiment acut al imperfecțiunii lumii înconjurătoare.
Cine erau ei? Manivele boeme, dependenți înnebuniți sau adevărați genii? În orice caz, beatnicii au reușit să schimbe imaginea vieții culturale a Americii. Scriitori, poeți, muzicieni, artiști care se atribuie „generației sparte” au descoperit metode noi în artă. Faptele curajoase, călătoriile (deseori excentrice), libertatea în toate sensurile erau parte integrantă din viața lor plină de evenimente și creație.
Acest comportament, cu alură antisocială, demonstrat de către reprezentații mișcării, nu s-a răspândit prea tare în societatea americană din anii 1950, dar misiunea socială și importanța istorică a Generației Beat nu pot fi negate sau ignorate. Creativitatea fructuoasă a beatnicilor a jucat un rol deosebit în propagarea ideilor de protest și libertate. Apariția lor era un fel de răspuns la evenimentele de răsunet ale epocii. Amenințările constante cu războiul nuclear, “războiul rece”, războiul din Vietnam, loviturile de stat și revoluțiile din întreaga lume, precum și persecuția disidenților în perioada Mccarthy-ismului în SUA, au generat tulburări sociale care luau amploare în rândul tinerei generații. Speranțele și credința într-un viitor fericit, care i-au inspirat pe oameni după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, au dispărut rapid. Bunăstarea economică din anii postbelici în SUA nu a oferit tineretului satisfacția morală și spirituală scontată. Respingerea activă a „Visului american” (casă nouă, mașină, soție gospodină, munca într-o companie mare), conformismul, ipocrizia statului, politica murdară și bigotismul în societate, rebeliunea sexuală, cultul muzicii, libertatea de exprimare, „fluxul conștiinței” – toate acestea, ca răspus la provocările vremii, caracterizează stilul de viață, modalitatea de gândire și creația literară a beatnicilor.
La sfârșitul anilor 1960, majoritatea exponenților Generației Beat s-a transformat în hippie, deși unii dintre beatnici s-au alăturat altor mișcări social-politice din acea perioadă.

     



 


Apariția termenului „beatnik”
Originea cuvântului „beatnik” este atribuită lui Jack Kerouac, deși el menționa într-un articol că a folosit numai o dată termenul “Generația Beat”, într-o convorbire cu Jack Clellon Holmes, în 1948. Iar însuși cuvântul „beatnik” nu a fost inventat de Kerouac, ci de columnistul din “San Francisco Chronicle” Herbert Caen, care în 1958 a scris despre o petrecere ciudată a tineretului de boemă, denumindu-i cu un cuvânt format prin unificarea noțiunii „beat” și sufixului rusesc „-nik”, asemeni termenului sovietic „Sputnik-1” – primul satelit artificial, lansat în 1957. Caen susținea că informația despre Sputnik era atunci vehiculată pretutindeni și cuvântul nou, “beatnik”, s-a născut brusc, de la sine, în capul său. Această “botezare” nu avea o conotație pozitivă, ci mai degrabă reflecta atitudinea negativă, cu care reprezentanții mișcării erau tratați de societate. Puțini oameni din așa numita “lume decentă” îi plăceau pe vagabonzii cu barbă, iubitori de jazz, îmbrăcați ciudat, cu un comportament, de regulă, antisocial și străini valorilor culturale tradiționale ale națiunii americane.
Prima parte a cuvântului, “beat”, în argoul muzicienilor de jazz din acea vreme, însemna „sărăcie” și „disperare”. William C. Williams, un poet american notoriu, în prefața la colecția de poezie a lui Allen Ginsberg, a remarcat că Jack Kerouac se împotrivea acestui termen; el a imprimat noului cuvânt un sens complet diferit și a declarat că „beat” nu este o „ruptură”, ci un ritm muzical, un impuls.
În prezent acest termen este simbolul clasic al reprezentanților Generației Beat, fără acea semnificație negativă și stereotipă, vehiculată de mass-media anilor 1950.


Ideologie
Deși nonconformiști, beatnicii nu au chemat niciodată la distrugerea ordinii existente, ei având o altă abordare. În opinia lor, “leacul” pentru toate răutățile societății rezidă în refugiul de la realitate. “Luați un rucsac, un caiet, o sticlă cu licoare amețitoare și plecați într-o călătorie! Priviți oamenii, comunicați, uitați de muncă și obligații, trăiți de dragul de a trăi” – cam astfel sunau îndemnurile lor. Și beatnicii au avut priceperea de a influența mintea cititorilor. După lansarea romanului lui Jack Kerouac „Pe drum”, mii de tineri americani au început să călătorească cu autostopul. Beatnicii nu erau mulțumiți de ordinea vieții și au decis să-și creeze propria lor comună. Au respins valorile morale stabilite, nu se interesau de politică, cu unele excepții, au ignorat în orice mod posibil canoanele de comportament, sfinte pentru societate.
Subcultura Generației Beat a fost foarte intensă. Evitând conceptul de „normalitate”, ei au ales o detașare completă de lumea exterioară, s-au “pierdut” în lumea cărților, au ascultat jazz, au încercat diferite tipuri de droguri și, desigur, au lucrat asupra propriilor opere artistice.
De regulă, toți erau șomeri, nepretențioși, purtau lucruri vechi, pulovere, blugi, berete. Imaginea era completată cu plete lungi, bărbă (la bărbați) și ochelari întunecați. Tradiția de a se aduna în cafenele sau cluburi pentru declamarea operelor sale, sub acompaniamentul muzicii jazz, avea o semnificație specială pentru tinerii creativi din epocă.

        




Filosofie
Cultura beatnicilor s-a bazat, în mare parte, pe o pasiune pentru filosofia Budismului Zen, pe ideea budistă a iluminării umane. Aceasta nu poate fi calificată drept o religie, mai degrabă a fost doar un mod de viață care predica bunătatea și dragostea întru atingerea nirvanei. Principiile de bază ale budismului sunt axate pe pătrunderea deplină în propria lume interioară pentru a învăța și a înțelege fluxurile propriei conștiințe. Toate aceste idei ale budismului au luat conturul manifestului Generației Beat. Fascinația și pietatea față de budism nu permite ca beatnicii să fie tratați ca un fenomen de protest agresiv. Kerouac însuși mărturisea că și-a bazat mișcarea pe bunătate, dragoste și plăcere. Puțin mai târziu, beatnicii au descoperit LSD. Pentru fiecare persoană creativă se considera o obligație de a experimenta cu substanțe halucinante pentru a-și extinde limitele conștiinței. Ei fugeau de idealurile prosperității burgheze și din orașele urbanizate spre libertatea naturii. Această libertate este elogiată de personajele operelor literare și prin textele muzicii jazz, droguri, sex și mișcare în sensul direct al cuvântului – deplasarea de-a lungul drumurilor Americii care reprezintă o metaforă a călătoriei de-a lungul drumurilor vieții, spre Adevărul spiritual.
Scopul căutăriilor spirituale rezidă în atingerea stării de comuniune cu Dumnezeu, ocolind instituția tradițională a bisericii, prin „contactul” direct, în starea de transă, amplificată de droguri și prin eliberarea conștiinței. În ciuda provocărilor pragmatice ale culturii americane moderne, această viziune reprezintă un fenomen foarte american: alături de filosofia orientală, în felul său dezvoltă și tradițiile spirituale naționale specifice, reflectate în opera lui Emerson, Thoreau, Whitman. Ideea “drumului deschis”, conștiința de sine a unei persoane care se bazează doar pe ea însăși și caută să comunice cu Pământul, Natura și ceilalți oameni, sunt de dragul bucuriei reciproce.



Literatura
Printre principalii autori ai mișcării Beat figurează prozatorii William Burroughs, Jack Kerouac, poeții Allen Ginsberg, Gregory Corso, Lawrence Ferlinghetti, Gary Snyder, Michael McClure, Diane di Prima, Philip Whalen, Philip Lamantia, Amiri Baraka (Leroy Jones), Bob Kaufman, Robert Creeley, Robert Duncan.
Cele mai faimoase opere ale Generației Beat sunt “Howl” (Urletul, 1956) de Allen Ginsberg, „On the Road” (Pe drum, 1957) de Jack Kerouac și „Naked Lunch” (Prânzul dezgolit, 1959) de William Burroughs.
Principalele teme ale operelor beatnivilor au fost libertatea, respingerea civilizației urbane și confortului oferit de societatea de consum; alienarea de normele sociale și religioase tradiționale, călătoriile, viața nomadă, fără adăpost, sărăcia benevolă, dragostea liberă, istorii din viață lor proprie sau din viața oamenilor care le-trezit admirația. Aveau convingerea că viața trebuie să fie prezentată în opera literară ca un flux continuu pentru a se potrivi cât mai mult posibil realității.
Criticii notau: „Ca o insulă de origine vulcanică, Generația Beat a apărut brusc în latitudinile literare ale Americii și în următorii ani dimensiunea acesteia a crescut, apropiindu-se de contururile unui întreg continent”.
Cea mai mare influență asupra operei literare a beatnicilor au exercitat-o Percy Bysshe Shelley, William Carlos Williams, Walt Whitman și Marcel Proust.

Proza
Cei mai importanți reprezentanți ai Generației Beat în proză sunt:
Jack Kerouac, considerat „regele beatnicilor” și autorul romanelor emblematice ale generației, „On the Road” (Pe drum, 1957) și „The Dharma Bums” (Vagabonzii Dharma, 1958). El a introdus metoda improvizației jazz în literatură, care i-a inspirat pe mulți alți scriitori. Și-a petrecut cea mai mare parte a vieții călătorind. Romanele sale, abundente în elemente autobiografice, reprezintă “o descriere a Americii anilor 1950 și a Generației Beat, obsedată de exprimarea libertății individuale, aflată într-o căutare frenetică a adevărurilor supreme, indiferent de mijloacele folosite”. Opera și viața lui Jack Kerouac s-au rezumat la un mod de viață specific, pe care scriitorul l-a transformat intr-o etichetă a unei epoci.

William Burroughs – mulți oameni nu credeau că această persoană cu aspect decent ar putea fi un reprezentant al beatnicilor. Cu toate acestea, el a fost unul dintre personajele cheie ale mișcării. Și-a început cariera literară la vârsta de 39 de ani. Datorită lui Burroughs, lumea artistică a aflat despre “tehnica de tăiere” a scrierilor literare. Pierdea ore întregi decupând frazele din ziare diverse pasaje, pe care apoi le amesteca și compunea texte. Această tehnică a influențat semnificativ opera scriitorilor-beatnici. “Naked Lunch” (Prânzul dezgolit, 1959) de William Burroughs este unul dintre cele mai controversate și remarcabile romane ale Generației Beat. Este prima lucrare majoră, scrisă prin folosirea metodei de tăiere, creată din fragmentele de scrisori către Allen Ginsberg și de operele precedente nepublicate ale autorului. Mult timp romanul a fost interzis din cauza limbajului obscen și a motivelor homosexuale. Norman Mailer și Allen Ginsberg l-au apărat pe autor, comparând romanul acestuia cu operele lui Marcel Proust și James Joyce.

