BNRM, Serviciul Literaturile lumii (libermundi) wrote,
BNRM, Serviciul Literaturile lumii
libermundi

O parabolă iluministă despre Om


Acum 360 avea să se nască Daniel Defoe (data exactă nu se cunoaște, doar luna, septembrie) – scriitor, pamfletist, jurnalist englez. Critica literară i-a atribuit rolul prestigios de părinte al romanului englez. Anume acest calificativ a fost ales pentru titlul expoziției de carte, organizată de Biblioteca Națională a Republicii Moldova, în perioada 2 septembrie – 31 octombrie, dedicată ilustrului scriitor. Cel, care a dăruit lumii „Robinson Crusoe” –  eroul în sensul adevărat al cuvântului în lupta pentru supraviețuire. Revelația expoziției tocmai este colecția de cărți „Robinson Crusoe”, în diverse ediții, în original și în traduceri. Şi, nu mai puțin valoros este lotul impresionant de opere ale lui Defoe, precum şi lucrări dedicate lui, la fel în diverse limbi, inclusiv cea în care a creat autorul.






Daniel Defoe s-a manifestat ca scriitor după ce trăise o viață lungă şi zbuciumată de negustor, jurnalist, agent secret, contabil, fabricant. Chiar și revoluționar, pentru care a fost deseori țintuit la stâlpul infamiei și chiar deținut. A speculat cu acțiuni, a inițiat expediții militare. Defoe parcă a întrunit în sine spiritul timpurilor de dezvoltare vertiginoasă a capitalismului. Totuși, cu anii, înțelepciunea avea să tempereze această energie tumultoasă de întreprinzător, care s-a regăsit în beletristică.

    

A debutat ca scriitor aproape la 40 de ani cu o culegere de pamflete, în care îi era antrenată penița, cu titlul „Englezul get-beget”. Și abia în 1719 (practic, peste douăzeci de ani), apare romanul lui Defoe „Robinson Crusoe”. Au urmat o serie de biografii fictive, memorii și autobiografii, precum și alte romane care astăzi se asimilează într-un mod specific, pentru că proza lui Defoe este una eminamente ocazională – ea este mai degrabă documentară, cu instrucțiuni şi sfaturi prețioase pentru vremea în care a trăit, doar un exemplu în acest sens – cum să fie evitați pirații pe mare. Dar, cu „Robinson Crusoe” Defoe avea să-şi procure un loc stabil, de neclintit și de durată în istoria și cultura universală. Secretul este simplu: autorul a abordat teme care frământă veșnic omenirea: neputința omului în fața stihiei naturii, singurătatea, relația părinți-copii, răsplata pentru faptele făcute.

Pentru că, în pofida progresului care a înaintat cu pași rapizi, am rămas neputincioși în fața forței de neînvins a naturii. Asemeni valurilor atotputernice și distrugătoare, astăzi, spre exemplu, viruși ucigători ne aruncă în aceiași izolare robinsoniană, răstoarnă obiceiurile, deprinderile şi modul de viață obișnuit și ne impune să căutăm mijloace de adaptare la alte condiții. Şi cât de acut corelează actualmente cu trăirile noastre tema singurătății, or,  „Robinson Crusoe” este o odă adusă comunicării! Dar, și fără pandemii, carantine sau alte calamități, probabilitatea unui naufragiu în forma lui clasică nu a dispărut nicăieri, astfel că istoria lui Robinson va fi veșnică. Pentru că ea se poate întâmpla oricui şi oricând, iar frica de necunoscut încă ne scutură și ne face să trăim, împreună cu eroul, toată drama omului pus la grea încercare. O dovadă în favoarea actualității acestei teme sunt şi multiplele cicluri de emisiuni ale celor mai prestigioase televiziuni din lume, care ne învață cum să supraviețuim râmași tet-a-tet cu natura, departe de civilizație.


Iar „Robinson Crusoe” este un imn civilizației, în pofida faptului că eroul este rupt de aceasta. Narațiunea developează calea parcursă de om de la primitivism la progres. Omul care singur construiește civilizația. Nu înzădar criticul englez R. Fox avea să remarce că „Lumea lui Robinson este o lume reală, descrisă cu o înțelegere vie şi profundă a valorii obiectelor materiale”. Lumea materială se află în centrul atenției eroului şi autorul o descrie concret, detaliat. Exactitatea în descriere a creat iluzia unor evenimente reale, de parcă aceasta nu ar fi o narațiune inventată, dar o bucată din viață – nu degeaba chiar în titlu eroul declară că singur a scris povestea. Astfel, romanul îmbină veridicitatea cu care este ilustrat cadrul narațiunii şi convenționalitatea subiectului. Pentru că, romanul este, în fond, unul filosofic, o parabolă iluministă despre Om, care poate şi trebuie să supună natura. Astfel, Robinson Crusoe deschide galeria eroilor energici, activi, cu care a devenit ulterior bogată literatura europeană a perioadei iluministe.

