Сărți сe au peste 175 de ani
Situația cu coronavirusul ne dictează să stăm acasă, dar nicidecum nu ne poate constrânge de a recomanda pentru lectură câteva cărți remarcabile, care au și „aniversările lor” curioase, prezente în colecția Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova în diverse ediții, ce merită a fi oglindite.
Una dintre aceste cărți, apărute cu 175 de ani în urmă, în zilele frumoase de primăvară ale anului 1845, a fost „Regina Margot” de Alexandre Dumas tatăl. De fapt, publicarea acestei cărți în cotidianul „La Presse” în formă de roman-foileton a durat de la 25 decembrie 1844 până la 5 aprilie 1845. Am ajuns la dată fixă a aniversării acestei cărți!
Povestea închipuită de Alexandre Dumas o are în centru pe Margareta de Valois, rămasă în istorie sub numele de „regina Margot”, fiica lui Henric al II-lea și a extrem de influentei regine Caterina de Medici. Ea a avut un amant pe nume La Môle.
La sfârșitul secolului al XVI-lea, sub domnia capriciosului rege Carol al IX-lea, când catolicii își disputau cu protestanții puterea politică, căsătoria dintre regina Margot și un prinț protestant, Henric de Bourbon, a reprezentat o șansă pentru reconciliere.
Dar destinul a hotărât altfel și a urmat sângerosul masacru din noaptea Sfântului Bartolomeu, petrecut în anul 1572, când au fost uciși sute de protestanți.
Într-o perioadă tulbure, când intrigile de la Curte se înmulțesc la nesfârșit, regina Margot trăiește o poveste de dragoste cu tânărul La Môle, și el protestant. Viața celor doi, precum și a regelui Henric de Bourbon, este periclitată de planurile malefice pe care le urzește neîncetat Caterina de Medici.
Biblioteca dispune de ediții originale ale romanului „La Reine Margot” (Paris: Gallimard et Librairie Générale Française, 1962) ș.a., și de o mulțime de traduceri în limba română, dintre care merită de menționat „Regina Margot. P.I”, publicată la București în anul 1856, care se păstrează acum în colecția de carte veche și rară a BNRM.
***
Un alt roman de Alexandre Dumas tatăl, cunoscut atât cititorilor tineri, cât și celor vârstnici din întreaga lumea, la fel a văzut lumina tiparului în 1845. „Vingt ans après” („După douăzeci de ani”) este o continuare a romanului „Cei trei mușchetari”. Această carte conține aventurile celor patru prieteni nedespărțiți: d’Artagnan, Athos, Porthos și Aramis. Acum mușchetarii nu îi mai au ca dușmani pe cardinalul Richelieu, Milady de Winter sau contele de Rochefort. Ei au acum dușmani și mai de temut: cardinalul Mazarin, Mordaunt (fiul lui Milady de Winter), generalul Oliver Cromwell și chiar regina Ana de Austria.
După ce în romanul „Cei trei mușchetari” cei patru prieteni se despart, Athos devine contele de La Fere, moștenește o moșie lângă Blois (moșia Bragelonne) și înfiază un copil pe nume Raoul (vicontele de Bragelonne), Aramis devine abatele d'Herblay și se retrage la o mănăstire, Porthos își cumpără trei castele (din banii soției procurorului) și devine domnul Porthos du Vallon de Bracieux de Pierrefonds, iar d`Artagnan devine locotenent de mușchetari.
În colecția bibliotecii noastre sunt și ediții originale interesante, cum ar fi „Vingt ans après, suite des Trois Mousquetaires”, Paris: Calmann Lévy , 1887, și o mulțime de traduceri în limba română, rusă și în limbile europene.
***
Capodopera lui Prosper Mérimée, nuvela „Carmen”, a apărut la fel în anul 1845. Primele trei părți au fost publicate în acel an în revista „Revue de deux Mondes”, iar a patra parte a fost publicată de Editura „Michel Lévy frères” în 1846. Nuvela a devenit foarte populară după ce a fost adaptată sub formă de libret de Henri Meilhac și Ludovic Halévy în 1875 pentru opera „Carmen” de Georges Bizet. Nuvela face parte din romantismul francez și este alcătuită din patru capitole de lungimi inegale. Dintre acestea, primul, al doilea și ultimul alcătuiesc narațiunea-cadru din perspectiva unui personaj narator. Al treilea este povestirea-tablou de dragoste dintre Don José și Carmen relatată de Don José cu focalizare internă.
BNRM dispune de ediții diferite ale cărții „Carmen”, de diverse opere muzicale scrise după faimoasa nuvelă, dar și de numere ale acestei memorabile reviste „Revue des deux Mondes" publicată la începutul anilor ’40 ai secolului XIX.
***
„Le Juif errant” („Jidovul rătăcitor”) este un roman celebru al scriitorului francez Eugène Sue, publicat prima dată în ziarul „Le Constitutionnel”, în perioada 25 iunie 1844 - 26 august 1845, apoi, sub formă de carte în mai multe părți, de Editura „Paulin” din Paris, pe parcursul anilor 1844-1845. Această carte este a doua a lui Sue după „Les Mystères de Paris” (1842-1843). Romanul „Jidovul rătăcitor” face parte din romanele de mister ale literaturii universale, pornind de la o legendă religioasă, conform căreia un evreu pe nume Agasfer a refuzat să-i dea apă lui Isus Cristos în drumul său către Golgota, cu crucea în spate. De atunci, Agasfer este sortit vieții veșnice și rătăcirii veșnice până la a doua venire a lui Cristos. Abia atunci acest păcat va fi înlăturat de la el.
Romanul aventuros și social al lui Sue a câștigat faimă la nivel mondial. După cum s-a menționat mai sus, romanul a fost publicat în ziarul parizian „Le Constitutionnel”, iar acest fapt l-a făcut atât de popular, încât circulația ziarului a crescut de șapte ori: de la 3 600 la 23 600 de exemplare.
Romanul „Le Juif errant” de Eugène Sue este prezent în colecțiile BNRM în diferite ediții, precum și în cele vechi (Paris: Louis-Michaud, Éditeur, 1908). Atrage atenția traducerea ediției în limba rusă «Вечный жид». Часть пятая./ Сю Евгений; Перевод с французского Аркадия Маркова . Москва: Типографiя Николая Степанова, 1846.
Astăzi v-am prezentat aceste patru romane franceze din secolul XIX. În continuare ne așteaptă încă multe recomandări de cărți fascinante ce au ajuns la o anumită aniversare și care pot fi găsite în colecțiile Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova.