Ken Kesey, autorul celebrului roman One Flew Over the Cuckoo's Nest” (Zbor deasupra unui cuib de cuci, 1962). A fost fondatorul unei comune hippie, numită „Merry Pranksters”. Considerat unul dintre principalii scriitori ai Generației Beat și Generației Hippie, a influențat semnificativ cultura acestor mișcări.

        




                                                              William Burroughs și Jack Kerouac

Poezia
Poezia Generației Beat mustea de motive anarhice și spirit rebel, experimente cu forme noi, vers liber. Poeziile produceau cel mai mare efect, când erau citite cu voce tare pe un fundal muzical. Declamațiile poetice se transformau în adevărate spectacole, însoțite de muzica jazz. Ideile de protest în rândurile tinerilor au coincis cu tendințele muzicale ale vremii. Jazz-ul era considerat drept muzica intelectualilor, a oamenilor orientați spre individualitate și libertate și, prin urmare, și-a găsit fani printre tinerii dezamăgiți de viața lor. Multe opere ale scriitorilor Generației Beat au fost inspirate de ritmurile nebunești de jazz. Muzica și literatura au fuzionat într-o sinteză ciudată și atractivă.

Printre beatnicii erau mulți poeți strălucitori:

Lawrence Ferlinghetti, fondatorul librăriei și editurii City Lights, editorul tuturor cărților mișcării Beat. Librăria sa din San Francisco a devenit un loc de întâlniri pentru comunitățile culturale și artistice ale epocii.

Gregory Corso, unul dintre cei mai remarcabili reprezentanți ai poeziei Beat. Nu prefera să vorbească despre politică, spre deosebire de Ginsberg. Nu era atât de carismatic și nu-i plăcea să atragă atenția asupra sa, dar opera lui îl reprezintă cu brio.

Peter Orlovski, fiul unui emigrant rus, activist al mișcării antinucleare. Timp de 30 de ani a fost iubitul lui Allen Ginsberg.

Gary Snyder, laureat al Premiul Pulitzer pentru colecția de poezii „Turtle Island”, activist al mișcării ecologice.


                                                                          Allen Ginsberg, Jack Kerouac și Gregory Corso

                    

  Gary Snyder

    
Lawrence Ferlinghetti și Allen Ginsberg                                      Lawrence Ferlinghetti






 


Allen Ginsberg
Dar cel mai semnificativ și influent poet al Generației Beat, o figură emblematică a mișcării, fără îndoială, a fost Allen Ginsberg, considerat pe bună dreptate ideologul și vocea generației, alături de prozatorii Kerouac și Burroughs.

Poemul lui Allen Ginsberg „Howl” (Urletul) este opera poetică cea mai faimoasă și importantă a Generației Beat. A devenit un fel de manifest, un imn strălucitor al generației tenerilor dezamăgiți din America postbelică. Publicarea poemului în 1956 a provocat o adevărată revoluție în istoria literaturii moderne. Până în acel moment, nimeni nu ar fi putut crede că o lucrare atât de excentrică și inovatoare putea fi publicată.

„…este un formidabil experiment de versificație (are fiecare vers lung cât să poată fi rostit într-o respirație, urmărește bătaia ritmului de jazz și e un fel de reluare a metodei dicteului automat, o transpunere în vers a tehnicii fluxului conștiinței)” Este o armă „…împotriva Americii mercantile, convenționale, militariste și ipocrite de după cel de-al doilea război mondial, pentru a-l demasca pe zeul Moloch, ucigătorul de copii, ce se încuibase în inima americanilor: „Apartamente robot! Suburbii invizibile! Tezaure de schelete! Capitaluri oarbe! Industrii demonice! Granguri de granit! Bombe monstruoase…” (Ioana Tătaru)

“Poemul lui Allen Ginsberg este vizionar și profetic în chip voit, construit ca o halucinație simfonică și ca laudatio a generației beat. Elementul psihedelic este constant în “Howl”, miza lui Ginsberg fiind aceea că rebelii beatnici sunt niște iluminați care refac lumea prin noua lor viziune dereglată, anti-Establishment; scopul rebelilor este extazul (o Nirvana beat), acesta fiind motivul pentru care Ginsberg recapitulează o întreagă umanitate vizionară și extravagantă. Călătoria din poem e intenționată ca inițiere (America străbătută propune, de fapt, o nouă geografie întru cunoaștere, prin extaz simili-dionisiac); călătoria materializează o cunoaștere-în-mișcare, teoretizată, de altfel, și de Jack Kerouac în romanul “Pe drum”. Noii vizionari ai generației beat sunt niște autolegitimați îngeri ai apocalipsei, ei opunându-se lui Moloch (cultura oficială, instituționalizată, dogma). Cu varii ocazii, Ginsberg a afirmat că poemul său s-a dorit a fi chiar o istorie a generației Beat și destui exegeți i-au preluat și dezvoltat această idee, indicând, structura hibridă a textului, de protest și psalm, arhitectura și stilul fiind marcate de influența lui Blake, Whitman, Rimbaud, Pound…” (Ruxandra Cesereanu)






Poemul a fost citit pentru prima dată la 7 octombrie 1955, la o serată de poezie la Six Gallery, un refugiu al artiștilor și poeților din San Francisco. După cum î-și amintea mai târziu Jack Kerouac, evenimentul s-a transformat într-o noapte nebună care a dat peste cap poezia americană. Toate acestea s-au datorat unui vorbitor – poetului Allen Ginsberg, în vârstă de 30 de ani, care a citit noua sa operă, poemul „Howl”. Unul dintre cei care au asistat la acea prezentare la Six Gallery, când Ginsberg a recitat pentru prima dată în public, a fost Lawrence Ferlinghetti, și el poet-beatnic, prieten și camarad al lui Ginsberg, proprietarul magazinului City Lights și al editurii cu același nume, unde a fost ulterior publicat poemul.

Un subiect incitant în istoria poemului și a literaturii americane în general reprezintă un proces de judecată  rezonant, în 1957, împotriva cărții „Howl”. Acuzatul era editorul Lawrence Ferlinghetti. Societatea americană de atunci a fost sincer revoltată și indignată de conținutul și limbajul îndrăzneț și șocant al acestui poem. Totuți, în ciuda tuturor eforturilor părții acuzatoare, Ferlinghetti și Ginsberg au fost achitați, barajul cenzurii a fost spart și, după „Howl”, au fost publicate încă două cărți epocale ale autorilor beatnici: „Pe drum” de Kerouac (1957) și „Prânzul dezgolit” de William Burroughs (1959).


   







De-a lungul mai multor ani, Allen Ginsberg a fost un guru, un maestru, un profet al mișcărilor nonconformiste, a participat la diferite festivaluri și marșuri de protest, a ridicat opera sa la un nivel complet nou pentru poezia americană – cel social-politic. Ginsberg a avut o poziție civică activă în lupta pentru libertatea de exprimare, drepturile homosexualilor; îndemna la proteste politice non-violente împotriva războiului din Vietnam, cenzurii, violenței poliției. În 1967, Allen Ginsberg a fost arestat pentru că a luat parte la faimosul marș al Noii Stângi (pacifiști și hippies) spre Washington, când participanții au încercat să „ridice Pentagonul în cer cu ajutorul levitației” și vocii lui Ginsberg care cânta mantrele budiste.

Cu timpul, mulți beatnici au devenit acei americani „decenți”, blamați cândva chiar de ei cu atâta pasiune și ardoare. Și rebelul Allen Ginsberg, luptător împotriva sistemului, a devenit, de asemenea, o parte integrantă a „establishmentului” american, participând, împreună cu sportivi, politicieni și actori de la Hollywood, în diverse campanii publicitare. A dispărut mișcarea beatnicilor. Au rămas în trecut anii ’60 ai secolului XX –  turbulenți, idealiști, naivi și romantici, și însuși secolul XX.
Dar a rămas literatura care a captivat epoca, au rămas personalități care au depășit limitele mișcării și timpului. A rămas poetul Allen Ginsberg. Poetul trăiește, chiar și după moarte. Fiecare mare artist este asociat cu un fel de „mișcare”. Când „mișcarea” devine un anacronism istoric, artistul adevărat trăiește în continuare, în cele mai bune opere ale sale. Cum ar fi poemele lui Allen Ginsberg „Howl”, „Kaddish”, „Supermarket in California” ș. a. Vocea lui Ginsberg continuă, prin poezia sa, să militeze pentru libertate și să se opună nedreptății sociale și mașinii de stat.









Opere:       

Howl ("Urletul"), San Francisco (City Lights Books) 1956
Kaddish and Other Poems ("Kaddish și alte poeme"), 1958-1960; San Francisco (City Lights Books) 1961
Reality Sandwiches ("Sandvișuri cu realitate"), 1963
Jukebox All'Idrogeno ("Tonomat cu hidrogen"), 1965
Planet News 1961-1967; San Francisco (City Lights Books) 1968
Empty Mirror; New York (Cornith Books) 1970
The Fall of America, 1972
Improvised Poetics; San Francisco (Anonym Press) 1972
Mind Breaths. Poems 1972-1977; San Francisco (City Lights Books) 1977
As Ever. The collected correspondence of Allen Ginsberg and Neal Cassady; Berkley, California (Creative Arts Book) 1977
Composed on the Tongue; Bolinal, California (Grey Fox Press) 1980
Collected Poems 1947-1997; New York (HarperCollins Publishers) 2006.




Profeţie
Cum nu mai sunt tânăr în viaţa asta
şi-mi pare că nu mai sunt
atâtea plăceri după care să tânjesc
Ce fericire să fii liber
să scrii despre maşini şi războaie, adevărurile epocilor,
să arunci vechi şi inutile
cravate şi pantaloni care nu ţi se potrivesc.


(din White shroud: Poems, traducere Domnica Drumea)



Psalm I
Aceşti psalmi sunt opera minţii bântuite de viziuni
şi nu a raţiunii ce nu se schimbă niciodată.

Eu sunt carne şi sânge,
dar mintea mea e focarul multor iluminări.

Mă schimb odată cu vremea, cu starea finanţelor mele,
cu munca pe care o fac, cu prietenii mei.

Dar într-adevăr niciuna din acestea nu e răspunzătoare
pentru măreţele defecte ale minţii ce mi-au lăsat
creierul deschis halucinaţiilor.

Toată opera a fost o imitaţie a trăncălelii literare din capul meu.
Această bârfă este un document excentric spre a fi pierdut
într-o bibliotecă şi redescoperit când Porumbelul coboară.


