November 23rd, 2019

sova

Spirit dinamic, mereu în căutare... André Gide - 150




”E bine să-ţi urmezi propriul drum, dar numai dacă e un drum care urcă.”
André Gide
Pe data de 22 noiembrie 2019 s-au împlinit 150 de ani de la nașterea scriitorului francez André GIDE (22 noiembrie 1869 – 19 februarie 1951), eseist, critic de artă, memorialist și romancier, figură marcantă a scenei intelectuale fanceze și internaționale, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în anul 1947.

Cu prilejul acestei aniversări în sala Literaturile lumii a Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova se desfășoară expoziția de carte – “Deschizător de drumuri noi. André Gide – 150 de ani de la naștere”.




Expoziția cuprinde peste 60 de publicații: cele mai importante opere ale scriitorului în limba franceză, inclusiv ediții antume, traduceri în română, rusă și engleză, cărți de critică literară și de istorie a literaturii franceze, lucrări despre modernism în literatura europeană a sec. XX, din care face parte André Gide, mai multe articole din revistele străine editate în Franța, Marea Britanie, SUA, România, Ungaria .

Expoziția poate fi vizitată în perioada 25 noiembrie – 16 decembrie 2019.



     


Pasionat de literatură


André Gide s-a născut la 22 noiembrie 1869, la Paris, într-o familie protestantă de morală calvină. Tatăl său, professor universitar de științe juridice, a decedat când băiatul avea 11 ani. Mama și-a educat fiul într-un auster spirit puritan. Băiatul, de constituție fizică precară, a fost victimă a bolilor dese și a crizelor psihice. Din această cauză a luat lecții particulare, studiile liceale fiind întrerupte de mai multe ori, iar cele universitare nefiind urmate. André Gide a manifestat un interes deosebit pentru artă încă din adolescență, când a luat decizia să se consacre literaturii. Moștenirea unei averi importante urma să-i asigure posibilitatea realizării dorinței sale.
Tinerețea îi este marcată de aversiunea față de plăcerile carnale și de complexe de vinovăție. Nutrește, încă din copilărie, o dragoste platonică față de verișoara sa Madeleine Rondeaux, cu care s-a căsătorit ulterior, în 1895. Descoperă înclinațiile sale către homosecsualitate și caută o nouă formula a iubirii, transfigurată mistic. Această descoperire constituie începutul unui process de autoeliberare. De la vârsta de 20 de ani începe să țină un jurnal, în care își analizează trăirile.

Participă la întâlnirile artistice organizate de “Salon de fin de siècle”, unde face cunoștință cu poeții Stéphane Mallarmé și Paul Valéry, cu care a întreținut corespondență întreaga viață. Primele creații sunt timpurii.

În 1891 apar primele sale lucrări – volumul Le Traité de Narcisse (Tratat despre Narcis), care abordează raportul dintre etic și estetic, și scrierea autobiografică, influențată de simbolism, Les cahiers d’André Walter (Jurnalele lui André Walter), în care este tratată tema separației dintre trup și suflet.


În perioada 1893-1894 urmează un tratament împotriva tuberculozei. Întreprinde călătorie în Algeria și Tunisia. În 1897 a publicat romanul Les Nourritures terrestres (Fructele pământului), care este primit cu entuziasm de tinerii intelectuali și care îl consacră pe Gide ca scriitor, iar în 1899 – Le Prométhée mal enchaîné (Prometeu rău înlănțuit).
Romanul, de o sinceritate absolută, L’Immoraliste (Imoralistul), publicat în 1902, înaintează idea necesității de a-și urma propriul destin, refuzând acceptarea verdictelor societății. Urmează o perioadă de criză, marcată de profunde neliniști de natură religioasă și de căutare a adevărului.

   


Cofondator al editurii Gallimard
În 1908, Gide devine confondator al revistei ”La Nouvelle Revue Française”, care a exercitat o mare influență asupra mișcării literare din Franța. Prin intermediul revistei fondate, a făcut cunoscute publicului francez creațiile lui Rilke, Hemingway, Freud, Faulkner etc. A fost un critic neobosit și avizat al operelor contemporanilor săi, publicând aprecierile în culegeriile de eseuri.

Ulterior, în 1911, înființează, împreună cu grupul de redactori ai revistei, la care s-a raliat Gaston Gallimard, editura N.R.F.-Gallimard, devenind mentorul ei spiritual. Se angajează în lupta pentru promovarea celor mai valoroase opere din literatura franceză și cea universală.





Deschizător de drumuri noi
Debutul real a scriitorului îl constituie carte-manifest Les Nourritures terrestres, considerată ”una dintre cărțile care a tulburat efectiv o întreagă generație (Marguerite Yourcenar).
Operele cele mai appreciate ale André Gide sunt Les Caves du Vatican (1914), roman satiric, și Les Faux-Monnayeurs, numit de scriitor “primul său roman”. Publicat în 1925, romanul Les Faux-Monnayeurs (Falsificatorii de bani), considerat unanim capodopera scriitorului, este o contribuție fundamentală la înnoirea genului epic, înfățișând nașterea unui roman în roman – procedeu numit ”mise en abyme”. Această inovație, ca și altele, a deschis calea unui nou curent literar – Noului Roman din anii ’50-70 ai sec.XX.
Aspectul teoretic si estetic al creaţiei gidiene va fi mult valorificat de reprezentanţii Noului Roman francez , iar o scriitoare precum Marguerite Yourcenar marturiseste că lectura romanului lui André Gide i-a schimbat intreg cursul existenţei .




