BNRM, Serviciul Literaturile lumii (libermundi) wrote,
BNRM, Serviciul Literaturile lumii
libermundi

Allen Ginsberg și Generația Beat



La 3 iunie 2021, se împlinesc 95 de ani de la nașterea lui Allen GINSBERG (03.06.1926 – 05.04.1997), poet și jurnalist american, autor al celebrului poem „Howl” ("Urletul", 1956), un reprezentant cheie și unul dintre fondatorii, alături de Jack Kerouac și William Burroughs, al mișcării beatnicilor (beatniks) care a avut un impact semnificativ asupra contraculturii anilor 1960.

Despre opera lui Allen Ginsberg nu se poate vorbi în afara contextului epocii. “Generația Beat” a devenit un fapt extraordinar nu numai în viața literară și artistică, ci și în cea social-politică a Statelor Unite ale Americii din anii ‘50 ai secolului XX, exercitând o influență revoluționară asupra culturii americane și mondiale.


Generația Beat, circumstanțele apariției
Generația Beat a început să se formeze în cercurile studențești ale Universității Columbia, unde la începutul anilor 1940 s-au întâlnit Kerouac, Ginsberg și Burroughs, principalii exponenți ai mișcării.
Cuvântul „beat”, una dintre semnificațiile căruia în engleză este „rupt”, “spart”, definește deplin esența acestei mișcări. Istoria “beatnicilor” a început, de fapt, când aceștia au înlocuit „generația pierdută”, care a inclus scriitori celebri, precum Ernest Hemingway, Francis Scott Fitzgerald, Erich Maria Remarque. Generația Beat s-a format din tineri rebeli, setoși de a-și exprima protestul față de sistem și conformismul ce domina în societate, în acea perioadă. Deși mulți dintre ei erau din familii destul de bogate, această stare a „fericirii imaginare” a dat naștere în rândurile generației tinere a unui sentiment acut al imperfecțiunii lumii înconjurătoare.
Cine erau ei? Manivele boeme, dependenți înnebuniți sau adevărați genii? În orice caz, beatnicii au reușit să schimbe imaginea vieții culturale a Americii. Scriitori, poeți, muzicieni, artiști care se atribuie „generației sparte” au descoperit metode noi în artă. Faptele curajoase, călătoriile (deseori excentrice), libertatea în toate sensurile erau parte integrantă din viața lor plină de evenimente și creație.
Acest comportament, cu alură antisocială, demonstrat de către reprezentații mișcării, nu s-a răspândit prea tare în societatea americană din anii 1950, dar misiunea socială și importanța istorică a Generației Beat nu pot fi negate sau ignorate. Creativitatea fructuoasă a beatnicilor a jucat un rol deosebit în propagarea ideilor de protest și libertate. Apariția lor era un fel de răspuns la evenimentele de răsunet ale epocii. Amenințările constante cu războiul nuclear, “războiul rece”, războiul din Vietnam, loviturile de stat și revoluțiile din întreaga lume, precum și persecuția disidenților în perioada Mccarthy-ismului în SUA, au generat tulburări sociale care luau amploare în rândul tinerei generații. Speranțele și credința într-un viitor fericit, care i-au inspirat pe oameni după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, au dispărut rapid. Bunăstarea economică din anii postbelici în SUA nu a oferit tineretului satisfacția morală și spirituală scontată. Respingerea activă a „Visului american” (casă nouă, mașină, soție gospodină, munca într-o companie mare), conformismul, ipocrizia statului, politica murdară și bigotismul în societate, rebeliunea sexuală, cultul muzicii, libertatea de exprimare, „fluxul conștiinței” – toate acestea, ca răspus la provocările vremii, caracterizează stilul de viață, modalitatea de gândire și creația literară a beatnicilor.
La sfârșitul anilor 1960, majoritatea exponenților Generației Beat s-a transformat în hippie, deși unii dintre beatnici s-au alăturat altor mișcări social-politice din acea perioadă.