(din Howl și alte poeme, traducere Petru Ilieșu)




sova

Ediții de popularizare a științei din colecția Literaturile lumii, BNRM



Lumea din jurul nostru se schimbă permanent și foarte rapid. Prin urmare, întrebările puse de copiii, care încep să învestigheze lumea, devin din ce în ce mai complexe și mai diverse. De ce bate vântul, strălucesc stelele? De ce plouă? Când va ateriza omul pe alte planete? De ce iarba e verde? De ce avem doi ochi? Cum se formează culorile curcubeului? Unde a fost cea mai mare erupție vulcanică? De ce au dispărut dinozaurii? De ce păsările au pene? Când a fost inventat telefonul? Cum au fost construite piramidele? Unde se află insula lui Robinson Crusoe? De ce avem nevoie de somn? Unde corpul nostru stochează energia?

Răspunsurile la aceste și la multe alte întrebări curioase ale copiilor pot fi găsite în enciclopediile de popularizare a științei.

Colecția Literaturile lumii dispune de o mare varietate de ediții de referință (enciclopedii, dicționare enciclopedice, ghiduri, îndrumare), în mai multe limbi ale lumii și pe teme diferite, publicate pe parcursul anilor și recent. O parte din ele reprezintă ediții enciclopedice de popularizare a științei pentru copii și tineret, bogat ilustrate, distractive și, în același timp, cognitive, informative și educative. Materialul este prezentat într-un limbaj dinamic și ușor de înțeles, textele sunt însoțite de un număr mare de ilustrații și fotografii. Informațiile importante despre știință, descoperiri științifice și geografice, evenimente istorice și realizări tehnologice sunt oferite cititorilor într-o formă agreabilă de istorii interesante, ceea ce face ca lectura să fie o aventură captivantă în lumea cunoașterii.

Iar pentru copiii mai mari și pentru adulți există ediții cu răspunsuri mai profunde, sub forma tradițională a unei enciclopedii universale. Biologia și matematica, fizica și geografia, istoria și chimia, informatica și cibernetica devin mai accesibile datorită cărților de popularizare a științei care dezvăluie secretele lor, ce păreau de neînțeles.

Vă propunem să faceți cunoștință cu câteva ediții enciclopedice atractive din colecția noastră!

Ediții în limba franceză:



Encyclopédie pour la jeunesse. ─ Paris : Larousse, 1959. - 479 p.



Dixel Dictionnaire : Le dictionnaire illustré : 150 000 définitions, 28 000 noms propres, 5 000 illustrations, 1 500 dossiers encyclopédiques / Comité de rédaction : Didier de Calan [et al.] . ─ Paris : Le Robert, 2011. - 2098 p.

                

Le Petit Larousse illustré : 90000 articles, 5000 illustrations, 355 cartes, 160 planches, chronologie universelle / Direction générale : Isabelle Jeuge-Maynart ; Préface : Bernard Cerquiglini. ─ Ed. 2020 . ─ Paris : Larousse, [2019]. - 2044 p. : ill.





Ediții în limba engleză:

 
A Family Book of Knowledge [în 4 volume]: Why, Where, What, When : Over 200 questions and 150 illustrations / Edited by Anthony Addison. ─ 1st Edition . ─ London : Octopus Books, 1974. - 127 p. : il. - (Family Books of Knowledge).

Illustrated OXFORD Dictionary / Ed. : Jonathan Metcalf, Della Thompson . ─ London : Oxford University Press, 2003. - 1008 p. : il.



Ediții în limba germană:


  
Von Anton bis Zylinder : Das Lexikon für Kinder / Autoren : Siegrid Bellack et al. ─ 4., veränderte Nachauflage . ─ Berlin : Der Kinderbuchverlag. - 447 p. : il.







        

Der KINDER Brockhaus : In 4 Banden. ─ Leipzig : F.A.Brockhaus, 1992. - 160 p. : Il.




Der Jugend-Brockhaus : In 3 Banden. ─ 2. Auflage . ─ Leipzig : F. A. Brockhaus, 1993.




Ediții în limba spaniolă:

  

Enciclopedia visual de los seres vivos : Insectos, Mariposas, Moluscos y Crustáceos, El Río y La Laguna, La Orilla Del Mar. – [Madrid]: El Pais/Altea, [1993].












sova

L. Frank Baum și "Minunatul vrăjitor din Oz"

 

“Folklore, legends, myths and fairy tales have followed childhood through the ages, for every healthy youngster has a wholesome and instinctive love for stories fantastic, marvelous and manifestly unreal. The winged fairies of Grimm and Andersen have brought more happiness to childish hearts than all other human creations.

Having this thought in mind, the story of “The Wonderful Wizard of Oz” was written solely to please children of today. It aspires to being a modernized fairy tale, in which the wonderment and joy are retained and the heartaches and nightmares are left out.”
L. Frank Baum

     

Everybody’s heard of “The Wonderful Wizard of Oz”. This book, published in 1900, has never been out of print and that has been produced as movies, theatrical plays and musicals, and led to further cultural phenomena like The Wiz and Wicked.
On May 15, 2021 we celebrate the 165th anniversary of its author’s birthday – L. Frank Baum.

    


After stints as a newspaper journalist and businessman, Baum started writing for children in his forties. He had discovered his talent for storytelling from the nursery rhymes and tales he told his four sons from his marriage to Maud Gage. The pair had wed in 1882, and Gage was the daughter of famed suffragist Matilda Joslyn Gage. In 1897, Baum published his first collection for young readers Mother Goose in Prose, which was illustrated by Maxfield Parish. He soon followed up this work with the hugely popular Father Goose, His Book. This book became the top-selling children's title of 1899 and featured illustrations by W. W. Denslow.
In 1900, Baum introduced readers to a fantastical land filled with witches, munchkins and a girl named Dorothy from Kansas in The Wonderful Wizard of Oz. The story of Dorothy's quest to find her way home, accompanied by a tin woodsman, a scarecrow and cowardly lion, proved to be quite popular. Baum wrote about his intentions in the book's introduction: "The Wonderful Wizard of Oz was written solely to pleasure children today. It aspires to being a modernized fairy tale, in which the wonderment and joy are retained and the heart-aches and nightmares are left out."


Two years later, Baum transformed his fairy tale into a successful Broadway musical. He re-imagined a popular culture figure around this time with The Life and Adventures of Santa Claus (1902). In 1904, Baum returned to Oz with the first sequel to his beloved work, The Marvelous Land of Oz.

In addition to his Oz books, Baum wrote more children's titles under an array of pseudonyms. He wrote the Aunt Jane's Nieces series as Edith Van Dyne among other projects. In 1910, Baum moved his family to Hollywood, California, where he worked to bring his stories to the big screen. The first movie versions of his Oz tales were made as short films.

Baum's stories continue to fascinate and enchant to this day. Writer Gregory Maguire has written several books exploring the lives of some of Baum's most famous characters. His 1995 book, Wicked: The Life and Times of the Wicked Witch of the West, was used as the basis for the popular Broadway musical Wicked. On the big screen, James Franco played the magician who ends up as the Wizard of Oz in 2013's Oz the Great and Powerful. His character must tangle with forces of good and evil, which are manifested in the film by Mila Kunis, Michelle Williams and Rachel Weisz.

        
      


We present an article from “London Review of Books” by Niela Orr – an African American writer from Philadelphia. This is a new approach to "The Wizard of Oz"by L. Frank Baum in the realities of modern American culture.

                                                             


  


Lyman Frank Baum (n. 15 mai 1856, New York – m. 6 mai 1919, California) este unul dintre cei mai cunoscuţi autori americani de literatură pentru copii. În anii copilăriei a avut o sănătate şubredă, aşa că îşi petrecea foarte mult timp citind în biblioteca tatălui său. A devenit celebru în anul 1900, când i-a fost publicată cartea Minunatul vrăjitor din Oz, care a cunoscut imediat un succes răsunător. Aveau să mai urmeze încă 13 cărţi a căror acţiune se petrecea în magicul şi încântătorul tărâm Oz, închipuit de el. L. Frank Baum a mai scris numeroase alte poveşti fantastice, piese de teatru şi versuri pentru copii.

    




История о Дороти, Страшиле, Железном Дровосеке и Трусливом Льве, которые отправились в страну Оз за исполнением своих сокровенных желаний, известна малышам и их родителям по всему миру. Но единицы из них помнят, что Изумрудный город «построил» детский писатель Лаймен Фрэнк Баум. Его библиография за 24 года накопила 14 романов о стране Оз, 41 произведение о других персонажах, 83 рассказа, более 200 стихотворений и по меньшей мере 42 сценария для театра.

                           

Прежде чем стать писателем, Фрэнк Баум попробовал себя в роли драматурга и актера, редактировал журналы, разводил кур гамбургской породы, управлял магазином Baum's Bazaar. На последнем прогорел, потому что раздавал товары «в кредит», а затем прощал покупателям долги.
В 1897 году Фрэнк Баум опубликовал свою версию историй о  Матушке Гусыне — известном персонаже французской и американо-английской литературы. Сборник ждал успех, позволивший автору бросить работу в Baum's Bazaar и полностью сосредоточиться на литературе. Поймав волну, Фрэнк Баум написал «Папа Гусь: его книга» (1899).

Первая история о стране Оз «Удивительный волшебник из страны Оз» (1900) в течение двух лет считалась самой продаваемой детской книгой. Найдя золотую жилу, Фрэнк Баум не выпускал ее до последних дней жизни. Созданная им серия о стране Оз насчитывает 14 книг. Финальные в библиографии Баума «Волшебство страны Оз» (1919) и «Глинда из страны Оз» (1920) вышли после его смерти.
Фрэнк Баум черпал вдохновение для написания историй о стране Оз в сказках братьев Гримм и Ганса Христиана Андерсена. Он «американизировал» и обновлял произведения коллег, удалял из них стереотипных персонажей (например, карликов и джинов) и сцены насилия. Поэтому Лаймена Фрэнка Баума часто называют «дезинфектором детской литературы».

  
Романтика — это еще один элемент, который Фрэнк Баум намеренно упускал в своих историях о стране Оз. Он считал, что малыши, его основные читатели, не могут постичь любовь, значит и читать о ней будет неинтересно. Впрочем, совсем без лирики писатель не обошелся. Строго выверенные дозы романтики встречаются на страницах книг «Удивительный Волшебник из страны Оз», «Тик-Ток из страны Оз» (1914) и «Страшила из страны Оз» (1915).

Истории о жителях и гостях Изумрудного города писались для детей, но и взрослые находили пищу для размышлений. Фрэнк Баум, например, выступал в защиту женского избирательного права. Общение с суфражистками вдохновило его на написание книги «Чудеса страны Оз» (1904), в которой повествуется о восстании женской половины сказочного государства. Когда Баума напрямую спрашивали, есть ли в его романах о стране Оз политический подтекст, он отвечал:
«Мои книги написаны для того, чтобы нравиться детям».