Tema dominantă a creației lui André Gide este tendința individului către libertate, propriul adevăr, autodepășire. Având un mesaj moralist și umanist, Gide a tras la țintă în opinii considerate sacre, fiind comparat cu ”copilul teribil” al sec. XVIII – Voltaire. Contemporanii l-au numit pe André Gide ”Proteu” – zeu marin, înzestrat cu darul profeției și capacitatea de a lua mereu alte înfățișări.
Ca scriitor și cetățean, André Gide a luptat împotriva prejudecăților și tabuurilor impuse de morala burgheză și a încercat să definească un umanism modern, care ar concilia luciditatea inteligenței și vitalitatea instinctelor. În concepția gidiană, adevărata libertate constă în îndeplinirea unor îndatoriri liber asumate față de comunitate.

  


Călător
André Gide a vizitat tările de pe continentul african, criticând administrațiile colonial. Cartea Voyage au Congo (1927) a reprezentat una dintre cele mai curajoase și convingătoare pledoarii împotriva colonialismului și a contribuit la desființarea unor societăți franceze a căror funcție oficială era de a-i ”civiliza” pe băștinași.
În 1936 Gide a întreprins o călătorie în Uniunea Sovietică, relatată în lucrarea Retour de l’U.R.S.S. (Întoarcerea din URSS), în care critică regimul sovietic recent descoperit de el, după ce fusese simpatizant al partidului comunist. La expoziția este prezentată traducerea acestei cărți în limba engleză, editată la New York în 1937 și efectuată de marea prietenă a lui André Gide, scriitoarea și traducătoarea engleză, Dorothy Bussy.

 






Laureat al Premiului Nobel
În 1947 scriitorului i-a fost decernat Premiul Nobel pentru literatură. André Gide este cel de-al 7-lea francez laureat al Premiului Nobel.
Motivația Juriului Nobel: Pentru scrierile sale pline de înțelegere și semnificative din punct de vedere artistic, în care problemele și condiția omului au fost înfățișate cu o cutezătoare dragoste de adevăr și o subtilă intuiție psihologică.




Memorialist
André Gide s-a lansat în mai multe genuri literare. A scris romane, povestiri, eseuri (Corydon), drame (Saul, Oedipe), versuri (Les poésis d’André Walter), nuvele (La Symphonie pastorale, L'Ecole des femmes), eseuri (Oscar Wilde, Fiodor Dostoievski, Montaigne), autobiografia Si le grain ne meurt (Dacă grăuntele nu piere). Majoritatea operelor sale poartă o amprentă autobiografică. A lăsat o vastă corespondență cu numeroase personalități ale epocii, printre care se numără scriitorii François Mauriac, Roger Martin du Gard, Paul Claudel, Paul Valéry.
Una dintre cele mai remarcabile opere scrise de André Gide ecte Jurnalul său.

          


 

La expoziția noastră este prezentată traducerea în română a Jurnalului, ediția în 4 volume, publicată de editură CARTIER (Colecția Cartier Clasic. Traduceri de Cezar Sandu, Alexandra Sandu, Luiza Vasiliu, Raluca Vârlan).

Jurnalul lui Andre Gide, este prima traducere românească integrală, a fost efectuată după ediţia în două volume, din 1996, respectiv 1997, de la Gallimard, din colecţia Bibliotheque de la Pleiade, figurând cu numărul 54, ediţie la care au lucrat mulţi ani gideologii Eric Marty şi Martine Sagaert. În timp ce prima ediţie a jurnalului (1946) acoperea numai perioada 1939-1942, iar a doua ediţie – perioada 1889-1939 (primul volum) şi 1939-1949 (al doilea volum), ultima ediţie acoperă întregul traseu diaristic al scriitorului parizian, 1890-1925 (primul volum) şi 1926-1950 (volumul al doilea).

Pentru o mai bună manevrabilitate profesională, dar şi pentru o mai lejeră flexibilitate în cazul celor care pur şi simplu iubesc textele lui Gide, Editura Cartier a decis să meargă pe soluţia unei ediţii în patru volume.





Emilian Galaicu-Păun, editor-șef al editurii Cartier:
”Maître a penser pentru unii, autor prohibit pentru alţii, Andre Gide nu este doar cel de-al 7-lea francez laureat al Premiului Nobel, dar şi primul scriitor publicat – în timpul vieţii sale! – în colecţia Pleiade a editurii Gallimard, şi nu cu roman, teatru sau eseu – genuri ce l-au consacrat –, ci cu un impunător Jurnal, pe care-l ţine din 1887. ”
(Jurnal de Chișinău, 2008)
Este înalt apreciat și testamentul literar lui André Gide, intitulat Thésée, în care bătrânul scriitor declară :
”Mă alină gândul că după mine, datorită mie, oamenii vor ști să vadă că sunt mai fericiți, mai buni și mai liberi. Pentru binele omenirii de mâine, mi-am făurit opera. Am trait”.



Ediții antume de André Gide din colecția Literaturile lumii: