?

Log in

No account? Create an account

Cyrano de Bergerac, omul şi legenda



În perioada 6-31 martie în spațiul expozițional Literaturile lumii al BNRM este amplasată expoziția de carte “Prototip și personaj. Cyrano de Bergerac - 400 de ani de la naștere”, din colecțiile Bibliotecii Naționale și Alianței Franceze din RM.

Scriitorul francez Savinien Cyrano de Bergerac (1619 – 1655), o figură marcantă a literaturii europene a secolului XVII, a trăit o viață plină de aventuri și împliniri, lăsând două romane utopice și anticonformiste (“Istoria comică a statelor și imperiilor din Lună”, “Istoria comică a statelor și imperiilor din Soare”), o comedie (“Pedantul păcălit”) şi o tragedie (“Moartea Agripinei”).

Scriitorul a devenit o legendă în generațiile noastre, inspirând pe scriitorii lumii la creație. Cel mai bun exemplu este comedia în versuri "Cyrano de Bergerac" de Edmond Rostand (1897), foarte populară şi până acum, ci multe alte opere literare, teatrale, muzicale, grafice etc. Expoziţia de carte cuprinde mai bine de 40 de cărţi, jumătate din care povesteşte despre Cyrano - figura reală de acea vreme, şi o altă parte - despre personajul literar. Încă cinci exemplare sunt oferite de Alianţa Franceză din Moldova, printre care şi cunoscutul film artistic cu participarea de Gerard Depardieu, şi cartea audio "Cyrano de Bergerac", după piesă de Rostand.

În cadrul expoziției de carte, prezentat de clubul Literaria, ne va pune la dispoziție vizionarea filmelor despre viața lui Cyrano, spectacolelor literar-muzicale și comediilor cinematografice inspirate de figura legendară de Cyrano.

Vizionarea filmelor este pusă la dispoziție de la ora 10:00 până la 15:00, începând cu data de 6 martie până la 31 martie pe lângă spațiul expozițional al secției Literaturile Lumii, etajul III, blocul central al BNRM.

1 0031 0041 001


1 015 1 014 1 005

1 008 1 011

1 001 (2)1 016
1 0231 0251 026


1 017





1 038  


1 040 1 006 1 007
1 041 1 0421 044

1 045 1 046

1 0481 049







ERICH, "EMIL" ȘI "DOUĂ LOTTE"



Cunoscutul scriitor german Erich Kästner s-a născut pe 23 februarie 1899, la Dresda. A urmat şcoala normală şi a studiat apoi germanistica, luându-şi doctoratul în filosofie. După terminarea studiilor a lucrat ca jurnalist şi redactor, iar din 1927 s-a stabilit la Berlin ca scriitor liber-profesionist. A scris pentru adulţi: poezii, proză, povestiri, romane, articole şi eseuri („Fabian. Die Geschichte eines Moralisten”, “Drei Männer im Schnee”, “Die Konferenz der Tiere” și al.), dar cu adevărat cunoscut a devenit datorită cărţilor pentru copii: „Emil şi detectivii”, „Emil şi cei trei gemeni”, „35 mai”, „Prichindelul”, „Secretul celor două Lotte”. Scriitorului german i-au fost decernate: Premiul Georg Büchner, premiul internaţional “Hans Christian Andersen” și al.

Vă prezentăm cărțile ale lui Erich Kästner din colectia secției „Literaturile lumiiBNRM




   





  
    
      E simplu să iei viaţa în serios. Şi e dificil să iei viaţa în glumă.

                                                                                   
                                                                                    Erich Kästner



004(1)

"Când sunt singuri, vor să fie cu alţii şi când sunt cu alţii, vor să fie singuri.
La urma urmei, aşa cunt oamenii."

Gertrude Stein


145 de ani în urmă, la 3 februarie 1874, s-a născut scriitoarea avangardistă și inovatoare americană, colecționară de artă, o personalitate literară cu aură de legendă, Gertrude Stein (3 februarie 1874 - 27 iulie 1946).

Gertrude Stein a fost una dintre primii americani din Paris (unde s-a stabilit din 1903) să răspundă cu entuziasm la revoluția modernistă din secolul al XX-lea în arta europeană. Adună în salolul său literar şi artistic pictori de avangardă şi scriitori din “generaţia pierdută” - Ernst Hemingway, F. Scott Fitzgerald, Sinclair Lewis, Ezra Pound, Sherwood Anderson. A susținut mulți artiști emergenți - printre care Matisse, Cézanne, Picasso. În special penru Picasso acest patronaj timpuriu a fost vital pentru succesul său ulterior.

În sala Literaturile lumii a Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova va fi organizată expoziția de carte, dedicată vieții și operei lui Gertrude Stein, în cadrul căreia vor fi prezentate peste 30 de ediții: operele lui Gertrude Stein și ale scriitorilor americani din “generația pierdută” care în anii 1920 a frecventat salonul ei artistic, studii de istorie și critică literară, monografii despre modernismul american și european din epoca interbelică, cărți de referință, reviste literare publicate în Marea Britania și SUA.

Expoziția poate fi vizitată în perioada 4 februarie – 4 martie 2019.


001 009 002

011 017

„Gertrude Stein (este)… una dintre cele mai remarcabile femei ale acelui timp si,
daca nu neaparat singura reprezentanta de seama a  literaturii anglo-saxone,
cel putin una dintre cele de o autentica originalitate

Edmund Wilson


Gertrude Stein reprezintă un caz special: un scriitor important pe care îl citesc puțini oameni. Dacă vreunul dintre contemporani mai ține minte, în general, aceasta se datorează probabil portretului ei făcut de Picasso. expresiei inventate de ea “generația pierdută", sintagmei “un trandafir este un trandafir", unei adrese, rue de Fleurus nr. 27 la Paris, și relației sale cu Alice B. Toklas. Dintre portretele ei, proza scurtă, romane, poezii, opere, piese de teatru, eseuri și critică de arta, prelegeri, autobiografii și jurnale nu s-au impus decât două lucrări, Trei vieti și Autobiografia lui Alice B. Toklas, dar, așa cum a afirmat Richard Kostelanetz, “dacă ne gândim la Gertrude Stein numai ca la autoarea celor Trei vieti și a Autobiografiei lui Alice B. Toklas, rămânem cu imaginea unei scriitoare moderne minore; dar dacă stabilim reputația pe baza unor lucrări ca Geografie si piese de teatru, Cum devii american, Stanțe în meditație și altele de aceeași factură, atunci Gertrude Stein devine cel mai mare scriitor experimentator din literatura americană, o inventatoare ale cărei realizări sunt greu de înțeles chiar și astăzi.

013 015 012

Aflată în centrul avangardei literare, artistice, muzicale și teatrale. Gertrude Stein a exercitat asupra modernismului o influentă recunoscută de scriitori foarte diferiți, precum Ford Madox Ford, E. M. Forster, James Joyce, Sherwood Anderson, Ernest Hemingway și Thornton Wilder. A avut una dintre cele mai importante contribuții la reinventarea limbajului și formelor literare, sursa primară pentru Noii Romancieri francezi și generatia Beat.
Gertrude Sein se considera “mintea creatoare a secolului".





      
Cea mai mica dintr-o familie cu sapte copii, Gertrude Stein s-a nascut la Allegheny, Pennsylvania.
Rămasă de foarte tânără orfană de ambii părinţi, se ataşează de fratele ei Leo, pe care-l urmează când acesta se înscrie la Harvard; ea însăşi se înscrie în 1893 la Harvard Annex., viitorul Colegiu Radcliffe.
Sub indrumarea filozofului William James, Gertrude și-a propus să devina medic și psiholog, dar a căzut la examene după primii doi ani de studiu, astfel că s-a decis să-l urmeze pe fratele sau la Londra ș apoi la Paris. Și-au cultivat împreună entuziasmul pentru Paul Cezanne, Henri Matisse, Pablo Picasso și s-au stabilit în apartamentul din rue de Fleurus, nr. 27, unul dintre cele mai faimoase saloane ale vremii, kilometrul zero al exploziei moderniste.

021023

022018(1)


Scrierile lui Gertrude intentionau să fie o replică la arta marilor pictori moderni. Prima ei lucrare publicata, Trei vieti (1909), urmărește firul vieții a trei muncitoare americane în care predomină detalii banale, secvența lineară și punctele culminante sunt eliminate, iar tonul și textura se încadrează într-un șablon de repetări care sugerează importanța fieărui element, ca într-un tablou de Cezanne.
Abordarea ei revoluționara n-a stârnit interesul cititorilor, dar a fost apreciată de numeroși admiratori. Dintre aceștia s-a detașat Alice B. Toklas, o californiană care a venit la Paris în 1908 ca s-o cunoască pe Gertrude și a devenit secretara ei pentru urmatorii treizeci și nouă de ani, până la moartea lui Gertrude. În 1911, Gertrude Stein a terminat monumentala lucrare Cum devii american și volumul de poezie “cubistă" Nasturi moi, publicat în 1914.
După Primul război mondial apartamentul lui Gertrude Stein a devenit principala escală a expatriaților americani, printre care Ernest Hemingway și F. Scott Fitzgerald.
Gertrude Stein l-a încurajat pe Hemingway să renunțe la poezie în favoarea prozei și să abandoneze ziaristica pentru a se dedica literaturii. Hemingway a recunoscut că a învățat de la ea ritmul prozei și valoarea repetiției, folosind afirmația ei faimoasă: “Sunteti cu toții o generație pierdută" ca motto pentru Și soarele răsare.

Impactul exercitat de Gertrude Stein în toată perioadă postbelica derivă din reputația ei de Sibilă din Montparnasse și mai puțin din creația ei literară, care nu s-a bucurat de prea mult succes la public. Cea mai cunoscută, mai accesibilă lucrare a ei, Autobiografia lui Alice B. Toklas (1933), a devenit un bestseller și a confirmat reputația lui Gertrude Stein ca profetă a modernismului.
Lui Gertrude Stein i se atribuie meritul de a fi inventat “cubismul literar", iar realizările ei sunt departe de a se limita doar la conducerea unei mișcări literare. Geniul ei consistă în reconceptualizarea limbii și a literaturii însăși, idee care continuă să domine conștiința modernă.

(Surse: Burt,  Daniel S.  100 cei mai mari scriitori ai lumii. – București : Lider, 2005. – p. 264-266.
http://www.humanitas.ro/gertrude-stein)

020019

004   007

018030029

028025


024






Sub semnul lui José Martí

Pe 23 ianuarie 2019 Biblioteca Naţională a Republicii Moldova a fost vizitată de ministra-consiliera, Chargé d'affaires a Ambasadei Republicii Cuba la Ucraina Natacha Díaz Aguilera.

Atenţiei diplomatei a fost propusă expoziţia de carte artistică cubaneză, de epocă şi cea modernă.  Accentul a fost făcut la creaţia poetului, filosofului, om politic şi revoluţionar cubanez José
Martí (28 ianuarie 1853 – 19 mai 1895), opera căruia în ediţii numeroase, publicate la capitala Cubei Havana, se păstrează în colecţia Literaturile lumii, precum şi în alte colecţii ai bibliotecii.





                     


A vizitat dna ministra şi Muzeul Cărţii al BNRM.



                    







330 лет назад, 18 января, родился Шарль Луи де Секонда, барон де Ла-Бред и де Монтескье (1689-1755), французский писатель, философ, историк и социолог, родоначальник европейского либерализма, виднейший представитель раннего этапа эпохи Просвещения, внесший большой вклад не только в национальную, но и в мировую культуру, оказавший значительное влияние на формирование свободолюбивых и прогрессивных идей.

Монтескье родился в замке Ла-Бред близ г. Бордо. Его родители происходили из древнего аристократического рода, восходившего к XII веку. Они принадлежали к той части дворянства, которая находилась в оппозиции к королю и тяготела к богатым верхам «третьего сословия». В 1705 году Монтескье окончил коллеж, после чего изучал юридические науки дома. В 1713 году он становится советником суда (парламента) в Бордо, а затем его президентом. Эту должность, унаследованную от своего богатого дяди вместе с фамилией Монтескье и родовым имением, он занимал до 1726 года, после чего уехал в Париж. В 1728 году был избран во Французскую академию. Одновременно он принимает активное участие в работе научного общества — Бордосской академии, значительное внимание уделяя вопросам естествознания. Вскоре Монтескье совершает путешествие в Англию и другие страны Европы, изучая их общественно-политическую жизнь. Вернувшись на родину, он полностью отдается научной и литературной деятельности, живя частично в Париже, а большей частью в своем родовом замке Ла-Бред.

Деятельность Монтескье была весьма разнообразной. Он работал в области истории, философии, истории и теории государственного и гражданского права, политической экономии, художественной литературы. Монтескье принадлежал к числу тех мыслителей, которые рассматривали исторический процесс как закономерность, а не проявление случайности. Широкую известность имел в XVIII веке философский трактат Монтескье «О духе законов» (1748), в котором изложены его политические взгляды, в частности воззрения на государство и право, говорится о необходимости ввести во Франции новые, более справедливые законы, гражданскую свободу и по-новому организовать власть в государстве. Одним из главных вопросов, затронутых в этом произведении, является теория «разделения властей». В таком разделении властей Монтескье видел действенное средство против произвола и деспотизма. Художественное творчество Монтескье теснейшим образом связано с философией XVIII века. Оно насквозь пронизано просветительской философской мыслью. В историю художественной литературы Монтескье вошел как автор эпистолярного романа «Персидские письма» (1721).



Представляем вашему вниманию книги из коллекции отдела Литературы мира Национальной библиотеки Республики Молдова, которые составляют выставку, посвященную жизни и творчеству Монтескье.


1 006 1 007

10 13 14

22 12 16

1 005   11

15 20

2118






Marele filosof al Iluminismului

1

Pe 18 ianuarie se împlinesc 330 de ani de la nașterea marelui reprezentant al Iluminismului, filosof și scriitor francez Charles-Louis de Secondat, baron de La Brède et de Montesquieu (18 ianuarie 1689 – 10 februarie 1755), colaborator la Enciclopedia franceză, pamfletar politic, autorul celebrului roman epistolar Scrisori persane, sociolog, jurist, unul dintre creatorii legislației moderne prin opera sa fundamentală Despre spiritul legilor.

Cu prilejul acestei aniversări în spațiul expozițional al serviciului Literaturile lumii se desfășoară expoziția de carte. În cadrul expoziției prezentăm peste 40 de publicații: cele mai importante opere literare și filosofice ale scriitorului în limbile franceză, română, germană și rusă, studii de critică literară și istoria literaturii franceze din Epoca Luminilor, antologii și monografii, articole din publicații seriale străine.





Montesquieu s-a născut în castelul de la Bréde, lângă Bordeaux, într-o familie de magistrați aparținând micii noblimi, fiind fiul lui Jacques de Secondat și a Marie-Francoise de Pansel.
Deși avea inclinații spre istorie, literatură, și chiar științe naturale, este sfătuit de unchiul său, președintele parlamentului din Bordeaux, să urmeze dreptul. În anul 1714 ajunge consilier, iar în 1716, la moartea unchiului, îi moștenește funcția, castelul și numele de Montesquieu. La vârsta de 27 de ani îndeplinea funcția de înalt magistrat. Paralel cu acesta activitate juridică, scrie lucrări despre fenomenul ecoului, sau despre glandele renale și își propune un vast studiu de geologie. La vârsta de 37 de ani își vinde funcția și este ales membru al Academiei Franceze. Doi ani mai târziu va porni într-o lungă călătorie prin Europa. Vizitează Austria, Ungaria, Elveția, Italia, Germania și Țările de Jos și rămâne multă vreme în Anglia.

1 017

Cele mai importante scrieri ale lui Montesquieu sunt Lettres persanes (Scrisori persane, 1721), Considérations sur les causes de la grandeur des Romains et de leur decadence (Considerații asupra cauzelor mareției și decadenței romanilor", 1734), De l'esprit des lois (Despre spiritul legilor, 1748).

1 0091 01111



Rațiune și libertate. Montesquieu și Epoca Luminilor

Iluminismul reprezintă un moment cheie în istoria universală, marcând secolul XVIII, perioadă cunoscută și sub numele de Epoca Luminilor sau Epoca Rațiunii. Perioada aceasta poate fi numită “revoluția intelectuală”.

67
5 9

Fiecare epocă se înscrie în istoria umanităţii prin caracteristicile sale distinctive, imaginea sa proprie şi irepetabilă care este determinată de climatul politic, economic, social, moral şi cultural al timpului. Încrederea în raţiune şi progres, lupta împotriva superstiţiilor şi elogierea toleranţei, dezvoltarea ideilor egalităţii şi libertăţii reprezintă câteva trăsături bine cunoscute ale epocii „luminilor”. Alături de aceste caracteristici se impune cu evidenţă unitatea strânsă dintre literatură şi filosofie. Operele literare din epoca luminilor nu reprezintă simple creaţii de amuzament, ci modalităţi de promovare a ideilor progresiste ce urmăreau schimbarea societăţii şi promovarea idealului libertăţii, justiţiei şi egalităţii sociale.

Montesquieu a fost unul dintre cei mai de seamă filosofi ai Iluminismului. În spiritul epocii îşi îndreaptă critica asupra abuzurilor şi nedreptăţii, evidenţiind moravurile şi viciile contemporanilor săi. Observator al omului şi al societăţii, filosof al istoriei şi al legislaţiei, părinte al constituţionalismului modern, Montesquieu a semănat idei epocale în toate domeniile abordate. Eruditul cercetător al realităţii sociale, politice şi juridice a oferit o viziune nouă asupra istoriei, sociologiei şi dreptului, viziune superioară concepţiei existente în epocă şi care a contribuit la conceperea ulterioară a fenomenelor de orice gen ca supuse unor legi naturale şi invariabile. Obişnuit să vadă esenţa lucrurilor dincolo de aparenţa lor Montesquieu a lansat temele prioritare de reflecţie ale secolului al XVIII-lea francez, numit Secol al Luminilor.


Primul mare scriitor al Luminilor
În anul 1721 Montesquieu publică anonim romanul său epistolar Scrisori persane, opera care-i aduce celebritatea în lumea literară europeană și care a exercitat o mare influența asupra romanelor filosofice ale lui Voltaire.
Prima opera literară de Montesquieu, “profundă alegorie a dragostei, moralei, politicii si religiei”, este un foarte eficace pamflet antifeudal, o critică lucidă şi ironică la adresa moravurilor franceze de la Curtea lui Ludovic al XV-lea. În Scricorile persane Montesquieu utilizează motivul străinului pentru a satiriza societatea franceză, prezentă prin intermediul scrisorilor trimise prietenilor lor de către doi persani care vizitează Franța, Rica și Usbec.

Tablou complex și colorat al vieții sociale de la începutul secolului al XVIII-lea, cu tipurile sale caracteristice, Scrisori persane, continuă opera începută de La Bruyere, schițând caractere ce tind să depășească epoca istorică.
Analizând principiul absolutismului şi al despotismului, Montesquieu apără, de fapt, valorile care vor constitui umanismul Secolului Luminilor: raţiunea, dreptatea, libertatea şi toleranţa.

1 0071 016


Montesquieu și Enciclopedia

Encyclopédie, ou Dictionnaire raisonné des sciences, des arts et des métiers (Enciclopedia, sau Dicționarul rațional al științelor, artelor și meseriilor), o enciclopedie generală editată de către Jean Baptiste le Rond d’Alembert și Denis Diderot, este cea mai cunoscută enciclopedie din lume și adevarat manifest al Iluminismului. A fost publicată în Franța între 1751 și 1772, cu apendice și corecturi adăugate în 1772, 1777 și 1780. A avut multe ediții străine și a inspirat autorii din alte țări pentru a dezvolta proiecte asemănatoare. Inițial concepută ca o traducere a lucrării Cyclopaedia a lui Ephraim Chambers, lucrarea a fost scrisă în spiritul Iluminismului și avea ca scop să strângă laolaltă tot ceea ce era mai modern și mai radical în domeniul cunoștințelor științifice și filosofice și, conform lui Diderot, să schimbe modul de a gândi.

1419 1 015
Editorul Enciclopediei franceze, D’Alembert, l-a solicitat pe Montesquieu să scrie articolele pentru enciclopedie referitoare la politică. Montesquieu a refuzat deoarece considera că spusese deja tot ce știa despre acest subiect, dar s-a oferit în schimb să scrie un articol despre “Gusturi”. Oferta a fost imediat acceptată.