     



 


Apariția termenului „beatnik”
Originea cuvântului „beatnik” este atribuită lui Jack Kerouac, deși el menționa într-un articol că a folosit numai o dată termenul “Generația Beat”, într-o convorbire cu Jack Clellon Holmes, în 1948. Iar însuși cuvântul „beatnik” nu a fost inventat de Kerouac, ci de columnistul din “San Francisco Chronicle” Herbert Caen, care în 1958 a scris despre o petrecere ciudată a tineretului de boemă, denumindu-i cu un cuvânt format prin unificarea noțiunii „beat” și sufixului rusesc „-nik”, asemeni termenului sovietic „Sputnik-1” – primul satelit artificial, lansat în 1957. Caen susținea că informația despre Sputnik era atunci vehiculată pretutindeni și cuvântul nou, “beatnik”, s-a născut brusc, de la sine, în capul său. Această “botezare” nu avea o conotație pozitivă, ci mai degrabă reflecta atitudinea negativă, cu care reprezentanții mișcării erau tratați de societate. Puțini oameni din așa numita “lume decentă” îi plăceau pe vagabonzii cu barbă, iubitori de jazz, îmbrăcați ciudat, cu un comportament, de regulă, antisocial și străini valorilor culturale tradiționale ale națiunii americane.
Prima parte a cuvântului, “beat”, în argoul muzicienilor de jazz din acea vreme, însemna „sărăcie” și „disperare”. William C. Williams, un poet american notoriu, în prefața la colecția de poezie a lui Allen Ginsberg, a remarcat că Jack Kerouac se împotrivea acestui termen; el a imprimat noului cuvânt un sens complet diferit și a declarat că „beat” nu este o „ruptură”, ci un ritm muzical, un impuls.
În prezent acest termen este simbolul clasic al reprezentanților Generației Beat, fără acea semnificație negativă și stereotipă, vehiculată de mass-media anilor 1950.


Ideologie
Deși nonconformiști, beatnicii nu au chemat niciodată la distrugerea ordinii existente, ei având o altă abordare. În opinia lor, “leacul” pentru toate răutățile societății rezidă în refugiul de la realitate. “Luați un rucsac, un caiet, o sticlă cu licoare amețitoare și plecați într-o călătorie! Priviți oamenii, comunicați, uitați de muncă și obligații, trăiți de dragul de a trăi” – cam astfel sunau îndemnurile lor. Și beatnicii au avut priceperea de a influența mintea cititorilor. După lansarea romanului lui Jack Kerouac „Pe drum”, mii de tineri americani au început să călătorească cu autostopul. Beatnicii nu erau mulțumiți de ordinea vieții și au decis să-și creeze propria lor comună. Au respins valorile morale stabilite, nu se interesau de politică, cu unele excepții, au ignorat în orice mod posibil canoanele de comportament, sfinte pentru societate.
Subcultura Generației Beat a fost foarte intensă. Evitând conceptul de „normalitate”, ei au ales o detașare completă de lumea exterioară, s-au “pierdut” în lumea cărților, au ascultat jazz, au încercat diferite tipuri de droguri și, desigur, au lucrat asupra propriilor opere artistice.
De regulă, toți erau șomeri, nepretențioși, purtau lucruri vechi, pulovere, blugi, berete. Imaginea era completată cu plete lungi, bărbă (la bărbați) și ochelari întunecați. Tradiția de a se aduna în cafenele sau cluburi pentru declamarea operelor sale, sub acompaniamentul muzicii jazz, avea o semnificație specială pentru tinerii creativi din epocă.

        




Filosofie
Cultura beatnicilor s-a bazat, în mare parte, pe o pasiune pentru filosofia Budismului Zen, pe ideea budistă a iluminării umane. Aceasta nu poate fi calificată drept o religie, mai degrabă a fost doar un mod de viață care predica bunătatea și dragostea întru atingerea nirvanei. Principiile de bază ale budismului sunt axate pe pătrunderea deplină în propria lume interioară pentru a învăța și a înțelege fluxurile propriei conștiințe. Toate aceste idei ale budismului au luat conturul manifestului Generației Beat. Fascinația și pietatea față de budism nu permite ca beatnicii să fie tratați ca un fenomen de protest agresiv. Kerouac însuși mărturisea că și-a bazat mișcarea pe bunătate, dragoste și plăcere. Puțin mai târziu, beatnicii au descoperit LSD. Pentru fiecare persoană creativă se considera o obligație de a experimenta cu substanțe halucinante pentru a-și extinde limitele conștiinței. Ei fugeau de idealurile prosperității burgheze și din orașele urbanizate spre libertatea naturii. Această libertate este elogiată de personajele operelor literare și prin textele muzicii jazz, droguri, sex și mișcare în sensul direct al cuvântului – deplasarea de-a lungul drumurilor Americii care reprezintă o metaforă a călătoriei de-a lungul drumurilor vieții, spre Adevărul spiritual.
Scopul căutăriilor spirituale rezidă în atingerea stării de comuniune cu Dumnezeu, ocolind instituția tradițională a bisericii, prin „contactul” direct, în starea de transă, amplificată de droguri și prin eliberarea conștiinței. În ciuda provocărilor pragmatice ale culturii americane moderne, această viziune reprezintă un fenomen foarte american: alături de filosofia orientală, în felul său dezvoltă și tradițiile spirituale naționale specifice, reflectate în opera lui Emerson, Thoreau, Whitman. Ideea “drumului deschis”, conștiința de sine a unei persoane care se bazează doar pe ea însăși și caută să comunice cu Pământul, Natura și ceilalți oameni, sunt de dragul bucuriei reciproce.



Literatura
Printre principalii autori ai mișcării Beat figurează prozatorii William Burroughs, Jack Kerouac, poeții Allen Ginsberg, Gregory Corso, Lawrence Ferlinghetti, Gary Snyder, Michael McClure, Diane di Prima, Philip Whalen, Philip Lamantia, Amiri Baraka (Leroy Jones), Bob Kaufman, Robert Creeley, Robert Duncan.
Cele mai faimoase opere ale Generației Beat sunt “Howl” (Urletul, 1956) de Allen Ginsberg, „On the Road” (Pe drum, 1957) de Jack Kerouac și „Naked Lunch” (Prânzul dezgolit, 1959) de William Burroughs.
Principalele teme ale operelor beatnivilor au fost libertatea, respingerea civilizației urbane și confortului oferit de societatea de consum; alienarea de normele sociale și religioase tradiționale, călătoriile, viața nomadă, fără adăpost, sărăcia benevolă, dragostea liberă, istorii din viață lor proprie sau din viața oamenilor care le-trezit admirația. Aveau convingerea că viața trebuie să fie prezentată în opera literară ca un flux continuu pentru a se potrivi cât mai mult posibil realității.
Criticii notau: „Ca o insulă de origine vulcanică, Generația Beat a apărut brusc în latitudinile literare ale Americii și în următorii ani dimensiunea acesteia a crescut, apropiindu-se de contururile unui întreg continent”.
Cea mai mare influență asupra operei literare a beatnicilor au exercitat-o Percy Bysshe Shelley, William Carlos Williams, Walt Whitman și Marcel Proust.

Proza
Cei mai importanți reprezentanți ai Generației Beat în proză sunt:
Jack Kerouac, considerat „regele beatnicilor” și autorul romanelor emblematice ale generației, „On the Road” (Pe drum, 1957) și „The Dharma Bums” (Vagabonzii Dharma, 1958). El a introdus metoda improvizației jazz în literatură, care i-a inspirat pe mulți alți scriitori. Și-a petrecut cea mai mare parte a vieții călătorind. Romanele sale, abundente în elemente autobiografice, reprezintă “o descriere a Americii anilor 1950 și a Generației Beat, obsedată de exprimarea libertății individuale, aflată într-o căutare frenetică a adevărurilor supreme, indiferent de mijloacele folosite”. Opera și viața lui Jack Kerouac s-au rezumat la un mod de viață specific, pe care scriitorul l-a transformat intr-o etichetă a unei epoci.

William Burroughs – mulți oameni nu credeau că această persoană cu aspect decent ar putea fi un reprezentant al beatnicilor. Cu toate acestea, el a fost unul dintre personajele cheie ale mișcării. Și-a început cariera literară la vârsta de 39 de ani. Datorită lui Burroughs, lumea artistică a aflat despre “tehnica de tăiere” a scrierilor literare. Pierdea ore întregi decupând frazele din ziare diverse pasaje, pe care apoi le amesteca și compunea texte. Această tehnică a influențat semnificativ opera scriitorilor-beatnici. “Naked Lunch” (Prânzul dezgolit, 1959) de William Burroughs este unul dintre cele mai controversate și remarcabile romane ale Generației Beat. Este prima lucrare majoră, scrisă prin folosirea metodei de tăiere, creată din fragmentele de scrisori către Allen Ginsberg și de operele precedente nepublicate ale autorului. Mult timp romanul a fost interzis din cauza limbajului obscen și a motivelor homosexuale. Norman Mailer și Allen Ginsberg l-au apărat pe autor, comparând romanul acestuia cu operele lui Marcel Proust și James Joyce.

Ken Kesey, autorul celebrului roman One Flew Over the Cuckoo's Nest” (Zbor deasupra unui cuib de cuci, 1962). A fost fondatorul unei comune hippie, numită „Merry Pranksters”. Considerat unul dintre principalii scriitori ai Generației Beat și Generației Hippie, a influențat semnificativ cultura acestor mișcări.

        




                                                              William Burroughs și Jack Kerouac

Poezia
Poezia Generației Beat mustea de motive anarhice și spirit rebel, experimente cu forme noi, vers liber. Poeziile produceau cel mai mare efect, când erau citite cu voce tare pe un fundal muzical. Declamațiile poetice se transformau în adevărate spectacole, însoțite de muzica jazz. Ideile de protest în rândurile tinerilor au coincis cu tendințele muzicale ale vremii. Jazz-ul era considerat drept muzica intelectualilor, a oamenilor orientați spre individualitate și libertate și, prin urmare, și-a găsit fani printre tinerii dezamăgiți de viața lor. Multe opere ale scriitorilor Generației Beat au fost inspirate de ritmurile nebunești de jazz. Muzica și literatura au fuzionat într-o sinteză ciudată și atractivă.

Printre beatnicii erau mulți poeți strălucitori:

Lawrence Ferlinghetti, fondatorul librăriei și editurii City Lights, editorul tuturor cărților mișcării Beat. Librăria sa din San Francisco a devenit un loc de întâlniri pentru comunitățile culturale și artistice ale epocii.

Gregory Corso, unul dintre cei mai remarcabili reprezentanți ai poeziei Beat. Nu prefera să vorbească despre politică, spre deosebire de Ginsberg. Nu era atât de carismatic și nu-i plăcea să atragă atenția asupra sa, dar opera lui îl reprezintă cu brio.

Peter Orlovski, fiul unui emigrant rus, activist al mișcării antinucleare. Timp de 30 de ani a fost iubitul lui Allen Ginsberg.

Gary Snyder, laureat al Premiul Pulitzer pentru colecția de poezii „Turtle Island”, activist al mișcării ecologice.


                                                                          Allen Ginsberg, Jack Kerouac și Gregory Corso

                    

  Gary Snyder

    
Lawrence Ferlinghetti și Allen Ginsberg                                      Lawrence Ferlinghetti






 


Allen Ginsberg
Dar cel mai semnificativ și influent poet al Generației Beat, o figură emblematică a mișcării, fără îndoială, a fost Allen Ginsberg, considerat pe bună dreptate ideologul și vocea generației, alături de prozatorii Kerouac și Burroughs.

Poemul lui Allen Ginsberg „Howl” (Urletul) este opera poetică cea mai faimoasă și importantă a Generației Beat. A devenit un fel de manifest, un imn strălucitor al generației tenerilor dezamăgiți din America postbelică. Publicarea poemului în 1956 a provocat o adevărată revoluție în istoria literaturii moderne. Până în acel moment, nimeni nu ar fi putut crede că o lucrare atât de excentrică și inovatoare putea fi publicată.

„…este un formidabil experiment de versificație (are fiecare vers lung cât să poată fi rostit într-o respirație, urmărește bătaia ritmului de jazz și e un fel de reluare a metodei dicteului automat, o transpunere în vers a tehnicii fluxului conștiinței)” Este o armă „…împotriva Americii mercantile, convenționale, militariste și ipocrite de după cel de-al doilea război mondial, pentru a-l demasca pe zeul Moloch, ucigătorul de copii, ce se încuibase în inima americanilor: „Apartamente robot! Suburbii invizibile! Tezaure de schelete! Capitaluri oarbe! Industrii demonice! Granguri de granit! Bombe monstruoase…” (Ioana Tătaru)

“Poemul lui Allen Ginsberg este vizionar și profetic în chip voit, construit ca o halucinație simfonică și ca laudatio a generației beat. Elementul psihedelic este constant în “Howl”, miza lui Ginsberg fiind aceea că rebelii beatnici sunt niște iluminați care refac lumea prin noua lor viziune dereglată, anti-Establishment; scopul rebelilor este extazul (o Nirvana beat), acesta fiind motivul pentru care Ginsberg recapitulează o întreagă umanitate vizionară și extravagantă. Călătoria din poem e intenționată ca inițiere (America străbătută propune, de fapt, o nouă geografie întru cunoaștere, prin extaz simili-dionisiac); călătoria materializează o cunoaștere-în-mișcare, teoretizată, de altfel, și de Jack Kerouac în romanul “Pe drum”. Noii vizionari ai generației beat sunt niște autolegitimați îngeri ai apocalipsei, ei opunându-se lui Moloch (cultura oficială, instituționalizată, dogma). Cu varii ocazii, Ginsberg a afirmat că poemul său s-a dorit a fi chiar o istorie a generației Beat și destui exegeți i-au preluat și dezvoltat această idee, indicând, structura hibridă a textului, de protest și psalm, arhitectura și stilul fiind marcate de influența lui Blake, Whitman, Rimbaud, Pound…” (Ruxandra Cesereanu)






Poemul a fost citit pentru prima dată la 7 octombrie 1955, la o serată de poezie la Six Gallery, un refugiu al artiștilor și poeților din San Francisco. După cum î-și amintea mai târziu Jack Kerouac, evenimentul s-a transformat într-o noapte nebună care a dat peste cap poezia americană. Toate acestea s-au datorat unui vorbitor – poetului Allen Ginsberg, în vârstă de 30 de ani, care a citit noua sa operă, poemul „Howl”. Unul dintre cei care au asistat la acea prezentare la Six Gallery, când Ginsberg a recitat pentru prima dată în public, a fost Lawrence Ferlinghetti, și el poet-beatnic, prieten și camarad al lui Ginsberg, proprietarul magazinului City Lights și al editurii cu același nume, unde a fost ulterior publicat poemul.

Un subiect incitant în istoria poemului și a literaturii americane în general reprezintă un proces de judecată  rezonant, în 1957, împotriva cărții „Howl”. Acuzatul era editorul Lawrence Ferlinghetti. Societatea americană de atunci a fost sincer revoltată și indignată de conținutul și limbajul îndrăzneț și șocant al acestui poem. Totuți, în ciuda tuturor eforturilor părții acuzatoare, Ferlinghetti și Ginsberg au fost achitați, barajul cenzurii a fost spart și, după „Howl”, au fost publicate încă două cărți epocale ale autorilor beatnici: „Pe drum” de Kerouac (1957) și „Prânzul dezgolit” de William Burroughs (1959).


   







De-a lungul mai multor ani, Allen Ginsberg a fost un guru, un maestru, un profet al mișcărilor nonconformiste, a participat la diferite festivaluri și marșuri de protest, a ridicat opera sa la un nivel complet nou pentru poezia americană – cel social-politic. Ginsberg a avut o poziție civică activă în lupta pentru libertatea de exprimare, drepturile homosexualilor; îndemna la proteste politice non-violente împotriva războiului din Vietnam, cenzurii, violenței poliției. În 1967, Allen Ginsberg a fost arestat pentru că a luat parte la faimosul marș al Noii Stângi (pacifiști și hippies) spre Washington, când participanții au încercat să „ridice Pentagonul în cer cu ajutorul levitației” și vocii lui Ginsberg care cânta mantrele budiste.

Cu timpul, mulți beatnici au devenit acei americani „decenți”, blamați cândva chiar de ei cu atâta pasiune și ardoare. Și rebelul Allen Ginsberg, luptător împotriva sistemului, a devenit, de asemenea, o parte integrantă a „establishmentului” american, participând, împreună cu sportivi, politicieni și actori de la Hollywood, în diverse campanii publicitare. A dispărut mișcarea beatnicilor. Au rămas în trecut anii ’60 ai secolului XX –  turbulenți, idealiști, naivi și romantici, și însuși secolul XX.
Dar a rămas literatura care a captivat epoca, au rămas personalități care au depășit limitele mișcării și timpului. A rămas poetul Allen Ginsberg. Poetul trăiește, chiar și după moarte. Fiecare mare artist este asociat cu un fel de „mișcare”. Când „mișcarea” devine un anacronism istoric, artistul adevărat trăiește în continuare, în cele mai bune opere ale sale. Cum ar fi poemele lui Allen Ginsberg „Howl”, „Kaddish”, „Supermarket in California” ș. a. Vocea lui Ginsberg continuă, prin poezia sa, să militeze pentru libertate și să se opună nedreptății sociale și mașinii de stat.









Opere:       

Howl ("Urletul"), San Francisco (City Lights Books) 1956
Kaddish and Other Poems ("Kaddish și alte poeme"), 1958-1960; San Francisco (City Lights Books) 1961
Reality Sandwiches ("Sandvișuri cu realitate"), 1963
Jukebox All'Idrogeno ("Tonomat cu hidrogen"), 1965
Planet News 1961-1967; San Francisco (City Lights Books) 1968
Empty Mirror; New York (Cornith Books) 1970
The Fall of America, 1972
Improvised Poetics; San Francisco (Anonym Press) 1972
Mind Breaths. Poems 1972-1977; San Francisco (City Lights Books) 1977
As Ever. The collected correspondence of Allen Ginsberg and Neal Cassady; Berkley, California (Creative Arts Book) 1977
Composed on the Tongue; Bolinal, California (Grey Fox Press) 1980
Collected Poems 1947-1997; New York (HarperCollins Publishers) 2006.




Profeţie
Cum nu mai sunt tânăr în viaţa asta
şi-mi pare că nu mai sunt
atâtea plăceri după care să tânjesc
Ce fericire să fii liber
să scrii despre maşini şi războaie, adevărurile epocilor,
să arunci vechi şi inutile
cravate şi pantaloni care nu ţi se potrivesc.


(din White shroud: Poems, traducere Domnica Drumea)



Psalm I
Aceşti psalmi sunt opera minţii bântuite de viziuni
şi nu a raţiunii ce nu se schimbă niciodată.

Eu sunt carne şi sânge,
dar mintea mea e focarul multor iluminări.

Mă schimb odată cu vremea, cu starea finanţelor mele,
cu munca pe care o fac, cu prietenii mei.

Dar într-adevăr niciuna din acestea nu e răspunzătoare
pentru măreţele defecte ale minţii ce mi-au lăsat
creierul deschis halucinaţiilor.

Toată opera a fost o imitaţie a trăncălelii literare din capul meu.
Această bârfă este un document excentric spre a fi pierdut
într-o bibliotecă şi redescoperit când Porumbelul coboară.


(din Howl și alte poeme, traducere Petru Ilieșu)




Tags: Generația Beat, Literatura americană, allen ginsberg, aniversări, cărţi din colecţie, elena stratan, lidia melnic, poezie
Subscribe

  • Post a new comment

    Error

    default userpic

    Your IP address will be recorded 

    When you submit the form an invisible reCAPTCHA check will be performed.
    You must follow the Privacy Policy and Google Terms of use.
  • 0 comments