sova

Книги Ф.М. Достоевского в коллекции Национальной библиотеки Республики Молдова




11 ноября 2021 года весь читающий мир отметил 200-летие со дня рождения великого русского писателя Федора Михайловича ДОСТОЕВСКОГО. В контексте этой памятной даты, с удовольствием представляем нашим читателям редкие и особо ценные прижизненные издания произведений Ф.М. Достоевского, хранящиеся в коллекции отдела редкой книги Национальной библиотеки Республики Молдова.



Бедные люди. Роман Федора Достоевского. – СПб.: Тип. Эдуарда Праца, 1847. 181 с.





Полное собрание сочинений Ф.М. Достоевского. Вновь просмотренное и дополненное самим автором издание. Издание и собственность Ф. Стелловского. СПб.: Тип. Ф. Стелловского, 1865.





Зимние заметки о летних впечатлениях Ф.М. Достоевского. Новое просмотренное издание. Издание и собственность Ф. Стелловского. СПб.: Тип. Ф. Стелловского, 1866. 94 с.





Бесы. Роман Федора Достоевского. В трех частях. СПб.: Тип. К. Замысловского, 1873. Ч. II. 358 с.



В коллекции Национальной библиотеки Республики Молдова есть и издания конца XIX века, в том числе несколько полных собраний сочинений Ф.М. Достоевского.


Полное собрание сочинений Ф.М. Достоевского [в 12-ти томах]. С критико-биографическим очерком о Ф.М. Достоевском, составленным В.В. Розановым и с портретом Ф.М. Достоевского, гравированным на стали Ф.А. Брокгаузом. СПб.: Издание А.Ф. Маркса, 1894-1895. (Бесплатное приложение к журналу «Нива»).








Полное собрание сочинений Ф.М. Достоевского [в 14 томах]. СПб. : Тип. брат. Пантелеевых, 1882-1883.

Полное собрание сочинений Ф.М. Достоевского в 6-ти томах. СПб.: Тип. А.С. Суворина, 1885-1886.

Полное собрание сочинений Ф.М. Достоевского. С очерком жизни и деятельности, составленным К.К. Случевским. Издание 3-е.  СПб.: Тип. брат. Пантелеевых, 1888-1889.

Полное собрание сочинений Ф.М. Достоевского. Издание 4-е.  СПб.: Тип. брат. Пантелеевых, 1891-1892.

Полное собрание сочинений Ф.М. Достоевского [в 12-ти томах]. С критико-биографическим очерком о Ф.М. Достоевском, составленным В.В. Розановым и с портретом Ф.М. Достоевского, гравированным на стали Ф.А. Брокгаузом. СПб.: Издание А.Ф. Маркса, 1894-1895. (Бесплатное приложение к журналу «Нива»).


Дневник писателя. Ежемесячное издание. 1881. Январь. СПб.: Тип. А.С. Суворина, 1881. 32 с.




Всего в Национальной библиотеке Республики Молдова хранятся более 140 изданий произведений великого русского романиста и мыслителя на языке оригинала. Особенно широко представлены издания, выходившие на протяжении XX века: начиная от публикаций 20-х и 30-х годов известного «Гослитиздата», до 30-томного полного собрания сочинений Ф.М. Достоевского, других многотомных академических изданий 70-80-х годов прошлого века.


Коллекция Национальной библиотеки РМ включает и более 40 переводов произведений Ф.М. Достоевского на румынский язык.



   




А в коллекции отдела «Литературы мира» находится, среди многого прочего, и прекрасная серия переводов произведений Ф.М. Достоевского на английский язык, которую мы с радостью представляем вашему вниманию:









sova

Feodor Dostoievski, titanul romancier. La 200 de ani de la naștere



La 11 noiembrie 2021, se împlinesc 200 de ani de la nașterea marelui scriitor rus Feodor Mihailovici DOSTOIEVSKI (Фёдор Михайлович Достоевский) (1821-1881), unul dintre titanii literaturii universale.

Prozator, publicist și eseist, Dostoievski este, alături de Lev Tolstoi, unul dintre principalii scriitori ce au aparținut vârstei de aur a literaturii ruse. Este creator al romanului social-psihologic. A influențat literatura și cultura secolului al XX-lea prin profunzimea analizei psihologice și prin zguduitoarea problematică morală a operei sale. A fost un exceptional ilustrator al psihologiei umane, în operele sale punându-se accent pe psihicul uman si pe acțiunea omului în situații exceptionale, aspecte specifice secolului în care a trait el. Modernismul literar, existențialismul și diversele școli de psihologie, teologie și critică literară au fost profund influențate de ideile sale.
Datorită bogației literare și filosofice reprezentate de cărțile sale, acestea au fost traduse și comentate în 170 de limbi, fiind studiate în cadrul universităților de profil din întreaga lume. După cărțile lui Dostoievski s-au realizat numeroase spectacole de teatru și filme celebre.


 




Feodor Mihailovici Dostoievski s-a născut la 11 noiembrie (30 octombrie) 1821 la Moscova, în familia unui medic. Și-a făcut studiile la un pansion particular din Moscova, apoi la Școala Politehnică din St. Petersburg. Încă din anii de studenție se pasionează de literatură, fiind inițiatorul și participantul activ al unui cerc literar. Lucrează un singur an, după care demisionează, consacrându-se carierei literare. A debutat în 1844 cu traducerea romanului Eugénie Grandet de Balzac.
Celebritatea îi vine imediat după publicarea primului roman Oameni sărmani (Бедные люди), apărut în ianuarie 1846 în “Almanahul de Petersburg”. Este recunoscut drept unul dintre cei mai talentați scriitori ai vremii, reprezentant al școlii naturaliste șI continuator al lui Gogol.




Desfășoară o activitate publicistică și scrie seria de foiletoane Cronica Petersburgului, susținând ideea progresului în societate: în industrie, cultură, viața socială.
Aparținând aripii progresiste a intelectualității și însuflețit de ideea socialismului utopic, se asociază socialiștilor și frecventează cercul liberal al lui M. V. Petrașevski. În 1849, sub acuzația de complot împotriva ordinii legale, este arestat și condamnat la moarte. În ultuma clipă, când Dostoievski împreună cu alți petrașevskiști se aflau deja în piața Semionovski din St. Petersburg pentru a fi executați, sentința a fost comutată din ordinul țarului Nikolai I și înlocuită cu deportarea în Siberia. Dostoievski pierdea drepturile sale civile și trebuia să fie încadrat, după ispășirea pedepsei, ca simplu soldat în armată. Anii de muncă silnică petrecuți în penitenciarul de la Omsk (1850-1854) și slujba în batalionul de infanterie de la Semipalatinsk (Siberia) îi provoacă o criză metafizică religioasă. După 1854 recapătă posibilitate să citească și să scrie, iar din 1857, fiind înaintat la gradul de ofițer, - să-și tipărească lucrările. La sfârșitul anului 1859 lui Dostoievski i se permite întoarcerea la Petersburg.

La întoarcere, publică romanele Umiliți și obidiți (Униженные и оскорблённые, 1861), Amintiri din casa morților (Записки из Мёртвого дома, 1862), Însemnări din subterană (Записки из подполья, 1864). Anii 1860-1880 constituie perioada marilor creații dostoievskiene.

În 1861-1865 Dostoievski a editat, împreună cu fratele său, revista „Vremea”, iar după suspendarea acesteia de către cenzura țaristă – publicația „Epoca”. Călătorește mult prin Europa Occidentală.


   


  

 


Tradițional, creația lui Dostoievski este împărțită în două perioade: operele scrise până la ispășirea pedepsei în Siberia și romanele create după acea etapă.
Proza (povestirile și romanele) lui Dostoievski este expresia compasiunii pentru deposedații vieții, pentru cei oropsiți, solitari și marginalizați. În centrul romanelor se află cu preponderența tema nedreptății lumii și complexitatea relațiilor umane într-un mediu nefast. În romanul epistolar Oameni sărmani afirmă frumusețea sufletească a oamenilor „mici și umili”, „smerenia” celor suferinzi.

Orizontul tipologic al lui Dostoievski se lărgește în creațiile ulterioare: funcționari umili, obsedați de pierderea slujbei (Inimă slabă), slujbași cu funcții mari (Un pom de Crăciun și o nuntă), avari (Domnul Proharkcin), degradați (Omul dedublat), secături care nu au nimic uman (Târâtura), moșieri ariviști (Soția altuia, Roman în nouă scrisori), intelectuali visători (Stăpâna, Nopți albe), artiști ratați (Netocika Nezvanova), copii (Un pom de Crăciun și o nuntă, Netocika Nezvanova, Crimă și pedeapsă), deținuți politici (Amintiri din casa morților), condamnați la moarte (Idiotul) etc.

Capodopere romancierului sunt “cele cinci mari romane”:
Crimă și pedeapsă (Преступление и наказание, 1866)
Idiot (Идиот, 1869)
Demonii (Бесы, 1872)
Adolescentul (Подросток, 1875)
Frații Karamazov (Братья Карамазовы, 1880)
   

 





Fiecare dintre aceste lucrări este renumită pentru profunzimea psihologică și, pe bună dreptate, Dostoievski este unanim privit drept unul dintre cei mai mari psihologi din istoria literaturii. S-a specializat în analiza stărilor patologice care conduc la nebunie, crimă și suicid și în explorarea umilinței, autodistrugerii, dominației tiranice și furiei criminale. De asemenea, aceste lucrări majore sunt recunoscute drept mari romane de idei care tratează atemporalitatea și problemele legate de timp din filosofie și politică. Psihologia și filosofia sunt strâns legate de portretele de intelectuali realizate de Dostoievski, personaje care simt ideile în adâncul sufletului. În fine, aceste romane au deschis un nou teren pentru experimentele cu forma literară.

Realismul se împletește cu accente mistico-filosofice, vizionare și moralizatoare. Tensiunea dramatică dintre lumină și întuneric, dintre bine și rău ia conturul dramei personajelor. Scriitorul exprimă în opera sa opțiunea pentru singura cale de mântuire a sufletului – iubirea, umilința și jertfa. El sondează străfundurile abisale ale sufletului omenesc, încercând să găsească o motivație pentru comportamentul oamenilor. Or, crima ar putea fi justificată la o analiză profundă a sufletului omenesc.

Dostoievski scoate în evidență raza de omenire care există în om, chiar și în sufletele cele mai pervertite. Personajele sale, complexe și contradictorii, aparțin diferitor  pături  și categorii sociale, chiar și indivizi ajunși pe ultima teaptă a degradării: ocnași, criminali. Fiind capabile de cele mai abjecte crime, ele comit și fapte generoase, tind spre purificarea sufletului, încearcă să-și ispășească nelegiuirile comise. Studentul sărac Rodion Raskolnikov din romanul Crimă și pedeapsă ucide, fără nici un scop, o bătrână cămătăreasă și pe sora acesteia care se află întâmplător la locul crimei – el vrea doar să-și demonstreze că este o persoană „excepțională”, situată dincolo de bine și rău, în afara moralei comune, să semene cu Napoleon care a ucis mii de victime nevinovate.  Nu reușește însă, este cuprins de remușcări feroce, își pierde liniștea, iar conștiința îi  este un judecător mai aspru decât oricare. Condamnat la deportare, răsuflă ușurat, căci simte că pedeapsa este meritată și îi oferă astfel șansa de purificare a sufletului. Un alt personaj, Sonia, practică prostituția sacrificându-se pentru familia sa, frățiorii mai mici, dar în cele mai înjositoare situații ea își păstrează sufletul curat, menifestă o dragoste dezinteresată și un devotament fără margini față de Raskolnikov. Umanul, curățenia sufletească devin, prin strădaniile scriitorului, morala creștină spre care trebiue să tindem: „nu există fericire în confort, ea se câștigă prin suferință”.




  


Personajele lui Dostoievski sunt înzestrate cu trăsături general-umane pe fundalul unui mediu social concret, zugrăvit cu forță evocatoare. Dincolo de puternica lor individualitate, ele au deseori valoare simbolică. În Frații Karamazov, care abordează aceeași problematică majoră – lipta dintre bine și rău, bătrânul Fiodor Karamazov simbolizează omul egoist, aflat în goană după satisfacerea propriilor plăceri; Dimitri Karamazov, fiul cel mai mare, - pasiunea nestăpânită; fiul mijlociu, Ivan – inteligența sterilă și chiar dăunătoare, care ajunge la instigarea la crimă; mezinul Alioșa – blândețea, generozitatea infinită; iar fiul nelegitim, Smerdiakov – tipul amoral și criminal.