Eseu despre gust (Essai sur le goût), scris de Montesquieu, a fost adăugat la articolul “Gust” și a publicat neterminat postum în 1757 în volumul VII al Enciclopediei: după articulul de Voltaire apare “fragment despre gust” (“fragment sur le goût”) de Montesquieu. Eseul a fost reeditat în 1782 (vol. XVI), într-o versiune ușor diferită oferită de fiul său mai mare, Jean-Baptiste de Secondat.
În eseul său Montesquieu sublinia că, spre deosebire de antici, modernii plasează sursa Frumosului sau a Binelui „în noi înșine“, în „diferitele plăceri ale sufletului nostru“.

1 014(1)


Montesquieu, creator al legislației moderne. “Spiritul legilor”

Montesquieu a avut o contribuție importantă în domeniul gândirii politice și sociale. Este considerat unul dintre creatorii legislației moderne, promotor al unor teme și idei politice care stau la baza statului democratic modern.

1 002 1 001

Lucrarea cea mai importantă a vieții sale, Despre spiritul legilor, publicată în 1748, introduce termenul politic "separația puterilor în stat", constituind un model de guvernare a tuturor statelor democratice de astăzi. Conform acestei teorii majore prezentate de Montesquieu puterile guvernului trebuie separate și echilibrate pentru a garanta libertatea individului. Prin promovarea unui sistem în care cele trei puteri din stat să fie în balanță, astfel încât niciuna dintre ele să nu poată ajunge în situația de a le uzurpa celelalte, Montesquieu joacă un rol conceptual important în dezvoltarea societății.

Despre spiritul legilor se începe cu o scurtă discuție despre legi în general. În cartea I, Capitolul III, susține că „legea în general este rațiunea omenească în măsura în care ea guvernează toate popoarele de pe pământ iar legile politice și civile ale fiecărui popor nu trebuie să fie decât cazuri particulare la care se aplică această rațiune omenească“. Scopul deliberat a lui Montesquieu în această carte este să explice legile umane și legile sociale. Cartea este un studiu comparativ, concentrat asupra a trei tipuri de guvernare (republică, monarhie și despotism), fiind realizat sub influența ideilor lui John Locke. Montesquieu încearcă să înteleagă "spiritul" regulilor societății, relațiile care există între ele, conduita oamenilor și structura societății, abordând în acest fel și probleme sociologice.

Lucrarea lui Montesquieu își păstrează importanța și în prezent, fiind una dintre operele care au influențat decisiv elaborarea Constituției franceze din 1791 și Constituției Statelor Unite ale Americii, care, la rândul său, a influențat esențial scrierea a numeroase constituții din multe state ale lumii. Ideile prezentate în Spiritul legilor au devenit extrem de semnificativ în dezvoltarea statalității nu numai în Franța, ci și în întreaga lume.


Statuia lui Montesquieu din Muzeul Luvru                                                             Monumentul lui Montesquieu din Bordeaux



Surse :
http://www.euroavocatura.ro/dictionar/319835/Montesquieu
http://literaturapopoarelor.blogspot.com/2011/08/iluminismul-in-franta.html
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Charles%20montesquieu%20%20exponent%20emblematic%20al%20epocii%20luminilor%20.pdf
https://www.citate-celebre-cogito.ro/incursiune-in-literatura-franceza-2/
http://www.claymoorslist.com/2012/02/enciclopedia-franceza-sau-dictionarul.html
http://www.bmlisieux.com/curiosa/essaigou.htm
http://www.referateok.ro/referate/1717_1263473688.pdf
http://www.scritub.com/sociologie/APARITIA-SOCIOLOGIEI-CA-STIINT1441417161.php
http://www.espressofilosofic.ro/filosofie-politica/montesquieu-formele-de-guvernamant-si-separatia-puterilor-in-stat/
https://www.storyboardthat.com/ro/biography/montesquieu





Pe 1 ianuarie 2019 s-au împlinit 100 de ani de la nașterea renumitului scriitor american Jerome David SALINGER (1 ianuarie 1919 - 27 ianuarie 2010).  În secția Literaturile lumii a Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova este deschisă prima expoziție literară a anului 2019, dedicată jubileului acestui autor.
J. D. Salinger este cunoscut pentru operele sale apărute în anii 50-60 sec. XX, cu problematica tineretului american, scrise cu umor și ironie : De veghe în lanul de secară (The Catcher in the Rye, 1951), Fanny și Zooey (Franny and Zooey, 1961), Ridicați bârna acoperișului, dulgheri și Seymour: O prezentare (Raise High the Roof Beam, Carpenters; Seymour: An Introduction, 1963) ș. a. De veghe în lanul de secară, cea mai celebra opera a sa, a devenit unul dintre cele mai influente romane din era modernă. Cartea a fost numită chiar "Biblia adolescentului nonconformist".
Toate din operele scritorului sunt prezente la expoziția și în original, și în traduceri în limbile română și rusă. Vizitatorii bibliotecii pot face cunoștința cu opinia critică despre J. D. Salinger din cărți și articole publicate în seriale străine.

Expoziția poate fi vizitată până la 1 februarie 2019.


jds


jds2


jds3 jds4

jds5 jds6









Ne întoarcem pentru un moment de la subiectele zilei, să comemorăm cu toată dragostea şi reverenţa, geniul şi gloria lui John Milton, poet, bărbat de stat, filozof, gloria literaturii engleze, campionul şi martirul literaturii engleze
(Lord Macaulay)


La 9 decembrie se împlinesc 410 de ani de la nașterea marelui poet englez John Milton (9 decembrie 1608 – 8 noiembrie 1674), autor al celebrului poem epic Paradisul pierdut, capodopera literaturii universale. Scrierile și influența lui Milton sunt o parte remarcabilă a literaturii, culturii și gândirii filosofice și politice engleze.

    Poet, pamfletar și om politic, John Milton ocupă un loc deosebit în poezia engleză de la mijlocul secolului al XVII-lea. El a fost o personalitate cu convingeri clare, cu o dorinţă înfocată pentru libertate, cu un curaj de nebiruit, cu o voinţă de fier, cu putere de muncă de titan şi cu o minte sclipitoare de geniu. Participant înflăcărat al Revoluției engleze, s-a afirmat prin opera sa ca cel mai de seamă purtător de cuvânt al ideilor republicane, un adversar al dogmatismului bisericii engleze, al monarhiei, al tuturor formelor de îngrădire a libertăţilor cetăţeneşti, ceea ce i-a atras renumele de poet-cetăţean.

    Cu ocazia aniversării zilei de naștere a lui John Milton în sala Literaturile lumii a Bibliotecii Nașionale se desfășoară expoziția de carte dedicată vieții, activității politice și creației a marelui poet. Expoziția reflectă cele trei perioade ale vieții lui Milton, circumstanțele cărora au influențat asupra operelor sale: perioada armonioasă de tinerețe, când a scris poemele sale timpurii, perioada revoluționară a pamfletelor politice și perioada înfrângerii a Revoluției și Restaurării monarhiei, timpul trist de orbire, suferință și frustrare, care a devenit totuși cea mai fructuoasă perioadă de creație și s-a încheiat cu scrierea marelor poeme epice.

     În cadrul expoziției prezentăm peste 30 de publicații diferite: cărți de critică literară și istoria literaturii engleze din secolul al XVII-lea, monografii despre biografia lui John Milton și despre opera lui în contextul epocii, antologii poetice, articole din publicații seriale editate în Marea Britanie și SUA, operele lui Milton în limba engleză și în traduceri în limbile franceză și germană.

     Printre publicațiile expuse sunt și cele care merită o atenție deosebită.


În primul rând, menționăm cea mai veche ediție a operelor miltoniene din colecția serviciului Literaturile lumii : The Works of the English Poets, with Prefaces, Biographical and Critical, by Samuel Johnson. Vol. 3 : The Poems of Milton, Vol. 1 ( Paradise Lost , Books 1-8), publicată în 1779, cu prefața biografică scrisă de celebrul lexicograf, poet, eseist și critic literar englez Samuel Johnson (1709-1784), o parte din lucrarea sa voluminoasă The Lives of the Poets (Viețile poeților, 1779-1781), care cuprinde biografii scurte și aprecieri critice despre 52 de poeți englezi. Șase dintre aceste biografii sunt considerate de critici literari drept cele mai importante : John Milton, John Dryden, Alexander Pope, Joseph Addison, Jonathan Swift și Thomas Gray. La expoziția este pezentată și selecția de texte din această lucrare a lui Samuel Johnson The Lives of the Poets : A Selection, publicată la Oxford University Press în 2009, printre care se află și biografia lui John Milton.
2 004(1) 2 008(1) 2 006(1)

     Următoare carte interesantă este prima ediția traducerii în limba franceză a poemului Paradisul pierdut, semnată de poetul francez Jacques Delille (1738-1813) și publicată în 1805: Paradis perdu / John Milton; Traduit par Jacques Delille. Tome 1-3. – Paris : [S. n.]. Această carte are un Ex libris, care arată apartenența cărții la biblioteca privată a lui Ignatii Vladislavovici Vulf (Игнатiй Владиславов Вульфъ) (1822? -1880?), unul dintre cei mai vestiți bibliofili și colecționari din Odesa. Numărul de ordine al cărții în biblioteca lui Vulf, indicat pe Ex libris și pe cotor, este 43.


2 0222 023
Jacques Delille
2

     O altă traducere franceză aparține lui François-René de Chateaubriand (1768-1848), celebru scriitor, politician și diplomat francez: Le Paradis perdu / John Milton; Traduction de F. de Chateaubriand. - Paris : Calmann-Lévy, Éditeur, 1893. În timpul exilului său în Anglia (1793-1800), Chateaubriand a făcut cunoștință cu literatura engleză citind și operele lui Milton. Dintre poeții englezi, Milton a fost cel mai aproape de inima și de gustul lui Chateaubriand.  Spre bătrânețe, în 1837, Chateaubriand a publicat o traducere completă, în proza, a Paradisului pierdut. În colecția serviciului nostru se află reediția acestei traduceri din anul 1893.

2 020

                                                                                                      François-René de Chateaubriand

Printre raritățile colecției noastre se află încă o carte cu istorie în spate:  Paradise Lost / John Milton. – [Chicago] : [Donohue, Henneberry & Co.], [1900]. Aceasta este o carte cu Ex libris, care reprezintă  imaginea drapelului al Statelor Unite ale Americii și al Uniuni Sovietice, inscrisă într-o inscripție circulară “To the Heroic People of the Soviet Union from the People of America” (Pentru poporul eroic al Uniunii Sovietice din partea poporului american”). Cărțile cu Ex libris-uri de acest fel sunt o mărturie vie a legăturilor de prietenie între două popoare în timpul celui de-al Duilea Război Mondial în domeniul cultural. În SUA a avut loc o companie de colectare a cărților pentru bibliotecile sovietice distruse în timpul războiului, în care a participat și soția președintelui american Eleonor Roosevelt. Semnătura pe Ex-libisul exemplarului prezentat la expoziție arată că cartea dată este o donate de către organizația americană “Daughters of the American Revolution” (“Fiicele Revoluției Americane”) (filiala din Derby-Shelton, Connecticut). Organizația aceasta a fost înființată în 1890 și reprezintă societate de femei descendențele directe ale participanților la Război de Independență al Statelor Unite ale Americii.

2 001 2 002

Și în sfârșit vrem să menționăm ediția din anul 1906: Select Minor Poems of John Milton : Hymn of the Nativity; L'Allegro; Il Penseroso; Comus; Lycidas; Sonnets / Edited, with Introduction, Notes, etc., by Albert Perry Walker . ─ Boston : D.C. Heath & Co., Publischers. Cartea este ilustrată cu reproducțiile pictorilor englezi din secolele XVIII și XIX.

2 009(1) 2 010

2 017

2 019


John Milton s-a născut la 9 decembrie 1608 la Londra, într-un mediu puritan, în familia unui notar înstărit. A căpătat încă din familie o educație aleasă în spiritul culturii clasice și renascentiste, ajungând în curând să-și însușească o erudiție enciclopedică și posibilitate de a citi fluent în limbile latină, greacă și ebraică.
Educat la St. Paul’s School și Christ’s College, Milton a studiat timp de șapte ani la Cambridge, unde a scris poezii atăt în limba latină, cât și în limba engleză. A fost un tânăr cu puternice convingeri teologice, dar dezgustul său față de dogmatismul din ce în ce mai accentuat din cadrul bisericii engleze a constituit motivul pentru care Milton a renințat la planurile sale de a deveni preot. El a preferat să ducă o viață retrasă la Horton, pe moșia tatălui său, unde a petrecut șase ani, ocupăndu-se de știință și poezie.

În 1638-1639 Milton a făcut o călătorie în străinătate, a vizitat Parisul și a locuit o vreme în Italia, unde a întâlnit multe figuri remarcabile, printre care pe marele învățat Galilei. Revenind în Anglia, Milton își abandonează în 1641 peocupările poetice, angajându-se cu pasiune în cauza revoluției; el va deveni unul dintre cei mai mari radicali ideologi ai aripii ei puritane.

În 1643 Milton se căsătorește cu Mary Powell, fiica unui regalist. Mult prea tânără și incapabilă să suporte modul sedentar de viață al soțului, Mary se întoarce la părinții ei după prima lună de măritiș. Dezamăgit și pe de altă parte convins că dorințele legitime, raționale ale omului nu pot fi împiedicate de căile Domnului, poetul apără divorțul în The Doctrine and Discipline of Divorce (Doctrina și instituția divorțului, 1643). În 1645 Mary revine la soțul ei și înțelegerea conjugală sporește considerabil, mai ales după nașterea celor trei fiice, care aveau să rămână de timpuriu orfane de mamă (1653).
    
Încă de mic Milton avusese o vedere destul de slabă. După 1650 doctorii l-au avertizat că pentru a și-o păstra, trebuie să renunțe la orice fel de muncă intelectuală. Neluând în considerație acest sfat, din cauza eforturilor prelungite, Milton a orbit complet în 1652. Restaurarea dinastiei Stuarților a pus capăt activității politice a lui Milton. Orbirea l-a făcut inofensiv în ochii guvernului monarhist și poetul nu a fost supus persecuțiilor. Ajuns în sărăcie, înconjurat de puținii prieteni, el se îndreaptă din nou spre creația poetică. În această ultimă perioadă a activității sale, Milton creează cele mai remarcabile opere artistice – două poeme mari Paradise Lost (Paradisul pierdut, 1667), Paradise Regained (Paradisul recâștigat, 1671) și tragediile, pe care le-a dictat fiicelor și prietenilor săi.
John Milton s-a stins din viață la 8 noiembrie 1674.


2 028 4 (1)

Armonia tinereții. Primele opere

John Milton a fost un poet savant, a cărui ambiție era să creeze opere de talia epopeilor clasice. A compus primele versuri la vârsta de 15 ani, dar adevăratul său debut poetic și l-a făcut fiind student la Cambridge. În prima perioadă a creației (1625-1640), a scris poezii lirice, ce se disting printr-un bogat conținut de idei și prin profunzime filosofică. Odele, elegiile, sonetele de tinereţe sunt de factură renascentistă, influenţate mai mult de literatura italiană, decât de tradiţia engleză.
   
Milton a fost atât un moștenitor al umanismului renascentist, cât și un poet puritan, ceea ce a determinat de la început caracterul dublu al poeziei sale. Opera sa de tinerețe cuprinde oda religioasă On the Morning of Christ’s Nativity (În dimineața nașterii lui Cristos, 1629) și poemul Song on May Morning (Odă unei dimineți de mai, 1630), în care poetul cântă frumusețea naturii. Printre poemele ce urmează se includ L’Allegro (Veselul, 1632) și Il Penseroso (Meditativul, 1632), care reprezintă operele cele mai mature ale primei perioade de creație. În L’Allegro Milton descrie portretul unui tânăr vessel și lipsit de griji, care se bucură din plin de toate plăcerile pe care I le oferă viața, iar în Il Penseroso poetul înfățișează un tânăr care, dimpotrivă, alungă bucuriile înșelătoare și învocă melancholia.
   
Talentul său puternic şi mai ales erudiţia (a fost unul dintre cei mai cultivaţi poeţi englezi ai epocii, având vaste cunoştinţe filosofice, teologice, literare, ştiind latină, greacă, ebraică, franceză, italiană, spaniolă) au atras atenţia încă de la început, poeme ca Comus (Mască în gustul vremii, 1634) și Lycidas (elegie la moartea prietenului său, poetul Edward King, în 1637), fiind şi astăzi rezistente.


2 025 мильтон-1

Creația revoluționară. Pamflete

Anii 1640-1660 marcează cea de-a doua perioadă în creația lui Milton. Odată cu declanșarea revoluției, Milton intră în lupta social-politică. Renunță aproape total la poezie și începe să scrie pamflete, fiind pentru ani buni unul dintre cei mai citiţi autori. Pamfletele sale sunt îndreptate împotriva absolutismului, susținând libertatea individuală și parlamentul ca singurul reprezentant al poporului. Milton denunță aspru corupția, luxul clasei dominante, ignoranța și ipocrizia clerului, mulțimea de taxe și impozite decretate de rege.

După pamfletul Of Reformation in England (Despre reformă în Anglia, 1641) și eseul The Reason of Church Government Urged against Prelaty (Motivul pornirii guvernului bisericii împotriva prelaților, 1642), Milton s-a îndepărtat treptat de prezbiterieni și în 1649 a scris cartea The Tenure of Kings and Magistrates (Împuternicirile regelui și ale magistraților), care sprijinea cauza independenților ce îl întemnițaseră pe regele Carol în timpul revoluției puritane. Acest pamflet i-a asigurat lui Milton poziția de Secretar latin pentru afaceri externe în cadrul guvernului lui Oliver Cromwell.
În 1644 redactează pamfletul Areopagitica, în care pledează pentru libertatea presei, iar în pamfletul On Education (Despre Educația) critică aspru sistemul de învățământ englez. Milton îl apără pe Oliver Cromwell și guvernul Commonwealth-ului în Eikonoklastes (Iconoclastul, 1649), precum și în pamfletele în limba latină Pro Populo Anglicano Defensio (În apărarea poporului englez, 1651) și Pro Populo Anglicano Defensio Secunda (A doua apărare a poporului englez, 1654).



2 027 1 2 026

Orbul profet. Perioada ultimelor poeme

A treia perioadă a activității lui Milton (1660-1674), determinată de înfrângerea Revoluției și de Restaurarea în Anglia, se caracterizează prin revenirea sa la pana de poet. În 1654 a orbit, intrând în dizgraţie după restaurarea lui Carol al II-lea. A a simţit că libertatea e în primejdie şi fără teamă s-a ridicat împotriva reîntronării monarhiei. Prin aceasta el a riscat totul, dar a îndrăznit să spună adevărul aşa cum l-a văzut. Marele profet al libertăţii a fost adus înaintea Consiliului să răspundă la anumite acuzaţii, apoi a fost aruncat în închisoare, iar copiile scrisorilor lui au fost arse. După câteva timp a fost eliberat.

Orb și aflându-se în pericol politic, Milton creează opera sa celebră Paradise Lost (Paradisul pierdut). Intenționând inițial să scrie un poem al credinței creștine, Milton realizează o reprezentare alegorică a luptei burgheziei puritane împotriva monarhiei și aristocrației, sub forma transcrierii mitului biblic. Paradisul pierdut este considerabil a fi cel mai mare poem epic în literatura engleză.  A fost publicat într-o primă ediţie în 1667, în 10 cărţi, semnat J. M., reorganizate în ediţia următoare, din 1674, în 12 cânturi.

Paradise Regained (Paradisul recâștigat, 1671) zugrăvește în patru cărți un Cristos complet umanizat, care respinge pe rând tentațiile tot mai nobile ale lui Satan, rămănând credincios misiunii sale de mântuire a omenirii. Poemul dramatic Samson Agonistes (Luptătorul Samson, 1671), care urmează modelul unei tragedii antice, reprezintă chemarea la luptă a unui erou înfrânt, pentru care înfrângerea nu înseamnă prăbușire definitivă, ci așteptare și încredere într-un viitor mai bun și mai drept.


Vreme de două secole, "Paradisul pierdut" a avut, pentru cultura engleză dominată de dogma protestantă, o autoritate aproape nelimitată: imaginea lumii proiectată de el era însuşită fără rezerve şi chiar cei care nu credeau în legenda izgonirii din paradis, o înţelegeau ca pe o figurare a unei catastrofe primordiale, astfel încât cânturile poemei miltoniene erau interpretate ca reprezentări ale «primelor vârste ale umanităţii». (Dan Grigorescu)


(Surse: http://theophilos-carti.blogspot.com/2014/07/lumini-peste-veacuri-vol-i-10-john.html,
http://www.amosnews.ro/arhiva/400-ani-nasterea-lui-john-milton-09-12-2008)









„L-am citit pe Lewis în urmă cu mulţi ani pentru plăcerea şi liniştea mea sufletească,  şi o simplă privire în cărţile lui îmi reînvie vechea admiraţie...”
                                                                           
John Updike


La 29 noiembrie ar fi implinit 120 de ani de la nașterea lui Clive Staples Lewis (1898-1963), scriitor britanic, profesor universitar din Oxford, cunoscut pentru scrierile sale despre literatura medievală, apologiile creștine, lucrările de critică și romanele de ficțiune, în special ciclul narativ pentru copii: Cronicile din Narnia.

Cu prilejul acestei aniversări în spațiul expozițional al serviciului Literaturile lumii se desfășoară expoziția de carte, în cadrul căreia pasionați de lumea fanteziei vor putea să se întâlnească cu lucrările cunoscute ale autorului, precum și să-l descopere pe C. S. Lewis dintr-o perspectivă nouă.

În cadrul expoziției sunt prezentate operele științifice și religioase: The Problem of Pain (Problema durerii), The Screwtape Letters (Scrisorile lui Sfredelin sau Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr), Mere Christianity (Creştinism. Pur şi simplu), proza de science-fiction: Space Trilogy: Out of the Silent Planet (Departe de planetă tăcută), cercetări filologice, lucrări de critică literară și, bineînțeles, cea mai populară dintre operele lui C. S. Lewis, The Chronicles of Narnia (Cronicile din Narnia), o serie de şapte romane fantasy, în limba engleză și traduceri în limbile română, rusă, italiană, germană. Printre materialele expoziției sunt și lucrări biografice despre viața și creația lui C. S. Lewis, articole publicate în revistele din Marea Britanie și SUA, operele de literatură engleză și universală care au avut o influență deosebită asupra inspirației artistice a scriitorului (Mituri și legende antice și medievale, John Milton, Edmund Spenser, J.R.R. Tolkien).

Vă invităm să vizitați expoziția noastră de la 29 noiembrie până la 23 decembrie. Imediat după aceasta, va fi deschisă expoziţia dedicată sărbătorilor de Crăciun.


C. S. Lewis – autor al celebrelor Cronici din Narnia, universitar strălucit și celebru apărător al credinței creștine. Activitatea lui a îmbrăţişat multiple aspecte, printre care critica literară, literatura medievală, apologetica creştină, eseurile despre creştinism, emisiunile radiofonice şi prozele de ficţiune asociate cu lupta dintre bine şi rău.

         Dar, evident, cea mai cunoscută operă a lui C.S. Lewis rămâne seria celor şapte Cronici din Narnia, traduse în patruzeci şi una de limbi, vândute în peste o sută de milioane de exemplare şi ecranizate de mai multe ori.


 

C. S. Lewis s-a născut în Belfast, capitala Irlandei de Nord, în ziua de 29 noiembrie 1898. Deși a fost botezat Clive Staples, atât familia, cât și prietenii, îl vor numi "Jack". Tatăl său, Albert James, a fost avocat, iar mama sa, Flora Augusta Hamilton, a fost fata de preot anglican. Cu toate acestea, tânarul Clive Staples nu va fi un creștin practicant, asemenea mamei sale, decât mult mai târziu.
Mama lui se va îmbolnăvi de cancer și va muri, pe când Lewis avea abia zece ani. Tânărul urmează școala și liceul, iar mai apoi luptele pe front, în cadrul Primului Război Mondial, lupte care îl vor marca profund. În anul 1930, Lewis se va muta, împreună cu fratele său și cu familia unui prieten mort pe front, într-o nouă casă.
         La începutul secolului al XX-lea, ca urmare a Primului Război Mondial, prin care trecuse ca soldat, Lewis își va pierde credința în Dumnezeu. Abia în iarna anului 1931, la varsta de 33 de ani, Lewis se va întoarce iarăși cu privirea spre creștinism.







Lewis va fi bun prieten cu J. R. R Tolkien, autorul cunoscutei trilogii "Stăpânul Inelelor". În urma discuțiilor îndelungate avute cu acesta, cât și datorită influenței lui Owen Barfield, un renumit filosof englez, Lewis va îmbrățișa cu toată puterea creștinismul, în forma lui anglicană. Barfield avea să fie numit, de câtre Lewis, drept "cel mai bun și ințelept dintre profesorii mei neoficiali".

În anul 1925, tânărul C.S. Lewis devine membru al Colegiului Magdalen, din Oxford. Vreme de aproape trei decenii, el va preda literatura în cadrul colegiului. În anul 1954, Lewis este numit profesor la Universitatea din Cambridge. Specialist în literatura engleză medievală și renascentista, Lewis a fost și un fervent apologet creștin, susținând nenumarate conferințe și emisiuni radiofonice pe teme religioase.

Potrivit lui C.S. Lewis, inteligența nu se dobândeste atât pe cale genetică ori educatională, cât pe cale duhovnicească, în urma împlinirii poruncilor lui Dumnezeu. În această privință, el spunea: "Oricine încearcă din răsputeri să fie un bun creștin va constata ca inteligența i se ascute. Unul dintre motivele pentru care nu este nevoie de o educație specială pentru a fi creștin este acela că însuși creștinismul este cea mai bună educatie."

Lewis se va căsători cu Joy Gresham, o scriitoare americană de origine evreică. Tânăra, divorțată la acea vreme, fostul ei soț fiind alcoolic, avea deja doi băieți, anume David și Douglas. Datorită faptului că viza lor uma se expire, ei urmând să se întoarcă în America, lucru nedorit de cei trei, Lewis o va cere în căsătorie pe Joy.

Nu după mult timp însă, Joy avea să fie diagnosticată cu cancer osos. Cu toate acestea, boala va stagna vreme de patru ani. În anul 1960, Joy va muri pe patul de spital, Lewis continuând să-i creasca cei doi băieți.

La mai puțin de un an, în vara lui 1961, Lewis avea să se îmbolnăvească și el, fiind diagnosticat cu nefrită. Datorită bolii, profesorul universitar Lewis își va sista cursurile predate la Universitatea Oxford. El se va lupta cu boala vreme de doi ani, pentru că în primavara lui 1963 să prindă iarăși putere. Însă revenirea nu avea să țină mult timp, în același an suferind un preinfarct.





În luna august 1963, înțelegând cursul bolii sale, Lewis își va semna demisia din postul universitar ocupat la Oxford. Spre sfârșitul anului, în data de 22 noiembrie 1963, scriitorul C.S. Lewis va trece la cele veșnice, in urma unui blocaj renal.

Încă din timpul studenției, Lewis va publica o serie de poeme laice. Mai târziu însă, el va scrie câteva opere memorabile, rămase până astăzi de referință. Dintre operele sale cele mai renumite, le amintim aici pe următoarele: "Surprins de bucurie", povestea convertirii sale; "Problema durerii"; "Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr", compuse în anul 1942; "Creștinism. Pur și simplu"; "Cele patru iubiri"; "Despre minuni"; "Cronicile din Narnia", povești creștine pentru copii; "Trilogia spațială", alcătuită din volumele "Departe de planeta tăcută", "Perelandra" și "Forța hidoasă"; "Rugăciune: Scrisori către Malcolm", opera postumă.

Surse: https://www.crestinortodox.ro/editoriale/clive-staples-lewis-126001.html
https://agenda.liternet.ro/articol/8274/Mihnea-Columbeanu/Entertainment-cu-Di-mare-The-Chronicles-of-Narnia-Prince-Caspian.html)




 

“You can never get a cup of tea large enough or a book long enough to suit me”
                                                                                             C.S. Lewis

                            
 











Scritoarea sud-africană Nadine Gordimer ar fi împlinit astăzi 95 de ani de la naștere.

Nadine Gordimer (n. 20 noiembrie 1923 – d. 13 iulie 2014) s-a născut într-o familie de emigranți săraci. Ea a început să scrie foarte devreme și prima ei carte s-a publicat când avea 16 ani. În 1974 Nadine Gordimer primește premiul Booker Prize, iar în 1991 este laureată a Premiului Nobel pentru Literatură.

Motivația Juriului Nobel : «Se acordă lui Nadine Gordimer, a cărei extraordinară forță epică a adus – citându-l pe Alfred Nobel – mari beneficii umanității

Nadine Gordimer a fost una dintre cele mai puternice voci care s-a pronunţat deschis împotriva politicii de apartheid.
Multe dintre romanele sale, care relatau nedreptăţile comise de sistemul aflat la putere în Africa de Sud, au fost interzise în timpul apartheidului, însă au fost foarte populare în restul lumii. Scriitoarea a devenit activă în Congresul Naţional African după masacrul de la Sharpeville, perioadă în care această organizaţie era interzisă. De asemenea, Nadine Gordimer a fost unul dintre primii oameni pe care fostul preşedinte sud-african Nelson Mandela a vrut să-i vadă imediat după ce a fost eliberat. De-a lungul unei cariere de peste o jumătate de secol, Nadine Gordimer a scris 15 romane, care au fost traduse în peste 40 de limbi străine, peste 200 de nuvele şi câteva volume de eseuri. Unele dintre cărţile sale au apărut şi în limba română. Printre numeroasele romane publicate de autoarea sud-africană Nadine Gordimer se numără "The Lying Days" ("Zile mincinoase"), acesta fiind şi romanul ei de debut, "A World of Stragers" ("O lume de străini"), "A Guest of Honor" ("Un oaspete de onoare"), "The Conservationist" ("Ecologistul"), volum distins cu premiul Booker, "The Burger's Daughter" ("Fiica lui Burger"), "July"s People" ("Oamenii lui Julie"), "My Son's Story" ("Povestea fiului meu"), "None to Accompany Me" ("Nimeni alături de mine"), "The House Gun" ("Arma din casă").

https://adevarul.ro/cultura/carti/crezul-scriitoarei-nadine-gordimer-distinsa-nobel-adevarul-nu-e-intotdeauna-frumos-insa-cautarea-este-autoarea-murit-90-ani-1_53c667350d133766a87d28c5/index.html


2 008(1) 2 009(1)

Надин Гордимер (Nadine Gordimer, 20 ноября 1923, Спрингс, провинция Трансвааль — 13 июля 2014, Йоханнесбург) — южноафриканская англоязычная писательница. Лауреат Нобелевской премии по литературе 1991 года, «которая своим великолепным эпосом принесла огромную пользу человечеству». Член Африканского национального конгресса и активный борец против режима апартеида.

Надин Гордимер родилась в маленьком шахтёрском посёлке Спрингс, неподалеку от Йоханнесбурга, в еврейской семье. Писать начала в девятилетнем возрасте, но в десять лет у неё обнаружили заболевание сердца и Надин начала заниматься с домашним учителем. В 1939 году, в 16 лет, выходивший в Йоханнесбурге журнал «Форум» напечатал её первый рассказ «Завтра приходи снова». По окончании школы начала учиться в университете Витватерсранда, но оставила его для занятия литературной деятельностью.

В 1940–50-х годах в ЮАР утверждался апартеид, росла расовая дискриминация, были запрещены браки между людьми различного цвета кожи. Сама писательница вспоминала, что в детстве воспринимала «собственную белую кожу» как признак преимущества, и только впоследствии как будто пережила второе рождение. Гордимер не могла прямо выступать против апартеида, она описывала людей своей среды, средний класс страны, давала психологический срез общества. Она писала, что «писатель должен быть писателем... Я никогда не принадлежала к политической партии. Моя война носит личный характер», однако со временем произведения Гордимер становились более актуальными и социально значимее.

В 1964 году Гордимер вместе с журналистом Энтони Сэмпсоном участвовала в подготовке защитной речи Нельсона Манделы — «Я готов к смерти», на суде по обвинению в государственной измене. Гордимер вела записи процесса, чтобы опубликовать их за границей. Однако все их старания не спасли Манделу от заключения. В тюрьме он писал: «Я читаю все незапрещенные романы Надин Гордимер и узнаю много нового о либеральной чувствительности белых». Как-то Гордимер заметила, что все её произведения составляют единую книгу. И романы, и десятки её рассказов пронизывает как тема расизма, так и осуждение эгоизма и разобщённости между людьми, бездуховности и нетерпимости.

Несколько раз Гордимер выдвигали на Нобелевскую премию по литературе. В 1991 году Нобелевская премия наконец была присуждена Надин Гордимер, которая «великолепным эпическим творчеством, говоря словами Альфреда Нобеля, принесла огромную пользу человечеству».

Её последний роман «Сейчас самое подходящее время» был опубликован в 2012 году и рассказывает о жизни ветеранов движения против апартеида в современной ЮАР. Романы, рассказы и статьи Надин Гордимер, обладательницы многих почётных званий и наград, переведены на 40 языков мира.

http://www.koob.ru/gordimer/




Profile

sova
libermundi
BNRM, Serviciul Literaturile lumii

Latest Month

March 2019
S M T W T F S
     12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31      

Tags

Syndicate

RSS Atom





Flag Counter

Map
Powered by LiveJournal.com