   

Истории об Изумрудном городе воплотились в десятках театральных постановок и экранизациях. Так, на протяжении 293 вечеров 1903 года и 265 вечеров 1904 года на Бродвее показывали мюзикл «Волшебник страны Оз». Сценарий к нему написал сам Фрэнк Баум. Сценическая версия отличалась от книги, поскольку была ориентирована на взрослых.
Самая известная экранизация сказок об Изумрудном городе — «Волшебник страны Оз» (1939) с Джуди Гарленд в роли Дороти. Она удостоилась двух статуэток «Оскар». Всего существует более 10 фильмов, в том числе голливудский «Оз: Великий и Ужасный» (2013) с Джеймсом Франко в роли Волшебника.

   

Помимо историй о стране Оз, в библиографию Лаймена Фрэнка Баума входят более 40 книг о других персонажах. Например, «Жизнь и приключения Санта Клауса» (1902) о том, как появился символ Нового года в США. В этой повести впервые упоминается лес Бурзи. О его обитателях и чудесах Фрэнк Баум сочинил ещё шесть произведений.

  

Последними словами Баума перед смертью были: «Теперь мы можем преодолеть Зыбучие пески».
Он говорил о Смертельной пустыне, что окружает страну Оз.
Писатели, воспитанные на историях о стране Оз, продолжили рассказывать о приключениях Дороти и ее друзей после смерти Баума. Самый высокий результат продемонстрировала Рут Томпсон — ее библиография насчитывает 21 сказку. Джон Нейл, Джек Сноу, Рейчел Пайес и Элоиза Мак-Гроу также вошли в число «строителей» Изумрудного города.

  
  
     
 





sova

HEINRICH MANN: PROFESORUL UNRAT SAU ANATOMIA UNUI TIRAN



       Dar ce înseamnă să fii mare?”, se întreabă H. Mann prin personajul său, Henric al IV-lea, rege francez din perioada Renașterii târzii, și răspunsul, în mesajul de rămas-bun către posteritate, îl confirmă, o dată în plus, ca pe un model al conducătorului de stat care  investește în om prin adevăr, dreptate și rațiune: ”A avea modestia de a-și servi semenii.”
     
         Anul acesta, pe 27 martie, se împlinesc 150 de ani de la nașterea lui Heinrich Mann (1871 – 1950), cel mai mare dintre fiii senatorului Thomas Johann Heinrich Mann, dintre care – doi, Heinrich și Thomas, vor deveni nume de referință nu doar în literatura germană, ci și în cea universală. În calitate de scriitor, H. Mann este convins că literatura nu e niciodată numai artă, considerând că aceasta trebuie să se implice în procesul de transformare a modului de a gândi și de formare a valorilor. Chiar dacă creează ficțiuni, scriitorul e angajat în ceea ce se întâmplă în lumea reală, literatura generează idei, iar acestea plămădesc omul de mâine. Astfel, și scriitorul este responsabil de viitorul culturii și al societății: ”Fără să fi acționat, e conștiința vie a celor care acți
onează. […] Cărțile de azi, mâine vor fi fapte.”
     
        Una din temele, la care H. Mann va reveni constant pe tot parcursul creației sale, este cea a puterii. Apărută și sub influența lui Nietzsche care a răsturnat scara de valori a moralei tradiționale și a proclamat supremația omului puternic și dominator, a ”omului-stăpân”, aceasta este asimilată din perspectivă propriilor valori, departe de cele ale supraomului nietzschean absolvit de morală, dincolo de bine și de rău.

     
        Ce înseamnă putere? Poți, oare, trece prin ispita puterii, păstrându-ți sufletul neprihănit? De ce, de cele mai dese ori, morala nu rezistă puterii, puterea corupe și generează degradarea spirituală? Ce se întâmplă cu acei care își canalizează toate eforturile spre dobândirea puterii? De ce, odată câștigată, puterea nu mai este capabilă să renunțe și își dorește și mai multă putere? Pot coexista puterea și generozitatea, puterea și dragostea de oameni? Acestea, dar și alte întrebări, sunt cercetate în creația lui H. Mann.


        

       Problema puterii, în aspectele ei duse până la extreme, este analizată și în romanul Profesorul Unrat. Sfârșitul unui tiran, publicat în 1905. Pe fundalul descrierii unui oraș german de provincie din epoca Wilhelmiană, cu sistemul său de învățământ anchilozat în reguli inflexibile și autoritarism exagerat (iar de la acesta, până la cel politic și chiar militar, distanța nu e mare), scriitorul, prin mijloacele ridicolului și grotescului, preîntâmpină despre pericolul unei puteri tiranice care cere supunere oarbă, până la imbecilizare, și pedepsește orice încercare de manifestare individuală, a unei puteri care crește masa uniformă, ușor de manipulat, supusă până la crimă, care inspiră elevilor teamă și respectul pentru violență. E semnificativ, prin antiteză, că tiranul care a reușit să corupă întreg orașul, este un profesor.
     
        De fapt, îl cheamă Raat, dar orașul întreg îi zice Unrat, în traducere din limba germană – Scârnăvie. Este un văduv de 57 de ani, 26 dintre care predă greaca și latina la liceu. Nu are prieteni și nici apropiați, simte o ură cruntă și primitivă față de oameni, își urăște și discipolii, considerându-i dușmani, terorizându-i și pedepsindu-i, cu satisfacție și sadism, pentru cea mai mică abatere de la ceea ce consideră el normă. Nu iartă niciodată. Este obsedat de dorința de a frânge orice rezistență și de a impune în jurul său o liniște de mormânt. Trăiește mereu în încordarea luptei.

     
        Ca tiran, și H. Mann îi dă acest calificativ de mai multe ori, consideră că știe cum se domină sclavii. Este intolerant și înrăit, se consideră superior majorității pe care o disprețuiește și pe care dorește s-o încarcereze: ”… privește cu batjocură din umbră lumea bună, clocind în gând, ca o bombă, pieirea ei.” Fiind lipsit de scrupule, această versiune caricaturală a supraomului, dacă i s-ar fi permis, ar fi aplicat orice violență, fără limite. Dorește să provoace cât mai multă pagubă, momentele de cea mai mare satisfacție experimentându-le atunci, când reușește să prindă și să pedepsească vreun elev ce-i pune la îndoială autoritatea

     
        Totodată, ca orice tiran, trăiește permanent coșmarul de a nu-i fi zdruncinată autoritatea; având conștiința tulbure, caută să descopere rebeliuni ascunse, pentru a le ”băga la apă”. Pentru el, elevii sunt ”lepădăturile neamului omenesc”, ”drojdia cea mai infamă a societății”, niște ticăloși și nemernici, al căror viitor trebuie să-l distrugă.

     
        Periculos este și faptul că ura și setea lui de a domina, de a secera orice încercare de liberă gândire, precum și dorința de a se răzbuna, se extind în afara școlii, asupra întregului oraș. Își urmărește ”dușmanii” dincolo de pereții liceului: îi ține minte pe toți acei care, fiindu-i cândva elevi, nu i-a putut ”prinde” pentru a le distruge cariera și viitorul. Deoarece profesează de mai mult de un sfert de veac, orașul și împrejurimile lui sunt pline de foști elevi ai lui care continuă să-l numească Unrat (Scârnăvie). Astfel, școala nu se limitează la spațiul ei fizic, extinzându-se asupra întregului oraș cu locuitori de orice vârstă. Îi urăște pe toți.

     
        Unicul care desconsideră evident puterea tiranului, care are îndrăzneala să gândească de sine stătător și i se contrapune cu o superioritate ironică, îl disprețuiește și nu se teme, chiar îl compătimește, într-un fel, este elevul Lohmann, pe care Unrat, simțindu-și inferioritatea, îl urăște chiar mai mult, decât pe toți ceilalți, considerându-l periculos pentru autoritatea lui agresivă și resentimentară. În acest personaj se văd și trăsături ale adolescentului Heinrich Mann, revoltat împotriva sistemului de învățământ menit să suprime orice germene de individualitate și să ”educe” supusul (după titlul unui alt roman al lui H. Mann), gata să servească cu fanatism orice autoritate. În felul acesta, cu câteva decenii înainte de venirea la putere a național-socialismului (alias, nazismului), H. Mann a prevăzut catastrofa (din mărturisirea autorului: ”… am văzut faptele când ele abia mijeau”) pe care acesta îl poate declanșa și, alternând ridicolul cu burlescul, a încercat să-și avertizeze compatrioții; deci, acest caracter grotesc nu este doar o ficțiune literară, ci un produs al mediului. Se știe că atunci scriitorul nu a fost auzit.


      

       Printre rândurile cărții se deslușește și un alt avertisment, adresat, în primul rând, intelectualilor, acelor care, mai bine decât alții, chiar de la început au înțeles pericolul unei astfel de educații, dar, dintr-un egoism confortabil, au preferat să ocupe rolul de observator și (uneori) comentator (superior/ mirat/ repugnat), fără a interveni cu acțiuni reale pentru a nu-i permite ascensiunea.
     
        Revenind la romanul lui H. Mann, atunci când, pentru relația cu artista Rosa Frolich, Unrat este concediat, acesta își continuă acțiunile de distrugere, folosind-o ca momeală și transformându-și casa într-un tripou care ademenește bărbați și femei, capi de familie și fii de carieră; toți își petrec acolo nopțile, risipind averi și pierzând reputații. Fără a-i mai urmări personal pentru a-i băga la ”zdup”, deoarece aceștia vin singuri, Unrat, ca un păianjen, prinde și corupe întreg orașul. Este satisfăcut când înțelege că paguba și distrugerea totală pot fi provocate și pe alte căi, decât prin izgonire de la școală.

     
        Violent și primejdios, la hotar cu demența, tiranul triumfă. Este mândru, din tiran a crescut anarhistul. Acum își poartă numele ca pe o cunună cu lauri; a știut să trezească în oameni cele mai josnice și primitive porniri, precum lascivitatea ascunsă, lăcomia de bani, vanitatea etc. Această decădere morală a unui oraș (să înțelegem, stat), pe care nimeni nu o poate opri, pentru că prea mulți sunt implicați, este regizată de Unrat și spre triumful lui. ”Era puternic; putea fi fericit.” Acela, pe care până nu demult toți îl disprețuiau, devine atotputernic.

     
         Măcinat de dispreț și de ură față de omenire, o dorește stoarsă și prăbușită la picioarele sale, cerșindu-i iertare. Lohmann consideră că acesta e tiranul care nu mai are nevoie de motive pentru a-și alimenta dorința de răzbunare, mai lipsește doar o provocare și ”cheamă vulgul la palat, îl îndrumă la omor și pârjol”, dezlănțuie forțele oarbe, scăldând lumea într-o baie de sânge.

     
         Tiranul devenit anarhist, acela care a schimbat sala de liceu pe cabaret, susținătorul fervent al puritanismului care, pentru a-și realiza scopul, s-a transformat în proxenet, a reușit să cucerească orașul. În această ordine de idei, deznodământul aparent fericit al istoriei este receptat, mai degrabă, ca răsturnare de situație: în urma unui atac de furie care a dus la tentativă de omor și la săvârșirea unui furt, Unrat, în sfârșit, este arestat. Eliberat de tentația răului, orașul sărbătorește, i-a fost luată de pe umeri povara propriei stricăciuni. Revenindu-și parcă dintr-o hipnoză, oamenii nu înțeleg de ce a fost nevoie de atâta timp pentru a se vindeca, iar cuvântul Scârnăvie (Unrat) își pierde titlul de glorie, recapătându-și sensul inițial. Pentru Unrat este un sfârșit rușinos și caricatural, așa cum l-a dorit autorul, cu toate că istoria reală a Germaniei a demonstrat că, dacă i-ai permis tiranului ascensiunea, nu va fi deloc ușor să-l lipsești de putere. Că și-l dorea îl demonstrează și faptul că cuvântul ”sfârșitul” alături de cuvântul ”tiran” sunt puse și în titlul romanului.

     
          Atunci când a fost publicat, din motive lesne de înțeles, romanul nu s-a bucurat de mare succes. Faima a venit mai târziu, în anul 1930, când, în zorii filmului sonor, acesta a fost ecranizat cu titlul ”Îngerul albastru”, propulsând-o pe Marlene Dietrich în rolul Rosei Frohlich. Filmul, care a câștigat faimă mondială, a neglijat satira social-politică a cărții și s-a axat doar pe aspectul ei emoțional: pasiunea tragicomică a unui profesor în pragul bătrâneții pentru o tânără cântăreață de cabaret. ”Capul meu și picioarele Marlenei Dietrich”, în felul acesta a reacționat, autoironic, Heinrich Mann la răstălmăcirea mesajului cărții, când de pe Unrat accentul s-a deplasat pe Rosa… Dar, așa cum sugerează pilda biblică, cine are ochi, să vadă, cine are urechi, să audă…

                                                                                       
Emilia TARABURCA, USM, dr., conf. univ.


   



*****

Imagini de la expoziția “Heinrich MANN - 145 de ani de la naștere”, Biblioteca Națională a Republicii Moldova, secția Literaturile lumii, 2016:















sova

Taras Șevcenko și Lesia Ukrainka: Frumusețea și măreția poporului

 

   


La întrebarea „Cine dintre celebrele figuri ucrainene a adus cea mai mare contribuție la dezvoltarea limbii, istoriei, culturii, statalității ucrainene?”, două nume ies incontestabil în evidență, și anume, cel al lui Taras Șevcenko și al Lesiei Ukrainka. Și dacă timpul nu le-a permis acestor faimoși descendenți ai Ucrainei să se intersecteze în viață, – marele scriitor a părăsit lumea cu zece ani înainte de a se naște madona ucraineană – atunci  întâlnirea lor pe un spațiu este posibilă în cadrul unui eveniment de zile mari, organizat la Biblioteca Națională a Republicii Moldova, și anume, expoziția cu titlul „Ecourile clasicii ucrainene: Taras ȘEVCENKO (160 de ani de la stingerea din viață) și Lesia UKRAINKA (150 de ani de la naștere)”, care a fost inaugurată pe 9 martie 2021 și va dura până la 31 martie, în incinta BNRM, blocul I, etajul 3. Expoziția este ocazionată de celebrarea Zilelor lui Taras Șevcenko în Ucraina.




Aceste personalități remarcabile s-au confruntat cu multe situații dramatice, atât în propria viață, cât și în istoria poporului din care provin și pe care l-au reprezentat cu demnitate. S-au evidențiat prin polivalență în vocații, talent în tot ce au creat și, desigur, prin literatura căreia s-au dedicat cu toată pasiunea.

Ilustrul poet și autor al unui abecedar în limba ucraineană, Taras Șevcenko, a încercat și chiar a reușit să devină pictor, dar a rămas în istorie ca scriitor. Totuși, anume aptitudinile strălucite de plastician i-au schimbat surprinzător viața. Datorită talentului în desen, Taras a fost eliberat de iobăgie într-un mod uluitor, cu o sumă imensă de bani, prin implicarea împărătesei și a unor personalități de vază ale vremii, care au avut de înfruntat ostilitatea acerbă a stăpânului hain, dar și furia unui alt concurent – un general bogat și setos de răzbunare, înfuriat pe iobagul Taras Șevcenko deoarece i-a vândut portretul unui bărbier, pentru publicitate. Caracterul rebel, reflectat în creație, îi va aduce lui Taras necazuri în viitor – pentru criticile acide în adresa familiei imperiale i-a fost interzis să scrie și să deseneze, fiind înrolat în armată. Dar pictura îl va salva și de data aceasta, în exilul la Marea Aral (care i-a succedat serviciul militar în anii 1848-1849), unde generalul V. A. Obrucev îi va permite, cu asumarea unor riscuri reale, să ilustreze activitatea expediției. Va fi ulterior grațiat de autorități, va reveni la creație, inclusiv la artele frumoase, și în 1860 va primi titlul de academician în gravură pe cupru. Iar o măr
turie elocventă a talentului său de plastician poate fi admirată până în prezent în Conservatorul din Sankt-Petersburg (pe atunci Teatrul Bolșoi) – plafoanele pictate în 1835 de elevii pictorului Șireaev, printre care era și Taras Șevcenko. Discipolul iobag s-a împrietenit atunci cu personalul Teatrului și, după reconstrucție, a beneficiat de acces gratuit la spectacole...

Pasiunea pentru artele plastice nu va lipsi din viața lui Șevcenko, dar va ceda tot mai mult în favoarea literaturii. Și, cu aceeași paletă bogată de culori,  va imortaliza în vers, genial, simplu și profund, viața populară, într-o limbă legată organic de eroi și de canavaua care, printr-o mulțime de nuanțe, evocă adevăratul caracter, frumusețea și măreția poporului ucrainean. Despre creația poetică a lui Șevcenko, V. Belinski avea să remarce următoarele: „Se aseamănă cel mai mult cu cântările populare: sunt atât de ingenioase, încât pot fi confundate cu ușurință cu folclorul și legendele, ceea ce vorbește mult în favoarea lor...”. Prin opera sa literară, Șevcenko va pune bazele limbii și literaturii ucrainene moderne, câștigând titlul de poet național al Ucrainei…






    




Ștafeta dezvoltării limbii și literaturii ucrainene va fi preluată, peste câteva decenii, de o altă celebră fiică a acestei țări, Lesia Ukrainka (numele real – Larisa Kosaci-Kvitka), femeia care atât de mult și-a iubit patria-mamă, pentru soarta căreia o dureau inima și sufletul, încât s-a autoidentificat cu aceasta, luându-și  pseudonimul UKRAINKA.
Divinitatea le-a hărăzit ucrainenilor cântecul sublim, iar acestei femei-minuni – cuvintele-melodii. Și ea le-a purtat cu tandrețe, uneori amenințător, alteori cu afecțiune, pe alocuri cu durere și lacrimi, dar și cu zâmbet și duioșie. Fata mânuia talentat nu numai cuvântul – ea avea, la fel, înclinații pentru desen și muzică, poseda perfect pianul. Lesia susținea că ar fi devenit un muzician mai bun decât un poet, „dar natura i-a jucat festa”. Poeta nu avea nici studii medii, nici superioare, dar aparținea pleiadei celor mai educați oameni de pe vremea ei, grație lecțiilor particulare, dar și eforturilor mamei sale, personalitate de o înaltă erudiție. A stăpânit cu ușurință multe limbi clasice, europene, aplicându-și cunoștințele cu succes la efectuarea multiplelor traduceri din germană, franceză, engleză, italiană, polonă. A elaborat chiar un manual despre istoria popoarelor din Orientul Antic pentru surorile ei mai mici.
Unii cântăreți ai slovei au parte de faimă după moarte, alții – în timpul vieții. Chipul Lesiei Ukrainka nu a fost încoronat cu petale de trandafir, ci cu spini. Zorile și zenitul poetei au fost strălucitoare și doar o maladie nemiloasă le-a curmat splendoarea...
Lesia și-a început activitatea literară foarte devreme: la vârsta de nouă ani a scris prima sa poezie, iar la treisprezece numele ei apăruse în presă, sub versurile proprii. Talentul poetei s-a format sub influența multor factori. Tema principală a lucrărilor Lesiei este un plai ideal, un paradis pământesc, numit Ucraina. Lucrările sale sunt pătrunse de dragostea pentru poporul ucrainean, țara natală, cântecul popular – două sute douăzeci și cinci de melodii au fost colectate, înregistrate și ulterior publicate într-o colecție separată de soțul ei, Kliment Kvitka. Fenomenul talentului Lesiei Ukrainka, conform cercetătorilor, rezidă în faptul că a experimentat fructuos în diferite genuri literare: poezie, epos, dramă, proză, publicistică. Toate activitățile și creația poetei, după cum subliniază criticii literari, au avut drept scop debarasarea de orice cătușe care împiedicau dezvoltarea ei liberă. Femeia numărul unu în Ucraina, o legendă adevărată, Lesia Ukrainka s-a impus în panteonul clasicilor literaturii ucrainene datorită contribuției enorme la dezvoltarea culturii și limbii ucrainene, precum și eforturilor pentru libertatea națională.


 



 

Revenind la expoziția de carte „Taras ȘEVCENKO și Lesia UKRAINKA: Ecourile clasicii ucrainene”, de menționat că aceasta include peste 60 de cărți semnate de marii promotori ai culturii și literaturii ucrainene, precum și despre ei.

Expoziția conține, evident, faimoasa operă a lui Șevcenko Cobzarul în diverse ediții și adaptări în limbile română, rusă, germană, engleză și, firește, în original.

În special, se disting câteva ediții vechi și rare, precum:
- Cobzarul ilustrat (Иллюстрированный Кобзарь, Спб, 1896), în executarea vestitului pictor și sculptor Mihail Mikeșin,
- Cobzarul (Кобзарь, СПб, 1907),
-  Ediția facsimilă Cobzarul din Cihrîn și Haidamacii (1844),
-  Ediția academică a Jurnalului lui Taras Șevcenko (1931),

-  Câteva ediții publicate în 1939 – anul aniversării a 125 de ani de la nașterea marelui poet.
Sunt expuse, la fel, culegeri de opere alese și multe alte ediții publicate la sfârșitul secolului ХХ – începutul sec. ХХI, lucrări critice, care reflectă diverse aspecte ale creației scriitorului și pictorului Taras Șevcenko, monografii, schițe biografice.

Nu mai puțin interesant este compartimentul dedicat Lesiei Ukrainka, cu un lot bogat de cărți în original, precum și unele traduceri în română și rusă. Aici sunt expuse operele madonei ucrainene în ediții complete și alese, culegeri de poezii, dramă, critică literară, memorii ale contemporanilor, biografia poetei din faimoasa serie „Viața oamenilor iluștri”, o carte despre muzeul Lesiei Ukrainka de la baștina scriitoarei, altele. Cea mai veche carte din expoziție datează cu anul 1924, iar celelalte au văzut lumina tiparului pe parcursul secolului XX.


Reamintim că expoziția va funcționa în perioada 9 – 31 martie curent (cu excepția zilelor de weekend), în intervalul orelor 9:00 – 17:00, la etajul 3 al BNRM, spațiul expozițional Literaturile lumii. Vă așteptăm cu drag, doar cu mască de protecție.






Vedeți și: https://www.facebook.com/clubulliterariabnrm/posts/765514474392089, https://www.facebook.com/clubulliterariabnrm/posts/765520767724793




sova

O "Rupere de nori" la clubul "Literaria"

Astăzi, 25 februarie, în lumina strălucitoare a unei primăveri năvalnice, Biblioteca Națională a deschis sezonul 2021 al clubului “Literaria”, cu o discuție realizată de scriitorii Marcela BENEA, Emilian GALAICU-PĂUN și criticul literar Lucia ȚURCANU (cu înregistrarea video promitem să revenim mai târziu).
Ședința clubului a fost dedicată cărții de versuri, intitulată ”Rupere de nori” (semnificativ titlu într-o zi senină în debutul primăverii), semnată de poeta Marcela Benea și recent apărută la editura Cartier. Este cea de-a șasea carte a scriitoarei, într-un volum de 96 de pagini și care cuprinde versuri scrise în anii 2015-2019.
În context, Marcela Benea a debutat editorial în anul 1973, în volumul ”Dintre sute de catarge”, urmat de cărțile ”Zestre” (1974), ”Poveste neterminată” (1988), ”Evadare din frescă” (2008), volum distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova, și ”Traducătorul de suferințe” (2016), distins cu Premiul Festivalului Internațional ”Primăvara Europeană a Poeților” și Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Chișinău. În 2016, a fost propusă de către Uniunea Scriitorilor din Moldova la Premiul Național. În 2017, Olimpiada municipală din Chișinău la limba și literatura română a fost dedicată creației poetei Marcela Benea. Versurile Marcelei Benea au fost traduse în limbile armeană, bulgară, engleză, franceză, georgiană, germană, letonă, rusă, ucraineană ș.a.  În 1966, a fost distinsă cu premiul I la Festivalul televizat de poezie de la Moscova și în 2008 – cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova.
În cadrul discuției, Emilian Galaicu-Păun a remarcat modestia, care o caracterizează pe Marcela Benea în toate: în viață, în literatură, în critica literară. La care, autoarea a mărturisit că, pe timpuri, se cerea o poezie optimistă, pe care ea nu o avea, starea de spirit fiindu-i alta. Protagoniștii discuției și-au amintit de viața literară din Moldova anilor de pănă la milenium, s-au referit la diverse aspecte, inclusiv fenomenul de adaptare a versurilor în alte limbi, cu schimbări uluitoare ale stilisticii poeziei. Referitor la manieră, procedeele literare, figurile de stil, în particular în creația Marcelei Benea, criticul literar Lucia Țurcanu a subliniat că autoarea le mânuiește dozat, echilibrat, cu măsură.
Opiniile și reflecțiile participanților la discuție au menirea de a apropia și mai mult de cititor creația Marcelei Benea, dar și de a cultiva, în general, pasiunea pentru literatură, de a promova adevăratele valori, patrimoniul nostru cultural.  Pentru a viziona dialogul în intregime, urmăriți publicațiile noastre!



...









Vedeți emisiunea aici: https://www.youtube.com/watch?v=4SEmpb3f_Sk, https://www.facebook.com/clubulliterariabnrm/posts/764975997779270


sova

O viață aparent liniștită, paravan al exploziei de emoții




„În afara oricăror dimensiuni”: Elizabeth BISHOP care ne-a scufundat
într-un univers atractiv, captivant și spectaculos

(Michael Hoffman,
Times Literary Supplement)



Elizabeth BISHOP, de la nașterea căreia pe 8 februarie se împlinesc 110 ani, este poeta care a trăit dureros „arta despărțirii” (poezia „One Art / O artă), nu a fost niciodată prolifică în scris, iar „escapadele” gândurilor sale, mai mult decât călătoriile geografice, fascinează până în prezent cititorul sofisticat.

Pentru o mare poetă, Elizabeth a publicat puțin. „Canonul” poetic al scriitoarei include 78 de poezii care au fost inserate în patru colecții și publicate în timpul vieții autoarei, fiecare la o distanță de aproximativ un deceniu: „North & South” (Nord și Sud, 1946); „Poems: North and South. A Cold Spring” (Poezii: Nord și Sud. Primăvară rece, 1955), care i-a adus autoarei Premiul Pulitzer; Questions of Travel (Întrebări de călătorie, 1965), „Geography III (Geografia, partea a treia, 1977).

  

Chiar de la prima sa carte, „North & South”, Elizabeth Bishop a anunțat despre sine ca despre o poetă formată. Culegerea era lipsită de erori specifice lucrărilor de debut: o structură bine gândită a unit poeziile separate într-o singură expresie/afirmație poetică, iar lucrările incluse în colecție au demonstrat toate însemnele „de marcă” ale metodei de creație bishopiene, care nu se vor schimba de-a lungul anilor: forme poetice clasice virtuoase, precum și versuri libere; narativitate (fiecare poezie este o istorie aparte cu un subiect clar), imagini concrete; sinergia dintre descriptivism și reflecție; utilizarea tehnicilor cu efecte – două poezii sunt deconstrucții ale unor opere poetice bine-cunoscute: „The Gentleman of Shalott” (un mesaj poetic privind căutarea identității de către omul modern, transferându-l pe cititor la poezia clasică victoriană – balada lui Alfred Tennyson „The Lady of Shalott”) și poemul „Casablanca” (o ironie dureroasă despre puterea distructivă a iubirii și o parodie a baladei eroice a poetei engleze Felicia Dorothea Hemans, populară în secolele XIX și începutul secolului XX).



De remarcat că prima colecție a trasat toate temele și conceptele cheie la care poeta va reveni pe parcursul întregii vieți în opera sa: călătorii, topografie și geografie; dragoste; natură; căutarea sinelui propriu. Tema călătoriilor și a geografiei merită o atenție deosebită, pentru care Elizabeth Bishop nutrea o dragoste nespusă (depășind chiar frica de zborurile cu avionul) și pornea la drum îndată ce i se ivea vreo ocazie. Apropo, Bishop își schimba mereu locul de trai: în anii ’30 se stabilise în Franța, apoi în Mexic, în Florida; în 1951 a plecat în Brazilia, unde a locuit timp de 16 ani. Mai târziu, Bishop a predat poezia și arta scrisului în universități prestigioase din SUA – Washington, Harvard, New York, Massachusetts Institute of Technology. Ultimii ani ai vieții i-a petrecut în Boston.

Interesul major al scriitoarei pentru noi locuri, fenomene naturale, oameni a fost, fără îndoială, un stimulent important de creație. Cu toate acestea, călătoriile nu erau doar o sursă de noi impresii pentru poetă; de fiecare dată pentru ea acestea erau o salvare, o evadare de la Elizabeth mai rea spre o Elizabeth mai bună.

Colecția de debut are un nume „geografic” și se deschide cu poemul „The Map” (Harta), harta geografică fiind descrisă ca o operă de artă. O serie de poezii din prima colecție denotă pasiunea poetei pentru pictura suprarealistă, și anume: „A Miracle for Breakfast” (Un miracol pentru micul dejun), „Sleeping on the Ceiling” (Dormind pe tavan), „Sleeping Standing Up” (Dormind în picioare), „Cirque d'Hiver” (Circul). Luate separat, obiectele descrise în poezia „A Miracle for Breakfast”, sunt absolut realiste, dar împreună creează o iluzie, în care cafeaua și chiflele devin centrul universului imaginar, creat de autoare.

A doua colecție de poezii, „North & South. A Cold Spring” (Nord și Sud. O Primăvară rece), publicată în 1955, a jucat un rol foarte important în cariera literară a lui Bishop, consolidându-i reputația de „primăvară rece” – prin analogie cu jazzul, creația bishopiană poate fi atribuită direcției „reci” în poezia feminină. Colecția avea un nume dublu, „North & South. A Cold Spring” , deoarece, la sfatul editorilor, Elizabeth a inclus poezii din prima culegere, și a fost distinsă, în 1956, cu Premiul Pulitzer. Aproape toate lucrările noi incluse în cea de-a doua colecție au devenit celebre, inclusiv faimosul poem „The Shampoo” (Șamponul).

În noiembrie 1965, a văzut lumina tiparului cea de a treia colecție, semnată de Elizabeth Bishop, „Questions of Travel” (Întrebări despre călătorie), formată din două părți: „Brazil” și „Elswhere”. Construcția culegerii și conținutul lucrărilor demonstrează în mod convingător că conceptul de „călătorie”, în înțelegerea lui Elizabeth Bishop, a fost mult mai larg decât cel de „geografie”. În prima parte au fost inserate poeziile dedicate Braziliei, asemănătoare jurnalului unui călător, care descoperă treptat o țară nouă, o lume nouă. În a doua parte, călătoria are loc nu atât în ​​spațiu, cât în timp, deoarece majoritatea poeziilor reprezintă amintiri ale copilăriei din Nova Scoția. Aici regăsim faimosul poem „Sestina” – o reflecție obsesivă și fabuloasă, pe jumătate amintire, pe jumătate vis, în care Elizabeth Bishop abordează cele două pierderi principale ale sale – a tatălui și a mamei – care i-au marcat viața.



În acest context, sunt bine-venite
câteva detalii din biografia poetei. Tatăl fetei a murit când Elizabeth avea opt luni, iar mama a ajuns într-un spital de psihiatrie, pentru toată viață, când micuța avea cinci ani, astfel că Elizabeth a fost educată de rude, în provincia canadiană Nova Scotia. Drama dureroasă a afectat-o din fragedă copilărie – fetița creștea bolnavă și nervoasă, suferea de astm, eczeme și alergii de care nu a scăpat toată viața. A fost pasionată de pictură, deși nu s-a dedicat serios acestei arte. Cu banii lăsați de tatăl ei, Bishop și-a permis o educație excelentă, a absolvit colegiul privat Vassar (lângă New York), unde a editat, împreună cu colegii săi, printre care și viitoarea scriitoare Mary McCarthy, o revistă literară. Tot acolo, Elizabeth a întâlnit-o, în 1934, pe remarcabila poetă Marianne Moore și, în ciuda diferenței mari de vârstă, i-a devenit prietenă. Moore i-a sugerat lui Bishop să nu devină medic, a sprijinit-o la începutul drumului său în poezie, a nominalizat-o pentru un premiu și a corespondat cu ea până la moartea sa, în 1972. Un alt prieten de-o viață al lui Bishop a fost poetul Robert Lowell, pe care l-a cunoscut 1947, și care a ajutat-o ​​să lucreze consultant de poezie la Biblioteca Congresului. La sfârșitul anilor ’40, Bishop l-a vizitat pe Ezra Pound în Clinica de Psihiatrie „Sf. Elisabeta”, despre care a scris mai târziu versuri.  



Relațiile empatice cu alți poeți s-au manifestat în multiplele adaptări, realizate de Elizabeth. Bishop a tradus, în special, din literatura braziliană, din creația scriitorilor O. Pas, Cl. Lispector, J. Cabral de Melo Neto, C. Drummond de Andrade. Elizabeth Bishop a scris memorii, una dintre care a fost despre poeta Marianne Moore, mentorul ei în poezie.

La fel ca Marianne Moore, Bishop mânuiește strălucit tehnica versurilor și gravitează spre un stil rece, descriptiv, după care se ascunde o profunzime filosofică. Pentru Bishop este caracteristică o claritate cristalină a rațiunii, acuratețe și rafinament în descrieri, o înclinație spre versurile peisagistice și spre metafore. Rândurile din poemul ei „At the Fishhouses”, care descriu apele reci ale Atlanticului de Nord, caracterizează sugestiv poezia bishopiană: „Probabil doar oceanul este similar cu ceea ce numim «cunoaștere»: / întunecat, amar, liber până la infinit, schimbător”.

O altă trăsătură care a distins-o pe Elizabeth Bishop pe fundalul multor literați contemporani a fost perfecționismul. În căutarea desăvârșirii, Elizabeth putea lucra la o poezie săptămâni, luni și ani. Și, desigur, Bishop s-a deosebit prin faptul că pe fundalul popularității poeziei „confesionale”, când poeții s-au orientat, în primul rând, spre experiențe personale, privirea lui Elizabeth a fost întotdeauna îndreptată spre exterior. Poezia ei este enunțul unei persoane adresat unei alte persoane și lumii întregi.

Cu vocea ei total diferită în poezie, Elizabeth Bishop se bucură de o popularitate crescândă în ultimii ani, deși în timpul vieții nu a fost nici cunoscută, cu atât mai mult faimoasă, în pofida faptului că a fost apreciată. Bishop a fost premiată de Fundația Guggenheim (1947), Academia Americană de Arte și Litere (1950), a fost decernată cu Premiul Memorial Shelley (1953), Premiul Pulitzer (1956), Premiul Național de Carte (1969), Premiul Internațional Neustadt. Scriitoarea a fost aleasă membru pe viață al Institutului Național de Artă și Literatură (1954), membru al Academiei Americane de Arte și Litere (1976); Guvernul brazilian i-a conferit Ordinul Rio Branco (1969). Compozitorul american Elliott Carter a creat un ciclu din nouă cântece pe versurile lui Bishop (1975).

Elizabeth Bishop a fost o femeie neobișnuit de talentată, a cărei soartă o înțepa permanent din toate părțile, dar care nu a disperat, nu a cedat și nu a renunțat niciodată, lăsând posterității o poezie de unicat.


În revista "The New Yorker" Elizabeth Bishop s-a publicat pe parcursul mai multor ani.



                





sova

Marele umanist Romain Rolland



Romain ROLLAND, de la nașterea căruia au trecut 155 de ani, a lăsat posterități o imensă moștenire literară – pe parcursul a circa 50 de ani de activitate de creație el a scris peste 20 de romane de epocă, biografii ale oamenilor celebri, multiple colecții de piese și articole, pentru care în 1915 a fost distins cu Premiul Nobel ca un omagiu adus înaltului idealism al creației lui literare și dragostei de adevăr cu care a descris diferite tipuri umane”.

O atitudine empatică și maximal obiectivă față de eroii săi și o arie eterogenă de caractere disting, de rând cu alte caracteristici, creația lui Romain Rolland.

Unul dintre cei mai expresivi și originali eroi rollandieni este Colas Breugnon – o încercare a autorului de a îmbina visele inocente cu realitatea dureroasă, marcată de ororile Primului Război Mondial (cartea a fost finalizată în 1919, apropo, după ce primise Nobelul). Prin intermediul acestui erou, autorul ne oferă o lecție: să ne bucurăm de moment și să vedem partea plină a paharului, în orice situație, pentru a supraviețui vitregiilor vieții. Chiar dacă intelectualul Rolland nu are prea multe comune cu protagonistul său, superficial la prima vedere, eul autorului se resimte în lucrare. Până și acțiunea se desfășoară în Burgundia, mica patrie a scriitorului (Rolland s-a născut în orașul Clamecy, în familia unui notar), doar că este transferată în epoca Renașterii, pentru care Rolland nutrea un mare interes, reflectat în mai multe opere ale sale (spre exemplu, în piesele de debut „Orsino”, „Empédocle”, „Les Baglioni”, „Niobé”, inspirate în timpul unei călătorii în anii ’90 ai sec. XIX în Italia, dar care nu au fost publicate în timpul vieții scriitorului).



Colas Breugnon este un erou înnebunit de viață, știe să aprecieze frumusețea gustului, a sunetului, a imaginii, a relațiilor, savurează totul și extrage plăcerea chiar din procesul vieții. „Fericită este ziua când m-am născut!” – declară Colas și aceasta devine deviza întregii sale vieți. El nu este deloc supus descurajării; în ciuda celei mai simple origini, privește filosofic viața și percepe cu ușurință tot ce se întâmplă. El acționează în conformitate cu situația, râzând și încântându-i și pe ceilalți pentru faptul că nu renunță niciodată, nu obosește, dar reînvie încrederea că, în final, totul va fi bine. El nu se ascunde în trecut, nu se îneacă în visele viitorului, ci trăiește întotdeauna momentul.

Colas Breugnon este cu adevărat remarcabil
nu pentru realizările sale, ci pentru modul de gândire. El reacționează într-un mod aparte la lucrurile ce i se întâmplă și în orice situație nu-și pierde puterea minții. Nenorocirile, mici sau mari, dor. Dar pentru erou nici chiar tragediile nu înseamnă sfârșitul vieții. Pentru el fiecare secundă este un motiv de a savura plăcerea de a fi el însuși, un prilej de a fi fericit, gustând toate deliciile, chiar și ale celor mai urâte evenimente. Râsul, pozitivismul, optimismul, spiritul mereu tânăr, bucuria pentru tot ceea ce confirmă existența formează sensul vieții unui simplu Colas Breugnon, care, cu toate acestea, nu este un prost, ci realizează și înțelege din ce este țesută lumea. Oameni precum Colas nu pot avea o viață goală, cotidianul lor este plin, colorat, preparat cu o varietate mare de condimente. Cu mai multe slăbiciuni, dar care îi pot dăuna doar lui, nu și celor din jur – un pic laș, neiscusit în afaceri, petrecăreț – el rămâne un personaj carismatic, care ne cucerește complet. Pentru că el iubește lumea în care trăiește, iubește prietenii și copiii care încearcă să-l educe, iubește viața, abilitate care merită a fi învățată de la el.

„Colas Breugnon” este un cântec solemn al vieții și frumuseții în toate manifestările acesteia. Ficțiunea este suculentă, în tradițiile lui Rabelais, ceea ce pare destul de neașteptat pentru un autor precum Romain Rolland, care este mult mai aproape de Thomas Mann și Hermann Hesse decât de Rabelais sau Apuleius. Dar, oricare ar fi stilul operelor rollandiene, eroii săi sunt personalități ale căror exemplu este demn de urmat.

Și dacă Colas Breugnon schimbă cu ușurință nemurirea într-o existență tumultoasă, un exemplu diametral opus de a trăi viața îl oferă Annette Rivière în „
L'Âme enchantée” (Inimă vrăjită), scris de Romain Rolland în perioada matură a creației sale (1922-1933). O personalitate integră – astfel poate fi sugestiv caracterizată Annette Rivière, care fructifică din plin, dar destoinic existența sa pe pământ. Întreaga sa viață, Annette a făcut alegerea între bine și rău, cu prețul multor pierderi, dar tocmai în aceasta rezidă forța caracterului ei. Și această viață, care este mereu o luptă, se încheie prin sacrificiu. Autorul rezumă că „inima vrăjită” era destinată să moară pe rug. Există aici o analogie cu Jeanne d'Arc, deși Romain Rolland nu menționează nicăieri acest lucru. Or, imaginea Fecioarei de Orleans, care a murit eroic pe rug, este vie și caracteristică pentru istoria Franței.

  

De rând cu înalta misiune umană, eroism și patos, în roman există o mulțime de momente lirice tandre și frumoase, relații romantice care ocupă mult spațiu în sufletul sensibil al Annettei, în „inima ei vrăjită”. Împletite armonios cu principiile și idealurile înalte ale eroinei, ele îi imprimă și mai multă credibilitate, ne îndeamnă să ne gândim la sensul vieții, să nu îi permitem să se transforme într-o rutină sumbră și să nu uităm că ne este dată o singură dată.

Ficțiunea este atât de convingătoare, încât retrăim împreună sentimentele și tragediile eroilor, parcurgem calea căutărilor, formării personalității și, în final, a deciziei de a-și pune viața pe altarul luptei împotriva „răului mondial” nu numai a Annettei Rivière, ci și a oamenilor care trăiesc lângă ea și îi devin adepți. „Romanul-dramă” este, pe bună dreptate, o epopee – evenimentele care derulează în ficțiune au loc pe parcursul a 40 de ani, avându-și începutul în tinerețea eroinei.   

Disecarea întregii vieți a eroului narativ este una dintre caracteristicile stilului rollandian, or, el este tocmai celebru pentru fondarea romanului ciclic de structură polifonică. Un personaj pe care îl însoțim de la leagăn până la mormânt, de-a lungul râului vieții acestuia, este Jean-Christophe din romanul în 10 volume cu același nume (scris în perioada 1904-1920). Numit chiar de autor roman-fluviu, acesta i-a adus faima și a definit genul operei rollandiene. În „Jean-Christophe”, autorul a urmat tradiția marilor scriitori francezi – Balzac, „Comedia umană”; Zola, „Rougon-Macquart”; Proust, „În căutarea timpului pierdut”, ale căror cărți groase și nesfârșite captivează anume pentru infinitul lor. Rolland i-a depășit prin grandiozitate, astfel că nici John Galsworthy cu saga lui clasică despre familia Forsyte nu a atins „volumul provocator” al lui Rolland – zece romane despre un erou! Ficțiunea scoate în relief un suflet vulnerabil contrapus populației necioplite, moravurilor grosolane, metodelor șocante de educație din secolul al XIX-lea. Prototipul eroului este Beethoven rebel, omul care s-a creat singur. Pe parcurs, personajul crește, evoluează, iar talentul lui se maturizează. Eroul romantic realizează sarcina muzicianului de a obține cea mai înaltă armonie; el parcurge toate cercurile iadului și se opune de a fi o jucărie în mâinile sorții.

   


    

Tema muzicală este una dintre preferatele scriitorului și aceasta nu este întâmplător. În copilărie, Romain a studiat pianul, moștenind dragostea pentru muzică de la mama sa. După absolvirea Școlii Normale Superioare din Paris (unde familia s-a mutat de la Clamecy pentru a facilita educația băiatului), și-a continuat studiile muzicale la Sorbona. Lucrarea sa „Histoire de l'opéra avant Lully et Scarlatti” (1895) a fost prima disertație de doctorat despre muzică de la Sorbona, unde a predat istoria muzicii, precum și la Școala Normală Superioară. Iar împreună cu Pierre Aubry, în 1901, a fondat revista „Revue d'histoire et de critique musicales”, în care a publicat mai multe articole din domeniu. Printre cele mai remarcabile opere de muzicologie, semnate de Rolland, sunt monografiile „Musiciens d'aujourd'hui” (Muzicienii contemporani, 1908), „Musiciens d'autrefois” (Muzicienii trecutului, 1908), „Haendel” (1910).

Dar cel mai mult dintre muzicieni l-a preocupat Ludwig van Beethoven – prototipul lui Jean-Christophe, despre care a scris și o biografie „La Vie de Beethoven” (Viața lui Beethoven, 1903). Va reveni la personalitatea genialului compozitor iar și iar, până la sfârșitul vieții, cu un studiu grandios al operei acestuia, intitulat „Beethoven. Mari epoci de creație” (1928-1949). Astfel, deși soarta l-a legat pe Rolland de un alt gen de creativitate, operele sale literare au fost strâns legate de muzică.


                                                                                                                                          Revista Livres Hebdo, 2007 – № 833 – P. 62-64

 

Impresionat de personaje istorice eroice, Rolland a scris mai multe biografii: „Michel-Ange” (Michelangelo, 1903), „La Vie de Tolstoi” (Viața lui Tolstoi, 1911), „Mahatma Gandhi” (1924), „La Vie de Ramakrishna” (Viața lui Ramakrishna, 1929), „La Vie de Vivekananda et l’évangile universel” (Viața lui Vivekananda și Evanghelia universală, 1930). Tot din colecția oamenilor iluștri face parte și ultima sa carte, scrisă în 1944, „Péguy”, care este dedicată poetului, polemistului, editorului și prietenului său și, firește, epocii în care a trăit.

Evident, personajele sale, care îl fascinau de bună seamă, au exercitat o influență puternică asupra scriitorului. Spre exemplu, Tolstoi, cu care Rolland era în corespondență, a jucat un rol important în dezvoltarea viziunilor umaniste și pacifiste care au fost definitorii pentru opera lui Rolland, în timp ce romantismul și misticismul vag s-au datorat, cel mai probabil, cunoașterii literaturii germane.

În același timp, Rolland nu lustruia imaginea eroilor săi, ba chiar putea să-și exprime dezacordul față de unele viziuni ale acestora. Spre exemplu, într-un articol publicat în revista „Revue d'art dramatique” (care, începând cu anul 1900, a găzduit notele lui Romain despre disponibilitatea teatrului, punctate ulterior în eseul „Le Théâtre du peuple”/Teatrul popular, 1903), Rolland a exprimat ideea că teatrul este un mijloc pentru „vigoarea mentală” a unei persoane, un stimulent la acțiune și și-a permis să îi critice pe maeștrii artei dramatice William Shakespeare, Molière, Friedrich Schiller și eroul unei cărți de a sale, Goethe. Acești autori, potrivit lui Rolland, nu au urmărit interesele maselor, ci au inventat divertismente pentru elită. Poate pentru aceasta, lucrarea sa „Le Théâtre du peuple” a fost apreciată modest de critici, deși Rolland a militat pentru crearea unei drame fundamental noi.

Scriitorul avea tot dreptul să fie bătăios în ce privește problemele teatrului, deoarece avea în spate o carieră de dramaturg, de un mare succes pe scena franceză. Dramele „Saint Louis” (1897), „Aërt” (1898) și „Le temps viendra (Va veni și vremea, 1903), care au alcătuit ciclul „Tragedii ale credinței”, au fost construite pe contradicția dintre oamenii nerușinați, fără scrupule și cei ale căror acțiuni sunt dictate de datorie, credința religioasă și impulsul iubirii. Tragedia „Saint Louis” a însemnat debutul literar al lui Romain Rolland și a făcut să răsune numele lui, până atunci necunoscut.

A urmat încă un ciclu emblematic, „Teatrul Revoluției”, care a inclus patru piese: Les Loups” (Lupii, 1898), „Le Triomphe de la raison” (Triumful rațiunii, 1899), „Danton” (1900), „Le quatorze juillet” (Paisprezece iulie, 1902), ultima interacționând cu publicul prin dansuri, cântece, activități comune. Lucrările sunt străbătute de spiritul revoluționar, dorința oamenilor de a schimba lumea, de a face viața mai bună. Mai târziu, Rolland a adăugat încă patru piese la colecție, printre care și „Robespierre” (1938), care a încheiat munca autorului în această direcție. Pacifist până în măduva oaselor, autorul a blamat teroarea în societatea postrevoluționară.

Pacifismul i-a fost caracteristic lui Rolland pe parcursul întregii sale vieți, din tinerețe, când a întreprins, la începutul Primului Război Mondial, multiple încercări, chiar dacă nereușite, de a reconcilia intelectualii francezi, germani și belgieni. Argumentele sale au fost prezentate într-o serie de articole, publicate ulterior în colecția „Au-dessus de la mêlée” (Deasupra luptei, 1915) și în romanul „Clérambault” (1920).

 

Ulterior, când pericolul fascismului lua amploare, Rolland și-a folosit din plin numele și autoritatea pentru a se opunere acestui flagel. În timpul ocupației fasciste, după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, nu a contenit să muncească, concentrându-se asupra propriei biografii („Călătorie interioară”, 1942, și „Călătorie în jurul lumii”, 1946), ca un acord final a tot ceea ce a avut de spus lumii.

          


Marea sa dragoste pentru umanitate este vădită în tot ce a creat, până la ultima sa carte de memorialistică („Mémoires”), scrisă în baza „Jurnalului” pe care l-a ținut de la vârsta de douăzeci de ani, și publicată postum, în 1956.

Romain Rolland a fost, de fapt, un mare idealist. Celebrul creator și-a dorit nu numai în artă armonie și frumos, dar și în viață, acestui crez dedicându-se fără rezerve.








sova

К 130-летию со дня рождения поэта Осипа МАНДЕЛЬШТАМА



     Один из крупнейших поэтов минувшего века, Осип Эмильевич Мандельштам (15.01.1891 – 27. 12.1938) родился в Варшаве, в купеческой семье. Учился в Петербурге, в знаменитом Тенишевском училище. Потом слушал лекции в Сорбонне, в Гейдельбергском университете (в Германии), в Петербургском университете (не окончил). Главная сфера его интересов – романская филология. В годы учения увлекался революционными идеями. Приобщению Мандельштама к поэзии способствовал его гимназический учитель В.В. Гиппиус, литератор символистской ориентации.

     В символистском духе выдержаны и ранние стихотворения Мандельштама. Вскоре, однако, он знакомится с Гумилевым, Ахматовой, входит в руководимый Гумилевым «Цех поэтов» и вступает в группу акмеистов. Литературный дебют Мандельштама состоялся в 1910 г.– на страницах журнала «Аполлон» было напечатано несколько его стихотворений. В 1913 г. вышел его первый сборник «Камень» (в расширенном виде переиздан в 1916 г.), в нем Мандельштам предстал как уже сложившийся поэт. Свидетельством творческой зрелости Мандельштама стала вторая книга его стихов «Tristia» («Скорби»), вышедшая в 1922 г., но вобравшая в себя стихотворения 1915 – 1920 гг.  Примыкает к этой книге большой цикл стихотворений 1921 – 1925 гг.

     Во всех названных произведениях отчетливо проявляются основные черты лирики Мандельштама. Поэту было присуще чувство неотвратимо надвигающейся мировой катастрофы, единства исторического движения и личного существования. В своих стихах он смело связывает между собой отдаленные эпохи, погружает едва ли не любое событие или явление в поток сложных культурно-исторических и литературных подразумеваний и ассоциаций. Этим и обусловлена трудность восприятия его поэзии, восприятия, предполагающего определенную степень общекультурной подготовленности читателя.

     Революционные годы Мандельштам встречает с некоторыми надеждами, с ощущением важности и сложности происходящих событий.  Однеко с течением времени в его творчестве все больше нарастает неприятие советской действительности, сознание своей отторженности от нового общества и литературного быта, предчувствие неизбежной гибели. Эти трагические настроения нашли свое отражение в его стихотворениях 1930-х гг., по большей части, при жизни поэта не опубликованных (последний сборник его стихотворений вышел в 1928 году).

    Поэт не ошибся. В мае 1934 г. за стихотворение, направленное против Сталина, он был арестован и сослан на три года сначала на Урал, а потом в Воронеж. В 1938 г. он был арестован вторично и погиб в пересыльном лагере под Владивостоком. Место захоронения поэта неизвестно. Его стихи, сохраненные вдовой поэта Н.Я. Мандельштам (1899-1980), с конца 1950-х годов распространялись в списках, изданы были сначала за рубежом, а затем и в России.

    Об удивительном своеобразии поэзии Мандельштама проникновенно сказала Анна Ахматова: «Мы знаем истоки Пушкина и Блока, но кто укажет, откуда донеслась до нас эта новая божественная гармония, которую называют стихами Мандельштама».

(По А.М. Гуревичу. См.: Шедевры отечественной поэзии XVIII, XIX, XX веков. В трех томах. Том второй. В огне и холоде тревог. /Сост. и коммен. А.М. Гуревич. – М., Издательский дом Синергия, 2004. – С.519-520)

*****************************
Publicații din colecția secției Literaturile lumii a Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova:

Мандельштам, Осип. Стихотворения. - М., Радуга, 1991. (На фр. и рус. яз.)







Three Centuries of the Russian Poetry. - Moscow, Progress Publishers, 1980 ( text. in English and Russian). - P. 410-415








Land of the Soviets in Verse and Prose. In Two Volumes. 1. - M., Progress Publishers, 1982. - P. 79.