 

   


Numele lui Dostoievski a devenit sinonim cu profunzimea psihologică. Timp de generații întregi, profunzimea și caracterul contradictoriu al eroilor săi au făcut teoriile psihologice sistematice să pară superficiale, prin comparație. Mulți teoreticieni (îndeosebi Freud) au încercat să pretindă că Dostoievski este predecesorul lor. Opiniile sale despre rău și dragostea lui pentru libertate l-au făcut deosebit de relevant pentru un secol de războaie mondiale, genocid și totalitarism. Cel puțin două genuri literare moderne, romanul lagărului de muncă și romanul distopic (lucrări precum Noi, de Evgheni Zamiatin; Brava lume nouă, de Aldous Huxley și 1984, de George Orwell) derivă din scrierile sale. Ideile și inovațiile lui formale au avut o influență puternică asupra lui Friedrich Nietzsche, André Gide, Albert Camus, Jean-Paul Sartre, André Malraux, Mihail Bulgakov, printre mulți alții. Mai presus de toate, opera sa continuă să îi subjuge pe cititori prin modul în care combină intrigile pline de suspans cu întrebări esențiale despre credință, suferință și semnificația vieții.



 


                        




Surse:
100 de scriitori notori ai lumii: Viața, activitatea, Opera / alcăt. Ala Bujor,... - Chișinău: Epigraf, 2006. - P. 259-262.
Enciclopedia Universală Britannica. Vol. 5 - București: Litera, 2010. - P. 159-166.




sova

CHODERLOS DE LACLOS, OFIȚER ȘI SCRIITOR, ȘI ROMANUL SĂU PSIHOLOGIC






La 18 octombrie 2021, s-au împlinit 280 ani de la nașterea scriitorului francez Pierre Ambroise François Choderlos de LACLOS (18.10.1741 – 05.09.1803). Numele lui, posibil, este cunoscut unui cerc ales de cititori, dar despre opera sa Legături periculoase”, cu siguranță, că nu este om să nu fi auzit, în mare parte datorită producțiilor cinematografice. Lucrarea care defăima aristocrația acum două veacuri și jumătate în urmă, după apariție a fost supusă distrugerii, dar datorită copiilor clandestine a supraviețuit până în prezent. Și i-a adus nemurire autorului, care a fost o figură proeminentă în Franța pe timpul Marii Revoluții din 1789-1799, lider militar și inventator.

Pierre Choderlos de Laclos a ales cariera militară la sfatul tatălui său, un om sărac din localitatea Amiens din nordul Franței. În 1761, după ce a absolvit în grad de locotenent Școala Regală de Artilerie La Fère, Pierre Choderlos, ca și alte sute de tineri din Franța, era pregătit pentru războiul de șapte ani. Dar Tratatul de la Paris din 1763 a pus capăt unuia dintre cele mai mari conflicte ale acelor timpuri. Cu o minte ageră, inteligentă, cu spirit inventiv dezvoltat, Pierre Ambroise se plictisea în mijlocul soldaților neciopliți și nepoliticoși, așa că a început să facă literatură. Primele sale lucrări, scrise în versuri, au fost publicate în 1776, în revista Almanach des Muses. Și deja în 1778, de Laclos, inspirat de romanul lui Jean-Jacques Rousseau “Julie, ou la nouvelle Héloïse” (Julia, sau Noua Héloise) a început să scrie cartea sa principală.



 

În „Les Liaisons dangereuses ou lettres recueillies dans une société et publiées pour l’instruction de quelques autres” (Legăturile primejdioase sau scrisori adunate într-o societate și publicate întru instruirea altor câteva, 1782), autorul a relevat toate dezamăgirile și frustrările sale: o carieră militară nerealizată, femei inaccesibile datorită statutului social și agresiunea la care erau supuși nobilii. Scriitorul însuși era un nobil, dar nu real – familia a cumpărat titlul în 1760. Astfel, „Legăturile periculoase” sunt, de obicei, considerate ca o răzbunare și o psihoterapie pentru autor.

Evenimentele romanului se axează pe povestea unei fete tinere și bogate, în jurul căreia se țes cele mai cinice intrigi, cu scopul de a-i umili logodnicul în ochii societății. În cele mai bune tradiții ale romanului psihologic, care include legături periculoase, narațiunea se încheie cu victoria binelui și distrugerea totală a răului.

Lucrarea a avut un succes fără precedent în Franța. Primele 2 mii de exemplare au fost vândute într-o lună. Deja în 1784 romanul a fost tradus în engleză, urmând adaptarea rapidă a acestuia și în alte limbi.

Populația era încântată de adevărul cu care era defăimată clasa superioară, împotriva căreia este îndreptat subtextul satiric al romanului. Simțindu-se jignită, aristocrația nu a stat cu mânile în sân, astfel că în 1823, o curte franceză a pronunțat sentința prin care se interzicea editarea de noi exemplare și se dispunea retragerea din librării a exemplarelor existente. Dar nimeni nu a putut împiedica distribuția clandestină a cărților, care luase amploare.



În 1788, Pierre Choderlos de Laclos s-a retras din armată și a obținut un loc de muncă la Ducele de Orleans - Louis-Philippe I. Izbucnirea Marii Revoluții Franceze l-a forțat să abandoneze literatura. Autorul Legăturilor periculoase” și-a valorificat toate resursele în serviciul Ducelui. În semn de recunoștință, acesta l-a numit pe Pierre Ambroise comisar al Ministerului de război francez, poziție care echivala cu gradul de general în armată. Pierre Choderlos a contribuit la crearea trupelor Primei Republici Franceze, care a fost înființată în 1792.

Dar loialitatea față de Ducele de Orleans l-a distrus pe Laclos: în 1793, el a fost declarat Orleanist și închis. A scăpat de ghilotină printr-un mare noroc și în 1794 a fost eliberat. În captivitate, de Laclos a revenit la creativitate. Acolo a scris memoriile „Război și pace” (1794), pe care le-a adresat Comitetului de securitate publică, cerșind, în zadar, libertate.

Văzând în Napoleon I Bonaparte o adevărată forță motrice, în 1800 a revenit în armată ca general al brigăzii de artilerie. Și-a primit botezul de foc la bătălia de la Bieber. Peste trei ani biografia autorului Legăturilor periculoase” urma să se încheie. Dar cauza morții nu a fost o rană primită în lupte, ci dizenteria și malaria.

Nu se cunoaște pe ce autorul punea mai mare preț: pe cariera militară și politică, sau pe cea literară. Indiferent de aceasta, cartea sa “Legături periculoase” continuă să se bucură de priză la cititori, citatele din ea ființează demult separat și, pentru ilustrare, prezentăm un aforism, actual și debordand prin adevărul evocat: „Un bărbat se bucură de fericirea pe care o trăiește el însuși, o femeie – pe care ea o dă”.






 

Afirmația care revine cel mai des atunci când este pomenit numele lui Laclos escte că scriitorul ar fi “omul unei singure cărți”; “Legături periculoase” – „acest produs de toamnă târzie pe care istoria literară îl privește ca pe o împlinire strălucită, dar tardivă, a romanului libertin, în care Luminile știuseră să amestece “puțin erotism, uneori cinism și mult spirit” (Jean Fabre) – pot fi într-adevăr considerate singura opera a ofițerului de artilerie Choderlos de Laclos.

Romanul epistolar de Laclos, unul dintre primele exemple ale romanului psihologic, pune cititorii în fața corespondenței unui grup de personaje aparținând mediilor aristocraticeș cele mai importante, cele care conduc jocul, sunt vicontele de Valmont și marchiza de Merteuil, foști amanți, confruntați cu o adevărată și complicată strategie de seducție și de corupție ale cărei victime vor fi în cele din urmă.
Exprexiile “primejdia legăturilor” și “legătură primejdioasă” constituiau, cu mult înainte de apariția capodoperei lui Laclos, un loc comun al romanului secolului al XVIII-lea, care punea deschis în discuție practicile sociabilității. Titlul romanului vizează un fenomen social foarte general: Laclo („Prefața redactorului” și subtitlul romanului “Scrisori adunate într-o societate și publicate pentru instruirea altor câteva”)  pare că vrea să-i pună în gardă pe cei tineri împotriva eventualelor influențe nefaste și întreagă societate împotriva celor care, sub masca onestității, pot să-i facă rău.








Spre deosebire de „romanele de moravuri” din secolul al XVIII-lea, care nu pot fi considerate o literatură cât de cât “revoluționară”, autorii respective trecând numai rareori dincolo de individ pentru a se ocupa de societate, “Legături periculoase” includ libertinajul într-o descriere complexă a aristocrației pariziene, romanul devenind astfel nu numai o descriere a libertinajului, ci și una a mediului care îl face posibil.
Romanul atacă și o problemă mult mai importantă: cea a libertății individului. Valmont și marchiza de Merteuil nu se mulțumesc cu o libertate a moravurilor care nu ar fi decât pur desfrâu: ei concep libertinajul ca pe o libertate. Libertinul nu cedează “cărnii”, el alege deliberat să o satisfacă, proclamându-se astfel liber, liber față de dragoste. Adevăratul libertinaj – așa cum este el profesat de Valmont și de doamna de Merteuil – este, în realitate, expresia dorinței de dominație asupra celuilalt, ami mult chiar, realizarea ei concretă, care separă ființele în două categorii: tirani și victime.



“Legături periculoase” oferă exemplul cel mai reușit de adecvare între forma narațiunii și narațiunea însăși; originalitatea lui Laclos este de a fi știut să dea compoziției epistolare din care a făcut materia însăși a romanului o valoare dramatică. Alegând acest gen de narațiune, autorul dispare în spatele vocii personajelor sale. Fascinat de progresul imperceptibil al dragostei, Laclos simte o adevărată plăcere să smulgă măștile sub care ființa își ascunde sentimentele față de ceilalți; mai nult, el dezvăluie toate minciunile intime prin care ființa își ascunde  sieși tulburarea. Schimbul de scrisori dintre marchiza și viconte devine și el necesar din punct de vedere psihologic. Esențialmente „cerebrali”, ei retrăiesc, prin scriitură, tot ceea ce au plănuit sau făcut, iar plăcerea lor devine și mai mare, orgoliului de a fi învins adăugându-i-se vanitatea de a fi aplaudat de către un cunoscător. Libertinul nu este un îndrăgostit al clipei; el se observă încontinuu acționând și, în cele din urmă, chiar în  propriii lui ochi, el încearcă plăcerea, destul de nelămurită în dragoste, a spectacolului, după se a fost actor.


Glenn Close și John Malkovich în filmul "Liaisons Dangerous" (1988), regia: Stephen Frears


Mai există și un alt efect pe care Laclos l-a obținut, poate fără să vrea, din întrebuințarea formei epistolare. Se stabilește în acest caz, între personaj și cititor, un raport foarte special datorat faptului că cititorul se pomenește proiectat în interiorul fiecărui personaj, unde este martor al mecanismului prin care acesta își formează și conduce modul de a gândi. Observator privilegiat, cititorul se poate deplasa de la o conștiință la altă, aflând mult mai mult decât personajele, fiind – în principiu – sungurul care poate citi toate scrisorile.

Roman de analiză de cel mai pur tip clasic, “Legături periculoase” pot fi citite și ca un roman de moravuri (Sainte-Beuve), ca un document precis de istorie și de psihologie (frații Goncourt) și chiar ca o “educație sentimentală”. Oricare ar fi lectura aleasă, romanul lui Laclos se impune cititorului ca o meditație profundă asupra unor chestiuni de morală și de etică, asupra binelui și a răului, asupra viciului și virtuții, asupra fericirii, dragostei, destinului, libertății.


    Colin Firth în filmul "Valmont" (1989), regia: Milos Forman 












            
Opera autorului anonim din sec. XVIII, care folosește denumirea celebrului roman de Laclos



Bibliografie (publicații din colecția Literaturile lumii, BNRM):


Dicţionar de scriitori francezi / Coord. de Angela Ion [et al.] . ─ Iaşi : Polirom, 2012.

Mille ans de littérature française / Claude Bouthier [et al.] ─ Paris : Nathan, 2003.

Charpentier, Michel; Charpentier, Jeanne. Littérature, XVIIIe siècle : Textes et documents. ─ Paris : Nathan, 1992.

Adam, Antoine [et al.] Littérature française. Tome 1 : Des origines à la fin du XVIIIe siècle. ─ Paris : Larousse, 1967.

Laclos par lui-même / Images et textes présentés par Roger Vailland . ─ Paris : Seuil, 1953.

La Magazine Littéraire. – 2008. – Nr. 474.

Livres Hebdo. – 2003. – Nr. 524.

sova

Încă o dată despre literatura română din Republica Moldova pe meridianele lumii



În munca migăloasă de a ne face cunoscuți în lume ca națiune, o contribuție deosebită revine scriitorilor. Datorită lor, of-ul nostru moldovenesc se face auzit și sperăm că lasă urme, măcar ușoare, în inimile cititorilor din cele mai diverse colțuri ale planetei. Din fericire, Moldova se poate mândri cu prozatori și poeți notorii, a căror operă ne reprezintă în lume. Și cel mai mult bucură creșterea continuă a cohortei autorilor din țara noastră, care îndrăznesc și reușesc să extindă granițele de răspândire a creației lor. Cu ocazia celor 30 de ani de independență a Republicii Moldova, la Biblioteca Națională, în cadrul unei suite de activități, a fost organizată și o expoziție de cărți ale scriitorilor autohtoni, traduse în limbile europene (secția Literaturile lumii a BNRM, 23 august – 12 septembrie a.c.). Expoziția cuprinde peste 60 de cărți, printre care și cele despre care am ales să relatăm în cele ce urmează.

      


În topul știrilor mondiale, actualmente, figurează drama prin care trece Afganistanul. Este o temă durută și personală pentru scriitoarea autohtonă Olga Căpățână, participantă la evenimentele dramatice din anii ’80 din această țară, temă, care se regăsește în multe din cărțile acestei autoare. Folosind acel război drept canava pentru ficțiuni, fără patetism respingător și patriotism declarativ, Olga, de fapt, relevă în prim-plan eroii moldoveni, cu trăsăturile lor specifice și propria scară de valori, aruncați de soartă în ceaunul clocotind al unor grandioase interese, străine nouă, moldovenilor, și generate într-un focar sângeros și de durată. Tradus în limba franceză (de către Doina Vella), romanul „Afghanistan – mon rayon de soleil sauvage” (Paris, „7 écrit”, 2012) elucidează o perioadă de restriște din istoria acestei chinuite țări, văzută din interior de un participant la evenimente, ceea ce este nespus de prețios ca valoare istorică. În această expoziție, Olga a fost prezentă cu încă o carte, de data aceasta pentru copii și tradusă, la fel, în franceză, și anume „La bête à bon Dieu”.



În expoziție regăsim, peste un deceniu de la apariție, „Scrisorile din Paris” ale Lucreţiei Bârlădeanu, înmănuncheate într-un volum tradus în franceză, sub titlul „Lectures de métro” (Editura „ARC”, Editura „Lumina”, 2012), despre care, odată, Adrian Ciubotaru menţiona că, până la urmă, „cartea nu este despre Paris şi nici despre aflarea propriu-zisă a scriitoarei în capitala Franţei, cum ar fi fost normal pentru majoritatea conaţionalilor noştri, ci, anormal de autentic, despre singurătatea şi nostalgiile unei fiinţe rătăcite printre străini, dar care încearcă să-şi potrivească ceasul spiritual după ora locală”.



În context, Lucreția Bârlădeanu merită laude și pentru antologia „Nouvelles de Moldavie” (Editura „Non Lieu”, 2013), în traducerea lui Jean-Louis Corriol. Prin cooperarea eforturilor acestor oameni de cultură, proza a 15 scriitori moderni moldoveni s-a plasat mai aproape de cititorul de limbă franceză.

Este un lucru firesc pentru Lucreția Bârlădeanu, care este demult stabilită la Paris (ca și Olga Căpățână, apropo) și în aria de preocupări ale căreia prevalează promovarea literaturii autohtone, realizarea schimbului cultural. De remarcat că ultimii 30 de ani din istoria Republicii Moldova nu înseamnă numai independență, dar și libertatea oamenilor de a-și alege locul lor în viață, de a trăi și activa acolo unde simt că își pot valorifica potențialul. Conturându-se într-un fenomen mai mult cu alură negativă de genul exod al populației, străinie, diasporă etc., migrarea concetățenilor noștri, de fapt, poartă, cel puțin, o conotație pozitivă, dosită pe nedrept în umbră: oamenii noștri au oportunitatea de a-și valorifica abilitățile și pasiunile acolo unde acestea sunt solicitate. Mă refer la persoanele hărăzite cu talent care acasă poate nu ar fi avut, în virtutea unor circumstanțe, toate condițiile de a-și releva aptitudinile în toată amploarea. Ar fi putut Olga Căpățână să colaboreze la realizarea unor documentare, pe teme ardente, pentru televiziunea franceză și pentru TV National Geographic? Sau Lucreția Bârlădeanu să fie un ambasador al culturii noastre în spațiul vestic, să contribuie la consolidarea relațiilor dintre scriitorii noștri și cei din Europa? Țara aleasă pentru trai le-a permis acestor personalități, care deja își făcuseră acasă un nume, să își dezvăluie din plin și alte talente. Și orice ar profesa oamenii noștri peste hotare, e bine că nu renunță la pasiunile lor, că nu îi părăsește inspirația de a face literatură. Iar când opera lor se integrează în culturile altor popoare, acest lucru nu poate decât să bucure.



Tot în literatura de limbă franceză, evident prin traduceri, au încercat să pătrundă și alți autori din Moldova. Spre exemplu, Dumitru Crudu, Nicoleta Esinencu și Mihai Fusu, a căror creație conviețuiește frumos într-o culegere comună, intitulată „Le septième Kafana” („A șaptea Kafana”, Chișinău, 2001) și tălmăcită de Danny Aude Rossel în colaborare cu Mihai Fusu.



Din fericire, limba franceză nu este unica în care au fost traduse operele autorilor moldoveni.
Încă o antologie a prozei scurte moldovenești, și anume „Naše zrcadlo” (Czech Edition, Milan Hodek, 2014), care găzduiește 20 de autori, a văzut lumina tiparului în limba cehă. Coordonator al selecției a fost Nicolae Spătaru, iar traducator – Jiří Našinec.

Grație aceluiași Jiří Našinec, în Cehia a apărut și romanul cu tentă metafizică „Şapte mii”, semnat de Ghenadie Postolache („Sedm tisíc”, Czech Edition, v Nakladatelství Petr Štengl, 2018).

Și Emilian Galaicu-Păun se poate mândri cu multiple traduceri ale operei sale în diverse limbi. De data aceasta, pentru expoziție a fost selectată cartea „Țesutul viu 10 x 10” („Living tissue. 10 x 10”, SUA, Dalkey Archive Press, 2019), tradusă în limba engleză de Alistair Ian Blyth.



Poetul Andrei Langa, stabilit de mulți ani în Spania, singur și-a tradus culegerea „Muzicianul mut” („El musico mudo”), apărută la Barselona în 2014.

Această listă ar fi incompletă fără poezia inedită din „Unica” a talentatei Radmila Popovici, tălmăcită în limba italiană de către Daniela Barda (Editura „UNU”, 2019).



În această constelație de autori se înscrie perfect și cunoscutul poet și publicist, neobositul traducător și cercetător al operei multor talentați scriitori străini, printre care și cei mai străluciți reprezentanți ai epocii de argint din Rusia, și anume Leo Butnaru.



Harnicul autor se poate mândri cu o serie întreagă de cărți de poezie, traduse în cele mai diverse limbi. Pentru confirmare, propunem atenției câteva culegeri de versuri cu titlurile:

  • „Noyau”, apărută în 2013 la Paris și îngrijită în limba franceză de Linda Bastide, Elisabeta Bogățan și George Astalos;

  • „Jefuindu-l pe Picasso” („Да ограбиш Пикасо”, Editura „Avangard Print”, 2014), selecția și traducerea în limba bulgară aparțin lui Ognian Stamboliev;

  • „Одсуство негатива” (Editura „Нишки културни центар”, Belgrad, 2017), tradusă în limba sârbă de către Mariana Petrovici Filipovici;

  • Încă o carte în limba sârbă, și anume „Panta Rei – Panta Skadarlija” (Editura „AM graphic”, Laćarak, Editura „Sirm”, Sremska Mitrovica, Serbia, 2019), de data aceasta tălmăcită de Ioan Baba;

  • „Радiус diï”, apărută la Kiev în 2018, traducere în ucraineană: Mihail Kameniuk, Oleksandr Irvaneț, Galina Tarasiuk, Mikola Korsiuk;

  • „Çətir götürməyi unutmayın”, care a văzut lumina tiparului în 2019 la Bacu, tălmăcire în limba azeră – Salim Babullaoglu și Cavanșir Yusifli;

  • „Niezbędny dystans” („Distanța necesară”), editată în Polonia în 2020, în limba acestei țări, grație eforturilor depuse de Krzysztof D. Szatrawski.






În expoziția de carte sus-menționată se regăsesc multe nume notorii din literatura română din Moldova, a căror creație a fost tradusă în alte limbi. Este o adevărată onoare și mândrie de a expune opera lui Nicolae Dabija, Grigore Vieru, Aureliu Busuioc, Mihai Cimpoi, Ion Hadârcă, Victor Voinicescu Soțchi, Eugenia Bulat, Iulian Ciocan, Iurie Cojocaru, Iulian Filip, Galina Furdui, Ioan Găină, Aurelian Silvestru, Vasile Spinei, Traian Vasilcău, Renata Verejanu și mulți alții. Este o dovadă că eforturile de pătrundere a literaturii noastre în casele celor mai diferite popoare sunt pe calea dreaptă.

Autor: Lidia Starașciuc (Melnic)











sova

Theodore Dreiser, inițiatorul naturalismului american (Zola al Americii)



La 27 august 2021 se împlinesc 150 de ani de la nașterea scriitorului american Theodore DREISER (27.08.1871 – 28.12.1945), publicist și romancier de seamă, unul dintre fondatorii prozei realiste americane. S-a axat în opera sa pe subiecte citadine, considerând că orașul zugrăvește cel mai bine realitățile vremii. El a încercat să transpună literar realitățile noii Americi urbane cu mai multă dăruire decât scriitorii de dinaintea sa. Dreiser este unul dintre primii scriitori americani în a cărui operă se fac simțite o seamă de elemente naturaliste. Romanele sale, cu accentuat caracter social, dezvăluie contradicția dintre individ și societate.

Odată cu apariția romanelor lui Dreiser, în literatura americană se accentuează orientarea spre naturalism. Influențat în mare parte de Darwin și Herbert Spencer, Dreiser este deseori privit drept echivalentul american al lui Zola, datorită unor analogii ce se pot stabili în tematica abordată și metoda folosită de acești scriitori. Preferința pentru prezentarea documentată și detaliu a lui Zola îl caracterizează și pe romancierul american, care descrie minuțios faptele până la cel mai insignifiant amănunt.


 


Theodore DREISER s-a născut la 27 august 1871 în orașul Terre Haute din statul Indiana, fiind al nouălea copil al unui tată despotic, Johann Dreiser, și al unei mame blânde, dar analfabete, Sarah Schanab. Tatăl scriitorului, imigrant german, reușește cu greu să-și întrețină numeroasa familie, mai ales după ce micul său atelier de țesătorie este distrus de un incendiu. Copilăria lui Dreiser a fost nefericită și apăsătoare, din cauza privațiunilor materiale și firii sale timide. Urmărită de ghinion, familia lui Dreiser a trăit înglodată în datorii, fiind nevoită în repetate rânduri să se separe din cauza lipsurilor materiale.

În 1887 Dreiser vizitează pentru prima dată Chicago, fiind impresionat de noul oraș ridicat pe ruinele incendiului din 1871. Deși provenea dintr-o familie de condiție modestă, Dreiser a reușit totuși să-și încropească o educație. În 1889, la îndemnul fostei sale profesoare, Mildred Fielding, Dreiser se înscrie la Universitatea Indiana din Bloomington, însă, dezamăgit, se retrage după un an.
În 1892 își începe cariera de reporter, lucrând pentru ziarul „Globe” din Chivago și apoi pentru „Globe-Democrat” din St. Louis. În 1895 Dreiser se stabilește la New York și devine redactorul revistei „Ev’ry Month”.

   
Casa părintească a lui Theodore Dreiser în orașul Terre Haute






Theodore Dreiser debutează pe scena literară în 1900, publicând romanul „Sister Carrie” (Sora Carrie), cel mai naturalist roman al său, în care condiția umană apare ca o rezultantă a acțiunii unor forțe ce depășesc posibilitățile de previziune și control ale individului. Viața este reprezentată asemeni unui flux a cărui direcție este greu de determinat.

Romanul oferă o descriere relevantă a mirajului și capcanelor vieții de la oraș, descriind povestea unei fete pe nume Carrie, care pleacă de la țară spre marle oraș în căutarea unei vieți sigure, confortabile și fericite. Carrie este o ființă mereu în căutarea miracolului, viața ei fiind manevrată de forțele destinului. Decide să devină amanta a doi bărbați, pentru a avea un trai îndestulat.

Scriitorul a fost acuzat de imoralitate, întrucât normele morale ale timpului nu putea tolera o femeie care a păcătuit și ale cărei fapte erau justificate de autor. Indiferența lui Dreiser față de regulile de bună-cuviință, respectate în literatură, l-au făcut pe editorul său, Frank Doubleday, să nu mai dorească tipărirea romanului, pe care inițial îl acceptase cu entuziasm. Eșecul romanului de debut l-a adus pe Dreiser în pragul sinuciderii și l-a aruncat timp de mai mulți ani într-o stare de depresiune nervoasă.
Romanul a fost reeditat în 1907, devenind unul dintre cele mai celebre în istoria literaturii americane.




    "Când Caroline Meeber se urcă în trenul de după-amiază spre Chicago, tot avutul ei era cuprins într-un cufăraș și într-o valijoară din imitație ieftină de piele de șarpe. Mai avea într-o cutie de carton o mică gustare iar într-o punguliță de piele galbenă, în afară de biletul de tren, un petic de hârtie cu adresa soră-si din Van Buren Street, și patru dolari.
      Era în august 1889.
      Fata avea optsprezece ani, era vioaie, timidă și plină de iluziile neștiinței și ale tinereții. Dacă o ușoară părere  de rău îi umbrea gândurile, acum, la plecare, pricina nu trebuia căutată în niscaiva lucruri bune ce le-ar fi lăsat în urmă. Câteva lacrimi  când o sărutase maică-sa la despărțire, un nod în gât când vagoanele trecuseră cu vuiet pe lângă moara unde muncea cu ziua taică-sau, un suspin de mâhnire când i se perindaseră sub priviri binecunoscutele împrejurimi verzi ale târgușorului - și iată că firele destul de gingașe, care o legau de adolescență și de  casa părintească, fură rupte pentru totdeauna..."

     "...Orașul are amăgirile sale viclene, după cum au și oamenii ispitele lor, infinit mai mici. Există aici forțe puternice care te ademenesc cu toată puterea de convingere de care e în stare cel mai cultivat om. Strălucirea a mii de lumini are adesea efectul convingătoarei sclipiri a unor ochi stăruitori și fascinanți. Pervertirea  cugetelor nevinovate și simple se datorește pe jumătate unor forțe pe de-a-ntregul supraomenești. O explozie de sunete, o izbucnire zgomotoasă de viață, o vastă înșiruire de roiuri omenești impresionează de-a valma simțurile uluite. Iar în cazul când nu există la îndemână un sfetnic care să te ajute cu lămuriri înțelepte, câte eresuri nu pot șopti aceste forțe urechii neocrotite! Când nu-ți dai seama ce sunt, frumusețea lor, asemenea muzicii, prea adesea adoarme puterea de percepție a oamenolor mai simpli, o slăsește și apoi o pervertește.

      Carolina - sau sora Carrie, cum i se spunea în familie, oarecum în răsfaț - avea o gândire rudimentară în ceea ce privește puterea de înțelegere și de analiză. Interesul pentru sine însăși predomina,fără a fi totuși prea puternic.Era, cu toate acestea, trăsătură care o caracteriza. Co sufletul exaltat de închipuiri tinerești, frumușică, acea searbădă frumusețe a perioadei de formație, cu un trup ce făgăduia o linie atrăgătoare și cu ochi luminați de o anumită inteligență naturală, Carrie era un exemplar reprezentativ al clasei mijlocii americane la două generații de la imigrare..."

   

Preocuparea lui Dreiser pentru mediul social și pentru condiția femeii este reflectată și în cel de-al doilea roman al său, „Jennie Gerhardt”(1911), care a avut o primire mult mai binevoitoare din partea criticii decât „Sora Carrie”. Romanul este istoria unei tinere, Jennie, sedusă de un senator cu mult mai în vârstă decât ea. După moartea neașteptată a acestuia, Jennie se cășătorește cu Lester Kane, un bărbat dintr-o familie înstărită, care nu se poate rupe de poziția sa socială. Lester apare ca un produs tipic al epocii industriale, ale cărei permanente solicitări supun personalitatea umană unui proces de eroziune și, în cele din urmă, o subjugă.

Ca și „Sora Carrie”, romanul „Jennie Gerhardt” își are punctul de plecare în întâmplările reale trăite de surorile scriitorului, iar chipul lui Jennie îl amintește pe cel al mamei sale. De asemenea, tabloul sărăciei ce amenintă cu perseverență familia Gerhardt nu este un produs al imaginației sau al observației, ci al unei experiențe personale.  În Terre Haute, orașul natal, unde își petrece scriitorul copilăria, familia sa îndură aceleași lipsuri materiale ca și familia Gerhardt.

Confruntarea cu viața la care este expusă Jennie aduce, în comparație cu experiența trăită de Carrie, mai multe elemente noi. În primul roman destinul protagonistei capătă contur în jurul unor forțe în care factorul moral nu își spune decisiv cuvântul. În cazul lui Jennie, presiunea moralei convenționale se adaugă adversității mediului social; altfel spus, Dreiser prezintă determinismul social în efectele sale multiple, urmărindu-i consecințele pe mai multe planuri ale vieții sociale a individului.






Momentul de apoteoză a lui Dreiser a venit odată cu Frank Cowperwood, personajul principal din „The Financier” (Financiarul, 1912) și „The Titan” (Titanul, 1914), primele două romane dintr-o proiectată „Trilogie a dorinței” (Trilogy of Desire). Ultimul volum, „The Stoic” (Stoicul), a apărut postum, în 1947. În linii mari, „Trilogia dorinței”, în care Dreiser a dramatizat povești de succes din America, oferă o privire de ansamblu asupra vieții americane din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, dominată de goana după bani și unde relațiile dintre oameni se bazau pe valoarea pecuniară. Urmărind cariera lui Cowperwood, inspirată după cea a milionarului american Charles Tyson Yerkes, Dreiser cuprinde într-o vedere panoramică lumea marilor finanțe cu toate seismele pe care le-a trăit. Capacitatea lui Cowperwood de a se descurca în jungla și hățișurile comerțului reprezintă o victorie a unui om obișnuit, talentat și ambițios, care acționează atras în mrejele visului american.
Pentru a scrie „Trilogia dorinței”, Dreiser, asemenea lui Zola, s-a informat din arhive și a studiat știința finanțelor. Această aviditate de date exacte este vizibilă mai ales în „Financiarul”, unde capitole întregi sunt consacrate operațiilor bancare.






În 1915 Dreiser publică romanul „The Genius" (Geniul), iar în 1916 Societatea pentru suprimarea viciului din New York intentează împotriva scriitorului un proces, cerând retragerea cărții, considerată imorală. Liga Autorilor Americani și numeroși scriitori din Anglia îl susțin pe Dreiser. Cu toate acestea, sentința nefavorabilă nu poate fi evitată.

Frank Cowperwood din „Trilogia dorinței”și Eugene Witla din „Geniul” oferă alternativa masculină a lui Caroline Meeber și a lui Jennie Gerhardt. Amândoi sunt mânați de instinctele primare în căutarea bogăției, puterii și frumuseții. Așa cum descoperă Cowrerwood:
„Pretutindeni, lumea era guvernată de forță – forța rece, și agerimea minții. Dacă aveai forță, multă forță, rapiditate în gândire și subtilitate, nu mai era nevoie de nimic altceva. Unii oameni pot să pretindă că se conduc după alte principii – etice și religioase, de exemple; poate chiar așa stau lucrurile -, daraceasta nu era valabil și pentru el. Asta înseamnă că se ghidau după standarde false și stupide. În direcția aceea se afla eșecul. Să apuci ce poți și să ții strâns... asta era ceea ce trebuia să faci.”






Primul succes comercial al lui Dreiser a fost romanul „An American Tragedy” (O tragedie americană, 1925), care a fost ecranizat în 1931 și din nou în 1951. Publicarea capodoperei „An American Tragedy” (O tragedie americană) i-a adus lui Dreiser recunoașterea literară. Cu acest roman, considerat punctul culminant al creației sale, scriitorul revine la personaj-victimă a condițiilor impuse de mediul în care trăiește.

Clyde Griffiths, eroul principal din “O tragedie americană”, întruchipează tipul de personaj modern egoist, dar fără conștiință de sine, voluntar și totuți pasiv și slab. Din primii ani de viață petrecuți sub tutela unor părinți săraci, adepți ai unui fundamentalism zgomotos, până la ultimele sale luni de viață într-o închisoare din New York, Clyde este mereu depășit de situație. El se însuflețește numai când își manifestă poftele primitive și ieftine.

Evoluția lui Clyde nu poate fi despărțită de condițiile în care își petrece copilăria, de amintirea sărăciei, iar pofta lui de înavuțire este încurajată de climatul moral viciat. Povestea dezgustătoare a vieții lui scoate la iveală unele probleme grave privind apetitul economic și sexual al Americii moderne, care altfel ar fi rămas ascunse într-un con de umbră.







În anul 1927 Dreiser întreprinde o călătorie în Uniunea Sovietică, iar impresiile sale le deschrie în „Dreiser Looks at Russia” (Dreiser privește spre Rusia, 1928). În 1931 începe campania socială și politică de partea forțelor progresiste și democratice ale Americii, în care va fi antrenat până la sfârșitul vieții. Este ales președinte al Comitetului național pentru apărarea deținuților politici. În 1935 îngrijitorii librăriei din Varșovia, Indiana au ordonat arderea tuturor lucrărilor semnate de Dreiser, aflate în posesia librăriei. În 1936 Dreiser participă la Conferința internațională a sciitorilor pentru pace de la Paris.
Vizitează Barcelona bombardată de fasciști, iar la întoarcerea în Statele Unite organizează un șir de conferințe în sprijinul Spaniei republicane. Este ales președinte al Ligii scriitorilor americani, iar în 1944 primește Medalia Meritului din partea Academiei de Arte și Litere din Statele Unite. În 1945, cu câteva luni înainte de moarte, Dreiser intră în rândurile Partidului Comunist. Începează din viață la 28 decembrie 1945 la Hollywood, California.

Stilul lui Th. Dreiser este marcat de fraze lungi și atenție intensă la detalii. Stângăcia sa proverbială este compensată de identificarea totală cu personajele oprimate, lipsite adesea de cea mai vagă educație, care îi populează cărțile. Dreiser nu este apreciat pentru stilul său, ci pentru realismul lucrărilor sale, dezvoltarea caracterilor și punctele sale de vedere privind viața americană.

(Sursa: 100 de scriitori notorii ai lumii: Viața, activitatea, opera. – Chișinău: Editura Epigraf, 2006. – p. 340-344)









BIBLIOGRAFIILE LUI THEODORE DREISER:

http://sceti.library.upenn.edu/dreiser/bibliography.pdf


BIBLIOGRAFIA LUI THEODORE DREISER din publicație:
Засурский Я. Н. Теодор Драйзер. - М., Изд-во Моск. ун-та, 1977
http://american-lit.niv.ru/american-lit/zasurskij-drajzer/bibliografiya.htm





sova

Une rétrospective des fables de Jean de La Fontaine à 400 ans de sa naissance



Cette année est marquée par une date vraiment représentative pour l’histoire de la littérature française et universelle et, notamment, il s’agit de l’anniversaire de 400 ans de la naissance du grand fabuliste Jean de La Fontaine, né le 8 juillet 1621.

Les fables de La Fontaine constituent le point culminant de son œuvre et révèlent son génie de représenter sous le masque des animaux (dans la plupart des cas) la société française – et non pas seulement – dans toute sa diversité. Grâce aux fables, La Fontaine obtient la gloire universelle, même si le genre et le sujet ne sont pas inventés par lui. Les fables existaient dès l’Antiquité et La Fontaine a emprunté un nombre considérable de ses sujets à Esope et à Phèdre. Mais le mérite du poète français consiste à avoir renouvelé le genre de la fable par sa représentation personnelle de l’image de la nature et du monde animal. Dans ce contexte, il affirmait: « Tout parle dans la nature ».

La Fontaine accorde aux animaux des qualités morales qui, étant conformes à leur aspect physique, réussissent à établir leur caractère. De cette manière, chaque animal devient le symbole d’un vice humain, par exemple: le Renard représente la ruse; le Lion – l’orgueil démesuré; le Loup – la tyrannie stupide; l’Âne – la bêtise etc. Donc, le comportement de chaque animal imite le comportement des hommes dans la société et ce n’est pas par hasard que La Fontaine écrit dans la préface du « Livre Premier des Fables »: « Je me sers d’animaux pour instruire les hommes ». Ainsi, sous le masque des animaux, le fabuliste illustre les mœurs de l’époque et les représentants de toutes les couches sociales.

En guise d’exemple, on pourrait prendre la fable « Le Coq et le Renard ». Dans ce cas-ci, le Renard représente, comme d’habitude, le symbole de la ruse, tandis que le Coq est difficile à être trompé et habile à tromper les autres. Cette fable en particulier, comme d’ailleurs la plupart des fables de La Fontaine, non pas seulement met en scène ses deux personnages, les fait parler et agir, mais aussi à l’aide du dialogue entre eux offre à chacun son individualité vivante et bien marquée: « un vieux coq adroit et matois » et « le renard adoucissant sa voix » afin de le tromper. Mais le Coq se montre plus expérimenté et intelligent et la tentative du Renard de le duper pour le manger échoue. D’ici résulte et la morale de la fable: « car c’est double plaisir de tromper le trompeur ».

À partir de cette fable, on peut aussi observer le style poétique utilisé par La Fontaine: on remarque que son langage est très souple, car il sait varier à l’infini le rythme de ses paroles conformément au caractère de chaque personnage. À la fois, il emploie souvent des locutions populaires, comme, par exemple: « descends que je t’embrasse ». À ce propos, le romancier français Anatole France (1844-1924) affirmait: « C’est chez les grands écrivains que la langue prend de l’étendue et de la force. Ils puisent dans le fonds populaire, mais ils disposent avec génie des richesses communes. Ainsi fit La Fontaine; La Fontaine aimait les mots et savait les choisir. »   

Les vers de la majorité de ses fables sont irréguliers, ils s’accommodent à toutes les combinaisons métriques et à toutes les fantaisies du rythme, qui change très souvent. Dans la fable mentionnée, la rime n’est pas très riche, elle est simple, embrassée, mais l’effet du discours est obtenu surtout grâce à la mélodicité des mots. Toutes ces particularités stylistiques contribuent à transmettre d’une manière assez suggestive le message que la raison triomphe, car le plus sage gagne la bataille avec le rusé et l’hypocrite, morale d’après laquelle il faudrait se conduire aussi dans la société contemporaine. 

En analysant la création de La Fontaine, on remarque aussi que la réalité représentée dans ses fables constitue une véritable arène où se confrontent des intérêts opposés, mais également égoïstes. Même si La Fontaine composait ses fables pour le public des salons aristocratiques, sa satire attaque notamment les couches élevées et moyennes de la société et, au contraire, ne touche pas les faibles et les opprimés, qui jouent toujours dans ses fables un rôle positif. Dans un grand nombre de ses fables, il raille cruellement les vices de la noblesse, tels que l’orgueil excessif, l’arrogance, l’insolence, en mettant en relief la bêtise de la classe supérieure et son humiliation des pauvres. Par opposition, seulement dans le peuple La Fontaine voit des âmes nobles et généreuses, fidèles et dévouées, étant capables de désintérêt et d’amitié véritable.

Pour conclure ce bref aperçu, même à 400 ans de la naissance du célèbre fabuliste, on ne pourrait point négliger l’importance de ses mérites dans le domaine de la littérature française et universelle. En s’inspirant de la sagesse des fabulistes de l’Antiquité, il introduit dans le cadre du sujet traditionnel un nombre d’éléments nouveaux observés dans la réalité de son temps, qui, d’ailleurs, restent actuels jusqu’aujourd’hui. Avec La Fontaine, la fable acquiert de la vitalité, de la fraîcheur, de la gaieté et de l’originalité, en inspirant à son tour d’autres poètes en Europe, comme, par exemple, le fabuliste roumain Alecu Donici (1806-1865) et le fabuliste russe Ivan Andreevich Krylov (1769-1844). En plus, La Fontaine apparaît comme un poète très progressif pour son temps, car vivant et composant dans le Siècle du Classicisme français, dominé par des règles et des contraintes strictes, sa création se caractérise notamment par la légèreté et la liberté. Voilà pourquoi, dans notre opinion, son œuvre sera toujours à la mode et ne vieillira jamais. 
Ana Gheorghiță, USM, asistent universitar








Ilustrații preluate din "Fables de La Fontaine, édition illustrée de 250 dessins de J.-J.Grandville, avec des notes et précédée de de la Vie de l'Auteur par Auger" (Paris, Librarie Garnier Frères), din colecția Literaturile lumii a Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova.
        



sova

Allen Ginsberg și Generația Beat



La 3 iunie 2021, se împlinesc 95 de ani de la nașterea lui Allen GINSBERG (03.06.1926 – 05.04.1997), poet și jurnalist american, autor al celebrului poem „Howl” ("Urletul", 1956), un reprezentant cheie și unul dintre fondatorii, alături de Jack Kerouac și William Burroughs, al mișcării beatnicilor (beatniks) care a avut un impact semnificativ asupra contraculturii anilor 1960.

Despre opera lui Allen Ginsberg nu se poate vorbi în afara contextului epocii. “Generația Beat” a devenit un fapt extraordinar nu numai în viața literară și artistică, ci și în cea social-politică a Statelor Unite ale Americii din anii ‘50 ai secolului XX, exercitând o influență revoluționară asupra culturii americane și mondiale.


Generația Beat, circumstanțele apariției
Generația Beat a început să se formeze în cercurile studențești ale Universității Columbia, unde la începutul anilor 1940 s-au întâlnit Kerouac, Ginsberg și Burroughs, principalii exponenți ai mișcării.
Cuvântul „beat”, una dintre semnificațiile căruia în engleză este „rupt”, “spart”, definește deplin esența acestei mișcări. Istoria “beatnicilor” a început, de fapt, când aceștia au înlocuit „generația pierdută”, care a inclus scriitori celebri, precum Ernest Hemingway, Francis Scott Fitzgerald, Erich Maria Remarque. Generația Beat s-a format din tineri rebeli, setoși de a-și exprima protestul față de sistem și conformismul ce domina în societate, în acea perioadă. Deși mulți dintre ei erau din familii destul de bogate, această stare a „fericirii imaginare” a dat naștere în rândurile generației tinere a unui sentiment acut al imperfecțiunii lumii înconjurătoare.
Cine erau ei? Manivele boeme, dependenți înnebuniți sau adevărați genii? În orice caz, beatnicii au reușit să schimbe imaginea vieții culturale a Americii. Scriitori, poeți, muzicieni, artiști care se atribuie „generației sparte” au descoperit metode noi în artă. Faptele curajoase, călătoriile (deseori excentrice), libertatea în toate sensurile erau parte integrantă din viața lor plină de evenimente și creație.
Acest comportament, cu alură antisocială, demonstrat de către reprezentații mișcării, nu s-a răspândit prea tare în societatea americană din anii 1950, dar misiunea socială și importanța istorică a Generației Beat nu pot fi negate sau ignorate. Creativitatea fructuoasă a beatnicilor a jucat un rol deosebit în propagarea ideilor de protest și libertate. Apariția lor era un fel de răspuns la evenimentele de răsunet ale epocii. Amenințările constante cu războiul nuclear, “războiul rece”, războiul din Vietnam, loviturile de stat și revoluțiile din întreaga lume, precum și persecuția disidenților în perioada Mccarthy-ismului în SUA, au generat tulburări sociale care luau amploare în rândul tinerei generații. Speranțele și credința într-un viitor fericit, care i-au inspirat pe oameni după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, au dispărut rapid. Bunăstarea economică din anii postbelici în SUA nu a oferit tineretului satisfacția morală și spirituală scontată. Respingerea activă a „Visului american” (casă nouă, mașină, soție gospodină, munca într-o companie mare), conformismul, ipocrizia statului, politica murdară și bigotismul în societate, rebeliunea sexuală, cultul muzicii, libertatea de exprimare, „fluxul conștiinței” – toate acestea, ca răspus la provocările vremii, caracterizează stilul de viață, modalitatea de gândire și creația literară a beatnicilor.
La sfârșitul anilor 1960, majoritatea exponenților Generației Beat s-a transformat în hippie, deși unii dintre beatnici s-au alăturat altor mișcări social-politice din acea perioadă.

     



 


Apariția termenului „beatnik”
Originea cuvântului „beatnik” este atribuită lui Jack Kerouac, deși el menționa într-un articol că a folosit numai o dată termenul “Generația Beat”, într-o convorbire cu Jack Clellon Holmes, în 1948. Iar însuși cuvântul „beatnik” nu a fost inventat de Kerouac, ci de columnistul din “San Francisco Chronicle” Herbert Caen, care în 1958 a scris despre o petrecere ciudată a tineretului de boemă, denumindu-i cu un cuvânt format prin unificarea noțiunii „beat” și sufixului rusesc „-nik”, asemeni termenului sovietic „Sputnik-1” – primul satelit artificial, lansat în 1957. Caen susținea că informația despre Sputnik era atunci vehiculată pretutindeni și cuvântul nou, “beatnik”, s-a născut brusc, de la sine, în capul său. Această “botezare” nu avea o conotație pozitivă, ci mai degrabă reflecta atitudinea negativă, cu care reprezentanții mișcării erau tratați de societate. Puțini oameni din așa numita “lume decentă” îi plăceau pe vagabonzii cu barbă, iubitori de jazz, îmbrăcați ciudat, cu un comportament, de regulă, antisocial și străini valorilor culturale tradiționale ale națiunii americane.
Prima parte a cuvântului, “beat”, în argoul muzicienilor de jazz din acea vreme, însemna „sărăcie” și „disperare”. William C. Williams, un poet american notoriu, în prefața la colecția de poezie a lui Allen Ginsberg, a remarcat că Jack Kerouac se împotrivea acestui termen; el a imprimat noului cuvânt un sens complet diferit și a declarat că „beat” nu este o „ruptură”, ci un ritm muzical, un impuls.
În prezent acest termen este simbolul clasic al reprezentanților Generației Beat, fără acea semnificație negativă și stereotipă, vehiculată de mass-media anilor 1950.


Ideologie
Deși nonconformiști, beatnicii nu au chemat niciodată la distrugerea ordinii existente, ei având o altă abordare. În opinia lor, “leacul” pentru toate răutățile societății rezidă în refugiul de la realitate. “Luați un rucsac, un caiet, o sticlă cu licoare amețitoare și plecați într-o călătorie! Priviți oamenii, comunicați, uitați de muncă și obligații, trăiți de dragul de a trăi” – cam astfel sunau îndemnurile lor. Și beatnicii au avut priceperea de a influența mintea cititorilor. După lansarea romanului lui Jack Kerouac „Pe drum”, mii de tineri americani au început să călătorească cu autostopul. Beatnicii nu erau mulțumiți de ordinea vieții și au decis să-și creeze propria lor comună. Au respins valorile morale stabilite, nu se interesau de politică, cu unele excepții, au ignorat în orice mod posibil canoanele de comportament, sfinte pentru societate.
Subcultura Generației Beat a fost foarte intensă. Evitând conceptul de „normalitate”, ei au ales o detașare completă de lumea exterioară, s-au “pierdut” în lumea cărților, au ascultat jazz, au încercat diferite tipuri de droguri și, desigur, au lucrat asupra propriilor opere artistice.
De regulă, toți erau șomeri, nepretențioși, purtau lucruri vechi, pulovere, blugi, berete. Imaginea era completată cu plete lungi, bărbă (la bărbați) și ochelari întunecați. Tradiția de a se aduna în cafenele sau cluburi pentru declamarea operelor sale, sub acompaniamentul muzicii jazz, avea o semnificație specială pentru tinerii creativi din epocă.

        




Filosofie
Cultura beatnicilor s-a bazat, în mare parte, pe o pasiune pentru filosofia Budismului Zen, pe ideea budistă a iluminării umane. Aceasta nu poate fi calificată drept o religie, mai degrabă a fost doar un mod de viață care predica bunătatea și dragostea întru atingerea nirvanei. Principiile de bază ale budismului sunt axate pe pătrunderea deplină în propria lume interioară pentru a învăța și a înțelege fluxurile propriei conștiințe. Toate aceste idei ale budismului au luat conturul manifestului Generației Beat. Fascinația și pietatea față de budism nu permite ca beatnicii să fie tratați ca un fenomen de protest agresiv. Kerouac însuși mărturisea că și-a bazat mișcarea pe bunătate, dragoste și plăcere. Puțin mai târziu, beatnicii au descoperit LSD. Pentru fiecare persoană creativă se considera o obligație de a experimenta cu substanțe halucinante pentru a-și extinde limitele conștiinței. Ei fugeau de idealurile prosperității burgheze și din orașele urbanizate spre libertatea naturii. Această libertate este elogiată de personajele operelor literare și prin textele muzicii jazz, droguri, sex și mișcare în sensul direct al cuvântului – deplasarea de-a lungul drumurilor Americii care reprezintă o metaforă a călătoriei de-a lungul drumurilor vieții, spre Adevărul spiritual.
Scopul căutăriilor spirituale rezidă în atingerea stării de comuniune cu Dumnezeu, ocolind instituția tradițională a bisericii, prin „contactul” direct, în starea de transă, amplificată de droguri și prin eliberarea conștiinței. În ciuda provocărilor pragmatice ale culturii americane moderne, această viziune reprezintă un fenomen foarte american: alături de filosofia orientală, în felul său dezvoltă și tradițiile spirituale naționale specifice, reflectate în opera lui Emerson, Thoreau, Whitman. Ideea “drumului deschis”, conștiința de sine a unei persoane care se bazează doar pe ea însăși și caută să comunice cu Pământul, Natura și ceilalți oameni, sunt de dragul bucuriei reciproce.