    

 

Defoe nu se zgârcește la detalii nici în descrierea circumstanțelor, nici a trăirilor interioare ale eroului. Este silit să o facă în situația de singurătate a eroului, care nu poate fi dezvăluit cu mijloace precum interacțiunea cu alți eroi. Astfel, partea psihologică este un alt atu al narațiunii – eroul își analizează faptele, trăirile, se pocăiește, iar Biblia devine cartea lui de căpătâi. Autorul sugerează că, necazurile la care este supus sunt răsplata pentru păcatele sale, Robinson fiind, de fapt, un exploatator de robi, la fel şi pentru că nu şi-a ascultat tatăl (întâlnim aici afinități cu biografia lui Defore care a refuzat să fie preot la insistențele tatălui). O, de câte ori ni s-a întâmplat în viaţă să recunoaștem cu amărăciune că părinții au avut perfectă dreptate! Totuși, istoria cunoaște multe exemple când copiii au ales calea lor, au urmat propriile vise şi au devenit oameni celebri, unul dintre care este chiar Daniel Defoe.
Aceste aspecte ale romanului îi imprimă o notă filozofică despre înțelepciunea vieții care nu este niciodată univocă, căutarea adevărului, ideea că, totuși, cel mai bine omului îi reușește ceea pentru ce are vocație. Pentru că, până la urmă, Robinson Crusoe a ieșit învingător, nu pentru că a fost, în final, salvat. Dar pentru că a reușit, în condiții sălbatice, să ducă o viață disciplinată, cu norme omenești. „Robinson Crusoe” este un triumf al omenescului asupra circumstanțelor care predispun la degradare, al voinței și muncii asupra stihiei naturii, al setei de viață împotriva pesimismului și deznădejdii. În aceasta rezidă partea tare a narațiunii, valoarea ei. În lumea unde aurul nu are preț, iar pentru compania unui alt om ești gata să dai totul, la fel, pentru condițiile elementare de existență. Cu întreaga sa experiență – uneori de succes, alteori cu ghinion, uneori prosper, alteori falit, Defoe parcă ar spune – omului doar atât îi este suficient, restul este deșertăciune.

Deși ideea romanului a fost inspirată dintr-o istorie reală, de alte detalii Defoe nu a avut nevoie, servindu-i ampla experiență de viață și de activitate în cele mai diverse domenii, precum și spiritul de observațiile fascinant. Toate cunoștințele acumulate în timpul navigației maritime în calitate de comersant, şi anume, meteorologie, geografie, contabilitate, ținerea jurnalului de călătorie și altele, se reflectă în această narațiune. Precum și alte practici ale sale în descrierea epopeii trăită de erou pe insulă.

Totuși, nu trebuie să ne facem iluzii și să credem că, această carte care este o adevărată instrucțiune de supraviețuire, ne poate fi de folos în situații similare. Pentru că, stresați fiind, nu ne vom aminti nimic concret din învățămintele ei. Dar spiritul eroului care nu s-a dat bătut și tot ce a făcut a fost căutarea soluțiilor și mijloacelor de realizare a lor, ne va inspira și ne va ajuta nespus.

 

   

Tema omului care se opune circumstanțelor, nu se dă bătut și prin muncă se ridică asupra lor se va întâlni și în alte romane, precum “The Fortunes and Misfortunes of the Famous Moll Flanders”. Deși eroina este odioasă şi duce o viață depravată, cu obiceiuri antisociale (furturi, prostituție, trișări, interese și lipsa scrupulelor morale în relațiile cu oamenii), ea se distinge prin energie, tenacitate, hărnicie. Oricât de jos nu ar cădea, totdeauna găsește forțe pentru a începe totul de la început. Prin muncă, pe care Defoe, pur și simplu, o elogia și a avansat-o, pentru prima dată în literatura artistică, la rangul de temă centrală în beletristică. Or, căderi şi ridicări au fost cu brio în viața autorului, iar forța care l-a ajutat a fost munca și pozitivismul. „Am învățat să evaluez situația mea mai mult din partea bună a lucrurilor şi mai puțin din cea sumbră, afirma Defoe. Şi să ţin minte mai mult ce am avut, decât ceea ce nu îmi ajungea. Aceasta îmi aducea uneori un confort sufletesc de nedescris”. Şi în continuarea acestui gând: „toate lamentările noastre despre ceea ce ne lipsește au loc din cauza că nu suntem mulțumiți de ceea ce avem”.

   

O, cât de bine ar fi să ne întoarcem din nou cu fața la aceste valori eterne, în care omenescul este pe piedestal! Mai cu seamă în pericolul de a absolutiza postulatele diametral opuse ale marketingului modern, conform căror individul se dezvoltă doar dacă NU este mulțumit de sine şi de ceea ce are. Pentru că, într-o zi, se poate întâmpla ca „succesul” multrâvnit, poziția şi bunurile agonisite să fie pierdute. Şi doar bagajul spiritual nu îl poate lua nimeni omului. Comoară fără de preț care îl ajută să renască din cenușă, asemenea păsării Phoenix. Despre asta ne învață opera lui Defoe. Actuală mereu. Şi captivantă la lectură.

Nu ratați această ocazie, cu atât mai mult că vă propunem o minunată expoziție de carte cu genericul „Daniel Defoe – părintele romanului englez”, în perioada 2 septembrie – 31 octombrie 2020, în sala „Literaturile lumii” a BNRM. Vă așteptăm cu mult drag!


Autorul textului : Lidia MELNIC







Tags: aniversări, cărţi din colecţie, daniel defoe, elena stratan, expoziţii, lidia melnic, literatura engleză, robinson crusoe
Subscribe

Recent Posts from This Journal

  • Post a new comment

    Error

    default userpic

    Your IP address will be recorded 

    When you submit the form an invisible reCAPTCHA check will be performed.
    You must follow the Privacy Policy and Google Terms of use.
  • 0 comments