Literatura
Printre principalii autori ai mișcării Beat figurează prozatorii William Burroughs, Jack Kerouac, poeții Allen Ginsberg, Gregory Corso, Lawrence Ferlinghetti, Gary Snyder, Michael McClure, Diane di Prima, Philip Whalen, Philip Lamantia, Amiri Baraka (Leroy Jones), Bob Kaufman, Robert Creeley, Robert Duncan.
Cele mai faimoase opere ale Generației Beat sunt “Howl” (Urletul, 1956) de Allen Ginsberg, „On the Road” (Pe drum, 1957) de Jack Kerouac și „Naked Lunch” (Prânzul dezgolit, 1959) de William Burroughs.
Principalele teme ale operelor beatnivilor au fost libertatea, respingerea civilizației urbane și confortului oferit de societatea de consum; alienarea de normele sociale și religioase tradiționale, călătoriile, viața nomadă, fără adăpost, sărăcia benevolă, dragostea liberă, istorii din viață lor proprie sau din viața oamenilor care le-trezit admirația. Aveau convingerea că viața trebuie să fie prezentată în opera literară ca un flux continuu pentru a se potrivi cât mai mult posibil realității.
Criticii notau: „Ca o insulă de origine vulcanică, Generația Beat a apărut brusc în latitudinile literare ale Americii și în următorii ani dimensiunea acesteia a crescut, apropiindu-se de contururile unui întreg continent”.
Cea mai mare influență asupra operei literare a beatnicilor au exercitat-o Percy Bysshe Shelley, William Carlos Williams, Walt Whitman și Marcel Proust.

Proza
Cei mai importanți reprezentanți ai Generației Beat în proză sunt:
Jack Kerouac, considerat „regele beatnicilor” și autorul romanelor emblematice ale generației, „On the Road” (Pe drum, 1957) și „The Dharma Bums” (Vagabonzii Dharma, 1958). El a introdus metoda improvizației jazz în literatură, care i-a inspirat pe mulți alți scriitori. Și-a petrecut cea mai mare parte a vieții călătorind. Romanele sale, abundente în elemente autobiografice, reprezintă “o descriere a Americii anilor 1950 și a Generației Beat, obsedată de exprimarea libertății individuale, aflată într-o căutare frenetică a adevărurilor supreme, indiferent de mijloacele folosite”. Opera și viața lui Jack Kerouac s-au rezumat la un mod de viață specific, pe care scriitorul l-a transformat intr-o etichetă a unei epoci.

William Burroughs – mulți oameni nu credeau că această persoană cu aspect decent ar putea fi un reprezentant al beatnicilor. Cu toate acestea, el a fost unul dintre personajele cheie ale mișcării. Și-a început cariera literară la vârsta de 39 de ani. Datorită lui Burroughs, lumea artistică a aflat despre “tehnica de tăiere” a scrierilor literare. Pierdea ore întregi decupând frazele din ziare diverse pasaje, pe care apoi le amesteca și compunea texte. Această tehnică a influențat semnificativ opera scriitorilor-beatnici. “Naked Lunch” (Prânzul dezgolit, 1959) de William Burroughs este unul dintre cele mai controversate și remarcabile romane ale Generației Beat. Este prima lucrare majoră, scrisă prin folosirea metodei de tăiere, creată din fragmentele de scrisori către Allen Ginsberg și de operele precedente nepublicate ale autorului. Mult timp romanul a fost interzis din cauza limbajului obscen și a motivelor homosexuale. Norman Mailer și Allen Ginsberg l-au apărat pe autor, comparând romanul acestuia cu operele lui Marcel Proust și James Joyce.

Ken Kesey, autorul celebrului roman One Flew Over the Cuckoo's Nest” (Zbor deasupra unui cuib de cuci, 1962). A fost fondatorul unei comune hippie, numită „Merry Pranksters”. Considerat unul dintre principalii scriitori ai Generației Beat și Generației Hippie, a influențat semnificativ cultura acestor mișcări.

        




                                                              William Burroughs și Jack Kerouac

Poezia
Poezia Generației Beat mustea de motive anarhice și spirit rebel, experimente cu forme noi, vers liber. Poeziile produceau cel mai mare efect, când erau citite cu voce tare pe un fundal muzical. Declamațiile poetice se transformau în adevărate spectacole, însoțite de muzica jazz. Ideile de protest în rândurile tinerilor au coincis cu tendințele muzicale ale vremii. Jazz-ul era considerat drept muzica intelectualilor, a oamenilor orientați spre individualitate și libertate și, prin urmare, și-a găsit fani printre tinerii dezamăgiți de viața lor. Multe opere ale scriitorilor Generației Beat au fost inspirate de ritmurile nebunești de jazz. Muzica și literatura au fuzionat într-o sinteză ciudată și atractivă.

Printre beatnicii erau mulți poeți strălucitori:

Lawrence Ferlinghetti, fondatorul librăriei și editurii City Lights, editorul tuturor cărților mișcării Beat. Librăria sa din San Francisco a devenit un loc de întâlniri pentru comunitățile culturale și artistice ale epocii.

Gregory Corso, unul dintre cei mai remarcabili reprezentanți ai poeziei Beat. Nu prefera să vorbească despre politică, spre deosebire de Ginsberg. Nu era atât de carismatic și nu-i plăcea să atragă atenția asupra sa, dar opera lui îl reprezintă cu brio.

Peter Orlovski, fiul unui emigrant rus, activist al mișcării antinucleare. Timp de 30 de ani a fost iubitul lui Allen Ginsberg.

Gary Snyder, laureat al Premiul Pulitzer pentru colecția de poezii „Turtle Island”, activist al mișcării ecologice.


                                                                          Allen Ginsberg, Jack Kerouac și Gregory Corso

                    

  Gary Snyder

    
Lawrence Ferlinghetti și Allen Ginsberg                                      Lawrence Ferlinghetti






 


Allen Ginsberg
Dar cel mai semnificativ și influent poet al Generației Beat, o figură emblematică a mișcării, fără îndoială, a fost Allen Ginsberg, considerat pe bună dreptate ideologul și vocea generației, alături de prozatorii Kerouac și Burroughs.

Poemul lui Allen Ginsberg „Howl” (Urletul) este opera poetică cea mai faimoasă și importantă a Generației Beat. A devenit un fel de manifest, un imn strălucitor al generației tenerilor dezamăgiți din America postbelică. Publicarea poemului în 1956 a provocat o adevărată revoluție în istoria literaturii moderne. Până în acel moment, nimeni nu ar fi putut crede că o lucrare atât de excentrică și inovatoare putea fi publicată.

„…este un formidabil experiment de versificație (are fiecare vers lung cât să poată fi rostit într-o respirație, urmărește bătaia ritmului de jazz și e un fel de reluare a metodei dicteului automat, o transpunere în vers a tehnicii fluxului conștiinței)” Este o armă „…împotriva Americii mercantile, convenționale, militariste și ipocrite de după cel de-al doilea război mondial, pentru a-l demasca pe zeul Moloch, ucigătorul de copii, ce se încuibase în inima americanilor: „Apartamente robot! Suburbii invizibile! Tezaure de schelete! Capitaluri oarbe! Industrii demonice! Granguri de granit! Bombe monstruoase…” (Ioana Tătaru)

“Poemul lui Allen Ginsberg este vizionar și profetic în chip voit, construit ca o halucinație simfonică și ca laudatio a generației beat. Elementul psihedelic este constant în “Howl”, miza lui Ginsberg fiind aceea că rebelii beatnici sunt niște iluminați care refac lumea prin noua lor viziune dereglată, anti-Establishment; scopul rebelilor este extazul (o Nirvana beat), acesta fiind motivul pentru care Ginsberg recapitulează o întreagă umanitate vizionară și extravagantă. Călătoria din poem e intenționată ca inițiere (America străbătută propune, de fapt, o nouă geografie întru cunoaștere, prin extaz simili-dionisiac); călătoria materializează o cunoaștere-în-mișcare, teoretizată, de altfel, și de Jack Kerouac în romanul “Pe drum”. Noii vizionari ai generației beat sunt niște autolegitimați îngeri ai apocalipsei, ei opunându-se lui Moloch (cultura oficială, instituționalizată, dogma). Cu varii ocazii, Ginsberg a afirmat că poemul său s-a dorit a fi chiar o istorie a generației Beat și destui exegeți i-au preluat și dezvoltat această idee, indicând, structura hibridă a textului, de protest și psalm, arhitectura și stilul fiind marcate de influența lui Blake, Whitman, Rimbaud, Pound…” (Ruxandra Cesereanu)






Poemul a fost citit pentru prima dată la 7 octombrie 1955, la o serată de poezie la Six Gallery, un refugiu al artiștilor și poeților din San Francisco. După cum î-și amintea mai târziu Jack Kerouac, evenimentul s-a transformat într-o noapte nebună care a dat peste cap poezia americană. Toate acestea s-au datorat unui vorbitor – poetului Allen Ginsberg, în vârstă de 30 de ani, care a citit noua sa operă, poemul „Howl”. Unul dintre cei care au asistat la acea prezentare la Six Gallery, când Ginsberg a recitat pentru prima dată în public, a fost Lawrence Ferlinghetti, și el poet-beatnic, prieten și camarad al lui Ginsberg, proprietarul magazinului City Lights și al editurii cu același nume, unde a fost ulterior publicat poemul.

Un subiect incitant în istoria poemului și a literaturii americane în general reprezintă un proces de judecată  rezonant, în 1957, împotriva cărții „Howl”. Acuzatul era editorul Lawrence Ferlinghetti. Societatea americană de atunci a fost sincer revoltată și indignată de conținutul și limbajul îndrăzneț și șocant al acestui poem. Totuți, în ciuda tuturor eforturilor părții acuzatoare, Ferlinghetti și Ginsberg au fost achitați, barajul cenzurii a fost spart și, după „Howl”, au fost publicate încă două cărți epocale ale autorilor beatnici: „Pe drum” de Kerouac (1957) și „Prânzul dezgolit” de William Burroughs (1959).


   







De-a lungul mai multor ani, Allen Ginsberg a fost un guru, un maestru, un profet al mișcărilor nonconformiste, a participat la diferite festivaluri și marșuri de protest, a ridicat opera sa la un nivel complet nou pentru poezia americană – cel social-politic. Ginsberg a avut o poziție civică activă în lupta pentru libertatea de exprimare, drepturile homosexualilor; îndemna la proteste politice non-violente împotriva războiului din Vietnam, cenzurii, violenței poliției. În 1967, Allen Ginsberg a fost arestat pentru că a luat parte la faimosul marș al Noii Stângi (pacifiști și hippies) spre Washington, când participanții au încercat să „ridice Pentagonul în cer cu ajutorul levitației” și vocii lui Ginsberg care cânta mantrele budiste.

Cu timpul, mulți beatnici au devenit acei americani „decenți”, blamați cândva chiar de ei cu atâta pasiune și ardoare. Și rebelul Allen Ginsberg, luptător împotriva sistemului, a devenit, de asemenea, o parte integrantă a „establishmentului” american, participând, împreună cu sportivi, politicieni și actori de la Hollywood, în diverse campanii publicitare. A dispărut mișcarea beatnicilor. Au rămas în trecut anii ’60 ai secolului XX –  turbulenți, idealiști, naivi și romantici, și însuși secolul XX.
Dar a rămas literatura care a captivat epoca, au rămas personalități care au depășit limitele mișcării și timpului. A rămas poetul Allen Ginsberg. Poetul trăiește, chiar și după moarte. Fiecare mare artist este asociat cu un fel de „mișcare”. Când „mișcarea” devine un anacronism istoric, artistul adevărat trăiește în continuare, în cele mai bune opere ale sale. Cum ar fi poemele lui Allen Ginsberg „Howl”, „Kaddish”, „Supermarket in California” ș. a. Vocea lui Ginsberg continuă, prin poezia sa, să militeze pentru libertate și să se opună nedreptății sociale și mașinii de stat.









Opere:       

Howl ("Urletul"), San Francisco (City Lights Books) 1956
Kaddish and Other Poems ("Kaddish și alte poeme"), 1958-1960; San Francisco (City Lights Books) 1961
Reality Sandwiches ("Sandvișuri cu realitate"), 1963
Jukebox All'Idrogeno ("Tonomat cu hidrogen"), 1965
Planet News 1961-1967; San Francisco (City Lights Books) 1968
Empty Mirror; New York (Cornith Books) 1970
The Fall of America, 1972
Improvised Poetics; San Francisco (Anonym Press) 1972
Mind Breaths. Poems 1972-1977; San Francisco (City Lights Books) 1977
As Ever. The collected correspondence of Allen Ginsberg and Neal Cassady; Berkley, California (Creative Arts Book) 1977
Composed on the Tongue; Bolinal, California (Grey Fox Press) 1980
Collected Poems 1947-1997; New York (HarperCollins Publishers) 2006.




Profeţie
Cum nu mai sunt tânăr în viaţa asta
şi-mi pare că nu mai sunt
atâtea plăceri după care să tânjesc
Ce fericire să fii liber
să scrii despre maşini şi războaie, adevărurile epocilor,
să arunci vechi şi inutile
cravate şi pantaloni care nu ţi se potrivesc.


(din White shroud: Poems, traducere Domnica Drumea)



Psalm I
Aceşti psalmi sunt opera minţii bântuite de viziuni
şi nu a raţiunii ce nu se schimbă niciodată.

Eu sunt carne şi sânge,
dar mintea mea e focarul multor iluminări.

Mă schimb odată cu vremea, cu starea finanţelor mele,
cu munca pe care o fac, cu prietenii mei.

Dar într-adevăr niciuna din acestea nu e răspunzătoare
pentru măreţele defecte ale minţii ce mi-au lăsat
creierul deschis halucinaţiilor.

Toată opera a fost o imitaţie a trăncălelii literare din capul meu.
Această bârfă este un document excentric spre a fi pierdut
într-o bibliotecă şi redescoperit când Porumbelul coboară.


(din Howl și alte poeme, traducere Petru Ilieșu)




sova

Ediții de popularizare a științei din colecția Literaturile lumii, BNRM



Lumea din jurul nostru se schimbă permanent și foarte rapid. Prin urmare, întrebările puse de copiii, care încep să învestigheze lumea, devin din ce în ce mai complexe și mai diverse. De ce bate vântul, strălucesc stelele? De ce plouă? Când va ateriza omul pe alte planete? De ce iarba e verde? De ce avem doi ochi? Cum se formează culorile curcubeului? Unde a fost cea mai mare erupție vulcanică? De ce au dispărut dinozaurii? De ce păsările au pene? Când a fost inventat telefonul? Cum au fost construite piramidele? Unde se află insula lui Robinson Crusoe? De ce avem nevoie de somn? Unde corpul nostru stochează energia?

Răspunsurile la aceste și la multe alte întrebări curioase ale copiilor pot fi găsite în enciclopediile de popularizare a științei.

Colecția Literaturile lumii dispune de o mare varietate de ediții de referință (enciclopedii, dicționare enciclopedice, ghiduri, îndrumare), în mai multe limbi ale lumii și pe teme diferite, publicate pe parcursul anilor și recent. O parte din ele reprezintă ediții enciclopedice de popularizare a științei pentru copii și tineret, bogat ilustrate, distractive și, în același timp, cognitive, informative și educative. Materialul este prezentat într-un limbaj dinamic și ușor de înțeles, textele sunt însoțite de un număr mare de ilustrații și fotografii. Informațiile importante despre știință, descoperiri științifice și geografice, evenimente istorice și realizări tehnologice sunt oferite cititorilor într-o formă agreabilă de istorii interesante, ceea ce face ca lectura să fie o aventură captivantă în lumea cunoașterii.

Iar pentru copiii mai mari și pentru adulți există ediții cu răspunsuri mai profunde, sub forma tradițională a unei enciclopedii universale. Biologia și matematica, fizica și geografia, istoria și chimia, informatica și cibernetica devin mai accesibile datorită cărților de popularizare a științei care dezvăluie secretele lor, ce păreau de neînțeles.

Vă propunem să faceți cunoștință cu câteva ediții enciclopedice atractive din colecția noastră!

Ediții în limba franceză:



Encyclopédie pour la jeunesse. ─ Paris : Larousse, 1959. - 479 p.



Dixel Dictionnaire : Le dictionnaire illustré : 150 000 définitions, 28 000 noms propres, 5 000 illustrations, 1 500 dossiers encyclopédiques / Comité de rédaction : Didier de Calan [et al.] . ─ Paris : Le Robert, 2011. - 2098 p.

                

Le Petit Larousse illustré : 90000 articles, 5000 illustrations, 355 cartes, 160 planches, chronologie universelle / Direction générale : Isabelle Jeuge-Maynart ; Préface : Bernard Cerquiglini. ─ Ed. 2020 . ─ Paris : Larousse, [2019]. - 2044 p. : ill.





Ediții în limba engleză:

 
A Family Book of Knowledge [în 4 volume]: Why, Where, What, When : Over 200 questions and 150 illustrations / Edited by Anthony Addison. ─ 1st Edition . ─ London : Octopus Books, 1974. - 127 p. : il. - (Family Books of Knowledge).

Illustrated OXFORD Dictionary / Ed. : Jonathan Metcalf, Della Thompson . ─ London : Oxford University Press, 2003. - 1008 p. : il.



Ediții în limba germană:


  
Von Anton bis Zylinder : Das Lexikon für Kinder / Autoren : Siegrid Bellack et al. ─ 4., veränderte Nachauflage . ─ Berlin : Der Kinderbuchverlag. - 447 p. : il.







        

Der KINDER Brockhaus : In 4 Banden. ─ Leipzig : F.A.Brockhaus, 1992. - 160 p. : Il.




Der Jugend-Brockhaus : In 3 Banden. ─ 2. Auflage . ─ Leipzig : F. A. Brockhaus, 1993.




Ediții în limba spaniolă:

  

Enciclopedia visual de los seres vivos : Insectos, Mariposas, Moluscos y Crustáceos, El Río y La Laguna, La Orilla Del Mar. – [Madrid]: El Pais/Altea, [1993].












sova

L. Frank Baum și "Minunatul vrăjitor din Oz"

 

“Folklore, legends, myths and fairy tales have followed childhood through the ages, for every healthy youngster has a wholesome and instinctive love for stories fantastic, marvelous and manifestly unreal. The winged fairies of Grimm and Andersen have brought more happiness to childish hearts than all other human creations.

Having this thought in mind, the story of “The Wonderful Wizard of Oz” was written solely to please children of today. It aspires to being a modernized fairy tale, in which the wonderment and joy are retained and the heartaches and nightmares are left out.”
L. Frank Baum

     

Everybody’s heard of “The Wonderful Wizard of Oz”. This book, published in 1900, has never been out of print and that has been produced as movies, theatrical plays and musicals, and led to further cultural phenomena like The Wiz and Wicked.
On May 15, 2021 we celebrate the 165th anniversary of its author’s birthday – L. Frank Baum.

    


After stints as a newspaper journalist and businessman, Baum started writing for children in his forties. He had discovered his talent for storytelling from the nursery rhymes and tales he told his four sons from his marriage to Maud Gage. The pair had wed in 1882, and Gage was the daughter of famed suffragist Matilda Joslyn Gage. In 1897, Baum published his first collection for young readers Mother Goose in Prose, which was illustrated by Maxfield Parish. He soon followed up this work with the hugely popular Father Goose, His Book. This book became the top-selling children's title of 1899 and featured illustrations by W. W. Denslow.
In 1900, Baum introduced readers to a fantastical land filled with witches, munchkins and a girl named Dorothy from Kansas in The Wonderful Wizard of Oz. The story of Dorothy's quest to find her way home, accompanied by a tin woodsman, a scarecrow and cowardly lion, proved to be quite popular. Baum wrote about his intentions in the book's introduction: "The Wonderful Wizard of Oz was written solely to pleasure children today. It aspires to being a modernized fairy tale, in which the wonderment and joy are retained and the heart-aches and nightmares are left out."


Two years later, Baum transformed his fairy tale into a successful Broadway musical. He re-imagined a popular culture figure around this time with The Life and Adventures of Santa Claus (1902). In 1904, Baum returned to Oz with the first sequel to his beloved work, The Marvelous Land of Oz.

In addition to his Oz books, Baum wrote more children's titles under an array of pseudonyms. He wrote the Aunt Jane's Nieces series as Edith Van Dyne among other projects. In 1910, Baum moved his family to Hollywood, California, where he worked to bring his stories to the big screen. The first movie versions of his Oz tales were made as short films.

Baum's stories continue to fascinate and enchant to this day. Writer Gregory Maguire has written several books exploring the lives of some of Baum's most famous characters. His 1995 book, Wicked: The Life and Times of the Wicked Witch of the West, was used as the basis for the popular Broadway musical Wicked. On the big screen, James Franco played the magician who ends up as the Wizard of Oz in 2013's Oz the Great and Powerful. His character must tangle with forces of good and evil, which are manifested in the film by Mila Kunis, Michelle Williams and Rachel Weisz.

        
      


We present an article from “London Review of Books” by Niela Orr – an African American writer from Philadelphia. This is a new approach to "The Wizard of Oz"by L. Frank Baum in the realities of modern American culture.

                                                             


  


Lyman Frank Baum (n. 15 mai 1856, New York – m. 6 mai 1919, California) este unul dintre cei mai cunoscuţi autori americani de literatură pentru copii. În anii copilăriei a avut o sănătate şubredă, aşa că îşi petrecea foarte mult timp citind în biblioteca tatălui său. A devenit celebru în anul 1900, când i-a fost publicată cartea Minunatul vrăjitor din Oz, care a cunoscut imediat un succes răsunător. Aveau să mai urmeze încă 13 cărţi a căror acţiune se petrecea în magicul şi încântătorul tărâm Oz, închipuit de el. L. Frank Baum a mai scris numeroase alte poveşti fantastice, piese de teatru şi versuri pentru copii.

    




История о Дороти, Страшиле, Железном Дровосеке и Трусливом Льве, которые отправились в страну Оз за исполнением своих сокровенных желаний, известна малышам и их родителям по всему миру. Но единицы из них помнят, что Изумрудный город «построил» детский писатель Лаймен Фрэнк Баум. Его библиография за 24 года накопила 14 романов о стране Оз, 41 произведение о других персонажах, 83 рассказа, более 200 стихотворений и по меньшей мере 42 сценария для театра.

                           

Прежде чем стать писателем, Фрэнк Баум попробовал себя в роли драматурга и актера, редактировал журналы, разводил кур гамбургской породы, управлял магазином Baum's Bazaar. На последнем прогорел, потому что раздавал товары «в кредит», а затем прощал покупателям долги.
В 1897 году Фрэнк Баум опубликовал свою версию историй о  Матушке Гусыне — известном персонаже французской и американо-английской литературы. Сборник ждал успех, позволивший автору бросить работу в Baum's Bazaar и полностью сосредоточиться на литературе. Поймав волну, Фрэнк Баум написал «Папа Гусь: его книга» (1899).

Первая история о стране Оз «Удивительный волшебник из страны Оз» (1900) в течение двух лет считалась самой продаваемой детской книгой. Найдя золотую жилу, Фрэнк Баум не выпускал ее до последних дней жизни. Созданная им серия о стране Оз насчитывает 14 книг. Финальные в библиографии Баума «Волшебство страны Оз» (1919) и «Глинда из страны Оз» (1920) вышли после его смерти.
Фрэнк Баум черпал вдохновение для написания историй о стране Оз в сказках братьев Гримм и Ганса Христиана Андерсена. Он «американизировал» и обновлял произведения коллег, удалял из них стереотипных персонажей (например, карликов и джинов) и сцены насилия. Поэтому Лаймена Фрэнка Баума часто называют «дезинфектором детской литературы».

  
Романтика — это еще один элемент, который Фрэнк Баум намеренно упускал в своих историях о стране Оз. Он считал, что малыши, его основные читатели, не могут постичь любовь, значит и читать о ней будет неинтересно. Впрочем, совсем без лирики писатель не обошелся. Строго выверенные дозы романтики встречаются на страницах книг «Удивительный Волшебник из страны Оз», «Тик-Ток из страны Оз» (1914) и «Страшила из страны Оз» (1915).

Истории о жителях и гостях Изумрудного города писались для детей, но и взрослые находили пищу для размышлений. Фрэнк Баум, например, выступал в защиту женского избирательного права. Общение с суфражистками вдохновило его на написание книги «Чудеса страны Оз» (1904), в которой повествуется о восстании женской половины сказочного государства. Когда Баума напрямую спрашивали, есть ли в его романах о стране Оз политический подтекст, он отвечал:
«Мои книги написаны для того, чтобы нравиться детям».

   

Истории об Изумрудном городе воплотились в десятках театральных постановок и экранизациях. Так, на протяжении 293 вечеров 1903 года и 265 вечеров 1904 года на Бродвее показывали мюзикл «Волшебник страны Оз». Сценарий к нему написал сам Фрэнк Баум. Сценическая версия отличалась от книги, поскольку была ориентирована на взрослых.
Самая известная экранизация сказок об Изумрудном городе — «Волшебник страны Оз» (1939) с Джуди Гарленд в роли Дороти. Она удостоилась двух статуэток «Оскар». Всего существует более 10 фильмов, в том числе голливудский «Оз: Великий и Ужасный» (2013) с Джеймсом Франко в роли Волшебника.

   

Помимо историй о стране Оз, в библиографию Лаймена Фрэнка Баума входят более 40 книг о других персонажах. Например, «Жизнь и приключения Санта Клауса» (1902) о том, как появился символ Нового года в США. В этой повести впервые упоминается лес Бурзи. О его обитателях и чудесах Фрэнк Баум сочинил ещё шесть произведений.

  

Последними словами Баума перед смертью были: «Теперь мы можем преодолеть Зыбучие пески».
Он говорил о Смертельной пустыне, что окружает страну Оз.
Писатели, воспитанные на историях о стране Оз, продолжили рассказывать о приключениях Дороти и ее друзей после смерти Баума. Самый высокий результат продемонстрировала Рут Томпсон — ее библиография насчитывает 21 сказку. Джон Нейл, Джек Сноу, Рейчел Пайес и Элоиза Мак-Гроу также вошли в число «строителей» Изумрудного города.

  
  
     
 





sova

HEINRICH MANN: PROFESORUL UNRAT SAU ANATOMIA UNUI TIRAN



       Dar ce înseamnă să fii mare?”, se întreabă H. Mann prin personajul său, Henric al IV-lea, rege francez din perioada Renașterii târzii, și răspunsul, în mesajul de rămas-bun către posteritate, îl confirmă, o dată în plus, ca pe un model al conducătorului de stat care  investește în om prin adevăr, dreptate și rațiune: ”A avea modestia de a-și servi semenii.”
     
         Anul acesta, pe 27 martie, se împlinesc 150 de ani de la nașterea lui Heinrich Mann (1871 – 1950), cel mai mare dintre fiii senatorului Thomas Johann Heinrich Mann, dintre care – doi, Heinrich și Thomas, vor deveni nume de referință nu doar în literatura germană, ci și în cea universală. În calitate de scriitor, H. Mann este convins că literatura nu e niciodată numai artă, considerând că aceasta trebuie să se implice în procesul de transformare a modului de a gândi și de formare a valorilor. Chiar dacă creează ficțiuni, scriitorul e angajat în ceea ce se întâmplă în lumea reală, literatura generează idei, iar acestea plămădesc omul de mâine. Astfel, și scriitorul este responsabil de viitorul culturii și al societății: ”Fără să fi acționat, e conștiința vie a celor care acți
onează. […] Cărțile de azi, mâine vor fi fapte.”
     
        Una din temele, la care H. Mann va reveni constant pe tot parcursul creației sale, este cea a puterii. Apărută și sub influența lui Nietzsche care a răsturnat scara de valori a moralei tradiționale și a proclamat supremația omului puternic și dominator, a ”omului-stăpân”, aceasta este asimilată din perspectivă propriilor valori, departe de cele ale supraomului nietzschean absolvit de morală, dincolo de bine și de rău.

     
        Ce înseamnă putere? Poți, oare, trece prin ispita puterii, păstrându-ți sufletul neprihănit? De ce, de cele mai dese ori, morala nu rezistă puterii, puterea corupe și generează degradarea spirituală? Ce se întâmplă cu acei care își canalizează toate eforturile spre dobândirea puterii? De ce, odată câștigată, puterea nu mai este capabilă să renunțe și își dorește și mai multă putere? Pot coexista puterea și generozitatea, puterea și dragostea de oameni? Acestea, dar și alte întrebări, sunt cercetate în creația lui H. Mann.


        

       Problema puterii, în aspectele ei duse până la extreme, este analizată și în romanul Profesorul Unrat. Sfârșitul unui tiran, publicat în 1905. Pe fundalul descrierii unui oraș german de provincie din epoca Wilhelmiană, cu sistemul său de învățământ anchilozat în reguli inflexibile și autoritarism exagerat (iar de la acesta, până la cel politic și chiar militar, distanța nu e mare), scriitorul, prin mijloacele ridicolului și grotescului, preîntâmpină despre pericolul unei puteri tiranice care cere supunere oarbă, până la imbecilizare, și pedepsește orice încercare de manifestare individuală, a unei puteri care crește masa uniformă, ușor de manipulat, supusă până la crimă, care inspiră elevilor teamă și respectul pentru violență. E semnificativ, prin antiteză, că tiranul care a reușit să corupă întreg orașul, este un profesor.
     
        De fapt, îl cheamă Raat, dar orașul întreg îi zice Unrat, în traducere din limba germană – Scârnăvie. Este un văduv de 57 de ani, 26 dintre care predă greaca și latina la liceu. Nu are prieteni și nici apropiați, simte o ură cruntă și primitivă față de oameni, își urăște și discipolii, considerându-i dușmani, terorizându-i și pedepsindu-i, cu satisfacție și sadism, pentru cea mai mică abatere de la ceea ce consideră el normă. Nu iartă niciodată. Este obsedat de dorința de a frânge orice rezistență și de a impune în jurul său o liniște de mormânt. Trăiește mereu în încordarea luptei.

     
        Ca tiran, și H. Mann îi dă acest calificativ de mai multe ori, consideră că știe cum se domină sclavii. Este intolerant și înrăit, se consideră superior majorității pe care o disprețuiește și pe care dorește s-o încarcereze: ”… privește cu batjocură din umbră lumea bună, clocind în gând, ca o bombă, pieirea ei.” Fiind lipsit de scrupule, această versiune caricaturală a supraomului, dacă i s-ar fi permis, ar fi aplicat orice violență, fără limite. Dorește să provoace cât mai multă pagubă, momentele de cea mai mare satisfacție experimentându-le atunci, când reușește să prindă și să pedepsească vreun elev ce-i pune la îndoială autoritatea

     
        Totodată, ca orice tiran, trăiește permanent coșmarul de a nu-i fi zdruncinată autoritatea; având conștiința tulbure, caută să descopere rebeliuni ascunse, pentru a le ”băga la apă”. Pentru el, elevii sunt ”lepădăturile neamului omenesc”, ”drojdia cea mai infamă a societății”, niște ticăloși și nemernici, al căror viitor trebuie să-l distrugă.

     
        Periculos este și faptul că ura și setea lui de a domina, de a secera orice încercare de liberă gândire, precum și dorința de a se răzbuna, se extind în afara școlii, asupra întregului oraș. Își urmărește ”dușmanii” dincolo de pereții liceului: îi ține minte pe toți acei care, fiindu-i cândva elevi, nu i-a putut ”prinde” pentru a le distruge cariera și viitorul. Deoarece profesează de mai mult de un sfert de veac, orașul și împrejurimile lui sunt pline de foști elevi ai lui care continuă să-l numească Unrat (Scârnăvie). Astfel, școala nu se limitează la spațiul ei fizic, extinzându-se asupra întregului oraș cu locuitori de orice vârstă. Îi urăște pe toți.

     
        Unicul care desconsideră evident puterea tiranului, care are îndrăzneala să gândească de sine stătător și i se contrapune cu o superioritate ironică, îl disprețuiește și nu se teme, chiar îl compătimește, într-un fel, este elevul Lohmann, pe care Unrat, simțindu-și inferioritatea, îl urăște chiar mai mult, decât pe toți ceilalți, considerându-l periculos pentru autoritatea lui agresivă și resentimentară. În acest personaj se văd și trăsături ale adolescentului Heinrich Mann, revoltat împotriva sistemului de învățământ menit să suprime orice germene de individualitate și să ”educe” supusul (după titlul unui alt roman al lui H. Mann), gata să servească cu fanatism orice autoritate. În felul acesta, cu câteva decenii înainte de venirea la putere a național-socialismului (alias, nazismului), H. Mann a prevăzut catastrofa (din mărturisirea autorului: ”… am văzut faptele când ele abia mijeau”) pe care acesta îl poate declanșa și, alternând ridicolul cu burlescul, a încercat să-și avertizeze compatrioții; deci, acest caracter grotesc nu este doar o ficțiune literară, ci un produs al mediului. Se știe că atunci scriitorul nu a fost auzit.


      

       Printre rândurile cărții se deslușește și un alt avertisment, adresat, în primul rând, intelectualilor, acelor care, mai bine decât alții, chiar de la început au înțeles pericolul unei astfel de educații, dar, dintr-un egoism confortabil, au preferat să ocupe rolul de observator și (uneori) comentator (superior/ mirat/ repugnat), fără a interveni cu acțiuni reale pentru a nu-i permite ascensiunea.
     
        Revenind la romanul lui H. Mann, atunci când, pentru relația cu artista Rosa Frolich, Unrat este concediat, acesta își continuă acțiunile de distrugere, folosind-o ca momeală și transformându-și casa într-un tripou care ademenește bărbați și femei, capi de familie și fii de carieră; toți își petrec acolo nopțile, risipind averi și pierzând reputații. Fără a-i mai urmări personal pentru a-i băga la ”zdup”, deoarece aceștia vin singuri, Unrat, ca un păianjen, prinde și corupe întreg orașul. Este satisfăcut când înțelege că paguba și distrugerea totală pot fi provocate și pe alte căi, decât prin izgonire de la școală.

     
        Violent și primejdios, la hotar cu demența, tiranul triumfă. Este mândru, din tiran a crescut anarhistul. Acum își poartă numele ca pe o cunună cu lauri; a știut să trezească în oameni cele mai josnice și primitive porniri, precum lascivitatea ascunsă, lăcomia de bani, vanitatea etc. Această decădere morală a unui oraș (să înțelegem, stat), pe care nimeni nu o poate opri, pentru că prea mulți sunt implicați, este regizată de Unrat și spre triumful lui. ”Era puternic; putea fi fericit.” Acela, pe care până nu demult toți îl disprețuiau, devine atotputernic.

     
         Măcinat de dispreț și de ură față de omenire, o dorește stoarsă și prăbușită la picioarele sale, cerșindu-i iertare. Lohmann consideră că acesta e tiranul care nu mai are nevoie de motive pentru a-și alimenta dorința de răzbunare, mai lipsește doar o provocare și ”cheamă vulgul la palat, îl îndrumă la omor și pârjol”, dezlănțuie forțele oarbe, scăldând lumea într-o baie de sânge.

     
         Tiranul devenit anarhist, acela care a schimbat sala de liceu pe cabaret, susținătorul fervent al puritanismului care, pentru a-și realiza scopul, s-a transformat în proxenet, a reușit să cucerească orașul. În această ordine de idei, deznodământul aparent fericit al istoriei este receptat, mai degrabă, ca răsturnare de situație: în urma unui atac de furie care a dus la tentativă de omor și la săvârșirea unui furt, Unrat, în sfârșit, este arestat. Eliberat de tentația răului, orașul sărbătorește, i-a fost luată de pe umeri povara propriei stricăciuni. Revenindu-și parcă dintr-o hipnoză, oamenii nu înțeleg de ce a fost nevoie de atâta timp pentru a se vindeca, iar cuvântul Scârnăvie (Unrat) își pierde titlul de glorie, recapătându-și sensul inițial. Pentru Unrat este un sfârșit rușinos și caricatural, așa cum l-a dorit autorul, cu toate că istoria reală a Germaniei a demonstrat că, dacă i-ai permis tiranului ascensiunea, nu va fi deloc ușor să-l lipsești de putere. Că și-l dorea îl demonstrează și faptul că cuvântul ”sfârșitul” alături de cuvântul ”tiran” sunt puse și în titlul romanului.

     
          Atunci când a fost publicat, din motive lesne de înțeles, romanul nu s-a bucurat de mare succes. Faima a venit mai târziu, în anul 1930, când, în zorii filmului sonor, acesta a fost ecranizat cu titlul ”Îngerul albastru”, propulsând-o pe Marlene Dietrich în rolul Rosei Frohlich. Filmul, care a câștigat faimă mondială, a neglijat satira social-politică a cărții și s-a axat doar pe aspectul ei emoțional: pasiunea tragicomică a unui profesor în pragul bătrâneții pentru o tânără cântăreață de cabaret. ”Capul meu și picioarele Marlenei Dietrich”, în felul acesta a reacționat, autoironic, Heinrich Mann la răstălmăcirea mesajului cărții, când de pe Unrat accentul s-a deplasat pe Rosa… Dar, așa cum sugerează pilda biblică, cine are ochi, să vadă, cine are urechi, să audă…

                                                                                       
Emilia TARABURCA, USM, dr., conf. univ.


   



*****

Imagini de la expoziția “Heinrich MANN - 145 de ani de la naștere”, Biblioteca Națională a Republicii Moldova, secția Literaturile lumii, 2016: